Primul pas pentru a incepe sa te bucuri de viata este sa incetezi sa ti-o otravesti cu buna stiinta. Psihoterapeutul Cristophe Andre (conducator al sectiei specializate in fobii si anxietati a spitalului Saint Anne din Paris, profesor universitar si autor a mai multor carti din domeniu)  ne propune propriul lui program de detoxificare

Viata fericita este o cladire care se tine pe trei piloni: cel material, cel interpersonal si cel emotional. Ca si cei trei ciobanasi, dar aflati intr-o relatie mai armonioasa. Cu alte cuvinte, pentru a deveni un om fericit trebuie sa-ti atingi scopurile, reusind sa-ti pastrezi in acelasi timp bunele relatii cu oamenii si fara a-ti sifona prea mult armonia interioara.

Oamenii au stiut intotdeauna ca e greu sa-ti obtii multjinduita portie de fericire. „Inteleptul nu tinde spre fericire, ci spre lipsa suferintei”, incerca sa ne convinga Aristotel, iar Jules Renard  scria in jurnalul sau, cu gindul ca oamenii vor citi si vor lua aminte: fericirea este atunci cind nefericirea tace. Ce sa facem dar ca sa ne simtim mai putin nefericiti? Sa facem citiva pasi. Oarecum de dans. 

1. Hotariti ca totul e ok.

Cliseu? Banalitate? Da. Dar nici chiar atit de simplu. Ca sa-l citam iarasi pe un filosof francez, Alain: „Trebuie mai intii sa vrei sa fii fericit si apoi sa depui eforturi considerabile in acest sens”. Daca te complaci intr-o poza de spectator imperturbabil asteptind sa-ti intre  fericirea din proprie initiativa pe usa, va intra nestingherita doar tristetea.

De fapt, intotdeauna e mai usor sa te lasi prada nefericirii, aceasta cere de la noi mai putine eforturi psihologice. Iar ca sa prelungesti starea de bine – dimpotriva, trebuie sa te zbati, sa cheltuiesti ceva energie. In general, oameni se deosebesc prin faptul cit de capabili sint fiecare dintre ei sa se simta fericiti. Dar exista si niste legitati comune pentru toata omenirea: se vede ca evolutia a avut o grija mai mare pentru emotiile negative, pentru ca ele ne maresc sansele de supravietuire ca specie. Frica ne face sa o luam la sanatoasa sau sa acceptam lupta, furia sperie dusmanul sau concurenta, tristetea trezeste compasiune...  Dar natura, avind grija de supravietuirea noastra, nu s-a ingrijit deloc de calitatea vietii. Emotiile pozitive sint mai putin diverse, mai putin stabile si cheltuiesc mai multa energie psihologica.

2. Nu lasati prea mult loc sentimentului de nefericire

Pentru ca emotiile negative apar periodic, nu se lungesc prea mult si nu ne prea perturba viata de zi cu zi, s-ar putea crede ca ele trec de la sine. Dar, sa flirtezi cu nefericirea ca romanticii secolului 19 este o ocupatie destul de periculoasa si psihologia contemporana incearca sa ne atentioneze asupra acestui risc. Dind friu liber emotiilor negative, le prelungim. Mai inainte oamenii credeau intr-un soi de catarsis - daca te plingi cuiva, iti usurezi suferintele. Dar, in realitate, lucrurile se intimpla tocmai invers: vesnicele bocete fara raspuns pot transforma jeluitorul intr-o victima a circumstantelor. Iar nefericirea se hraneste cu ea insasi: cu cit mai mult o lasam sa ne cuprinda, cu atit mai mult va dura. Mai mult decit atit, daca ne lasam in voia nefericirii, atunci emotia negativa limitata in timp (ne simtim tristi sau nefericiti in acest moment) se transforma intr-o permanenta atitudine negativa fata de viata (avem o viata nenorocita si nefericita). Si, in sfirsit, noi ne autocondamnam la intoarcerea emotiilor negative: este bine cunoscut faptul ca depresia recidiveaza, acum stim ca si tristetea se incapatineaza sa se intoarca.

