Amokalipsis-ul lui Mitos Micleusanu
Albumul in cauza a nimerit intimplator in redactia noastra si, timp de doua luni, am testat sanatatea sistemului nervos al tuturor celor care au intrat pe la noi. Multi au luat-o la goana. Corpuri sfisiate, sobolani canibali, becuri explodate, singe siroaie si limfa zburlita... Apoi am mai descoperit (tardiv, rusine noua) un lucru: acest nemilos Mitos Micleusanu nu este altcineva decit unul din polii Planetei Moldova, celalalt fiind Florin Braghis (vezi Punkt nr.2). In afara de onorabilele ocupatii sus-numite, Mitos face proza, muzica, pictura si fotografii, toate la fel de paradoxale si, evident, talentate.
- Ce evenimente fericite din viata ta au putut sa te inspire la realizarea „Amokalipsis”-ului?
- „Amokalipsis” este rezultatul unui indelungat sir de spitalizari in copilarie si, evident, efectul unei angoase pe care cu timpul am acceptat-o si am folosit-o inconstient, cred eu, ca sursa de inspiratie. In afara de aceasta, e si faptul ca parintii mei au lucrat in medicina, iar eu am avut si mai am o atractie oarecum instinctiv-morbida fata de chirurgie, psihiatrie si patologie in general… In literatura, aceste elemente m-au influentat, cred eu, in prozele din Organismecanisme si Tuba Mirum si, evident, mi-au dezvoltat o imunitate fata de macabru, dar si o revolta fata de violenta, dictatura, sistemul punitiv si totalitarist.
- „Amokalipsis” este rezultatul unui indelungat sir de spitalizari in copilarie si, evident, efectul unei angoase pe care cu timpul am acceptat-o si am folosit-o inconstient, cred eu, ca sursa de inspiratie. In afara de aceasta, e si faptul ca parintii mei au lucrat in medicina, iar eu am avut si mai am o atractie oarecum instinctiv-morbida fata de chirurgie, psihiatrie si patologie in general… In literatura, aceste elemente m-au influentat, cred eu, in prozele din Organismecanisme si Tuba Mirum si, evident, mi-au dezvoltat o imunitate fata de macabru, dar si o revolta fata de violenta, dictatura, sistemul punitiv si totalitarist.
- „Amokalipsisul” poate fi tratat ca o ridiculizare a mortii pentru a scapa de frica de aceasta?
- Nu este vorba despre ridiculizare, ci, mai degraba, despre accentuare, amplificare. Cit priveste frica de moarte, cred ca este pe cit de inutila pe atit de necesara, deoarece ne mentine intr-un anumit echilibru. Ma refer la frica de suferinta, de durere, de boala, de pierdere, de uitare, care in ansamblu reprezinta frica de moarte. Totusi, anume frica de moarte, frica de necunoscut ne poate salva de suicid, spre exemplu, cu toate ca adesea cochetam cu gindul la moarte. Toata lumea cunoaste „sinuciderea teoretica” si toata lumea apeleaza la Divinitate in momentele grele.
- Nu este vorba despre ridiculizare, ci, mai degraba, despre accentuare, amplificare. Cit priveste frica de moarte, cred ca este pe cit de inutila pe atit de necesara, deoarece ne mentine intr-un anumit echilibru. