Sintem o tara a paradoxurilor: scoatem din gaoacea facultatilor circa 200 de designeri vestimentari anual, dar nu avem nici un sfichi de industrie a modei. Dam bani mari pe haine, uneori de provenienta mult prea obscura, dar nici un „nume” autohton nu a reusit sa se impuna ca un nume „la moda”. Valentina Vidrascu este un caz aparte in tot acest paradox. Ea insasi este un paradox. A reusit sa-si mentina casa de moda si agentia de modele intr-o perioada cind acestea au aparut ca ciupercile si au disparut tot asa de repede (unele dintre ele si cu banii parintilor naivi). N-a facut din aceasta o afacere.

„Poate, din cauza ca sint prea posesiva cu colectiile mele, sau pur si simplu prea obsedata de munca propriu-zisa, de stofe, modele, colectii, ate si idei decit de promovarea produselor mele.” Lucru ce este pe cale de a fi corectat. Visul Valentinei a fost sa aiba o casa „3 in 1”. Adica atelier, casa de locuit si butic. Care, acum citeva luni, a devenit posibil. Si-a lasat apartamentul ei cochet si s-a mutat, impreuna cu cei doi frumosi (si maturi) fii ai sai, cu atelier, valuri de pinze si tone de reviste in centru, intr-o frumoasa casa cu mansarda. La parter se afla buticul (de tip inchis, pentru cunoscatori, adica trebuie sa telefonezi in prealabil ca sa ti se faca o programare) si livingul „multifunctional” – adica spatiul unde au loc repetitiile pentru defilari, serile de moda pentru invitati speciali si care, in zilele ordinare, revine la statutul sau de camera de zi propriu-zisa. Sus, la mansarda, se afla atelierul, unde se munceste de zor. Si dormitoarele. „Dupa ce mi s-a potolit un pic entuziasmul permutarilor, mi-am dat seama ca am ramas chiar fara spatiu intim, pentru ca in zilele mai aglomerate modelele se schimba si in dormitorul meu, iar stilistele pot sa mai «imprumute» si lucruri din sifonierul meu pentru a crea imaginea dorita la un model sau altul. Zgomotul masinilor de cusut nu deranjeaza atit de mult, pentru ca imi place sa investesc in tehnica performanta, totusi, casa e departe de a fi o casa «normala» de locuit.” Ii zic ca am mai vazut o asemenea casa „mai putin normala” la Doina Levintza, atelierul careia este la subsolul casei unde locuieste si nu e un lucru iesit din comun sa o vezi pe celebra creatoare de moda coborind in pijama, cu cafeaua, direct in „infernul” masinilor de cusut. Nu stiu la sigur daca tot acolo se afla si atelierul sotului ei, Dan Coma, autorul pantofilor si gentilor „Dacoma”, dar zgomot se auzea destul. Casa este restaurata si decorata de Lorina Balteanu. Cu aluzii frantuzesti, combinatii de mobila de epoca, sticla moderna, lustre de cristal si gresie in stil marocan. Peretele de la bucatarie este pictat de Iurie Platon. Pe camin stau fotografiile barbatilor iubiti ai Valentinei: fiii si sotul. Masa de sufragerie este incarcata cu reviste si carti de moda. Curtea este mica, aproape ascetica, dar extrem de relaxanta. Printre placile mari de piatra creste iarba, vita batrina de vie isi intinde bratele cit cuprinde, iar terasa este ferita de privirile indiscrete de doi brazi maturi.

Acum la mansarda se munceste de zor la finisarea colectiei de vara pentru Festivalul de Moda de la Iasi. Deocamdata, Valentina Vidrascu este singurul nume autohton care a rasunat pe podiumul celui mai important festival de moda din Romania. Dupa succesul colectiei Hora, de anul trecut, Valentina n-ar vrea sa dezamageasca. 

(Foto vezi in revista)