3. Aveti grija de voi, chiar daca lucrurile merg prost

Inca o banalitate? Dar, in realitate, mii si mii de oameni contrazic aceasta banalitate prin comportamentul lor. Majoritatea celor care sufera de anxietate si depresie procedeaza cu totul invers. Cu cit le este mai rau, cu atit mai putina grija au de ei. Inceteaza sa se vada cu prietenii, isi abandoneaza pasiunile, nu se spala… Si, cu cit mai mult se abandoneaza, cu atit li se face mai rau. Cerc vicios. Nu pare un lucru tocmai atractiv sa te dedai pasiunilor si hobby-urilor atunci cind ai probleme. Dar toti savantii sustin intr-un glas ca aceasta dorinta trebuie trezita facind eforturi, ca si cum am porni un motor oprit. Nu trebuie sa ne autoamagim in privinta rezultatelor (atunci cind ne este rau, scopul ocupatiilor placute nu este de a ne face fericiti, ci a impiedica nefericirea de a creste si de a se inradacina inauntrul nostru.

4. Evitati perfectionismul si incetati sa aspirati la fericire cu orice pret

Gustav Flaubert, gindind la fericire, scria: te-ai gindit vreo data cite lacrimi au fost varsate din cauza acestui cuvint monstruos? Daca nu ar fi el, am fi dormit mai linistit, am fi trait mai bine. Nu e cazul sa-l luam chiar foarte tare in serios, dar… cautarile fericirii nu trebuie sa fie pentru noi o obsesie, iar dreptul fiecaruia la fericire, descris in constitutia USA, nu trebuie sa se transforme in obligatia de a fi fericiti cu orice pret. Mai ales ca nefericirea umana, care este inevitabila existentei noastre, poate fi si ea uneori utila - caci ne face sa gindim cit de corect traim, si chiar necesara - atunci cind trebuie sa privim in ochi un adevar nu tocmai placut. Nu putem evita neplacerile, dar e in puterile noastre sa incetam sa ne temem de aceasta intilnire si sa capatam un folos din ea.

5. Savurati momentele de fericire

Cea mai eficienta si cea mai placuta arma contra nefericirii este extragerea a cit mai multa placere din bucuriile pe care ni le ofera viata. O foarte buna vaccina impotriva nefericirii este incercarea de a face fiece moment placut cit mai viu si mai puternic. Filosoful francez Andre Comte-Sponville ofteaza „Cit de greu este sa fii fericit atunci cind totul este bine!”. Haideti sa nu asteptam pina viata ne va da cu fruntea in gard ca sa descoperim ca aceasta e totusi frumoasa. Si sa ne consumam in tardive pareri de rau ca nu am utilizat-o mai cu cap… Ajungem iarasi la o banalitate absolut neglijata: carpe diem - traieste clipa. Bucura-te de ceea ce ai azi.

6. Gindeste-te la problemele cotidiene, dar nu te ineca in ele

Cercetarile psihicului oamenilor anxiosi demonstreaza ca ei isi „ruleaza” in minte la nesfirsit neplacerile dar, paradoxal, acest consum intern nu-i ajuta sa gaseasca o iesire din situatie. Nelinistea este data pentru a ne transmite un semnal de alarma, de a ne atrage atentia asupra unei probleme, dar nu este un fel de a percepe viata. Iata de ce una din functiile psihologiei cognitive este de a ne invata sa tratam propria nefericire ca pe o problema care cere rezolvare si nu ca pe un blestem. In acest caz este recomandabila metoda socratica - punerea unor intrebari dure despre nelinisti: ce are legatura directa cu faptele si ce reiese din interpretarea mea a faptelor sau a asteptarilor mele? Imi ajuta faptul ca ma nelinistesc in permanenta? Care este scenariul catastrofei mele? Si asa mai departe. E o metoda aspra, dar functioneaza.

7. Nu cultivati in voi emotii dusmanoase

Multe nefericiri ni se intimpla din cauza ca noi acordam foarte mult loc emotiilor dusmanoase. Aceste emotii de obicei sint foarte puternice si sunt indreptate impotriva altor oameni (rautate, amaraciune, gelozie). Ele se dezvolta cel mai des pentru ca punem pe primul loc tendinta de a demonstra ca avem dreptate (ei nu au dreptate, deci trebuie sa fie pedepsiti) jertfind cu dorinta de  a ne simti bine. „Sufar in primul rind eu, de aceea trebuie sa ma gindesc ce trebuie sa fac ca sa fac ceva util. Apoi sa ma orientez spre altceva. In alte cazuri, emotiile se explica prin iritarea pe care o simtim in legatura cu imperfectiunea umana, aceste emotii ne fac sa-i privim pe ceilalti exigent si cinic „…daca si asta se considera o frumusete!!!” Lipsa de bunavointa este adesea un semn ca omul se simte prost. Si este intotdeauna un izvor al sentimentului de nefericire.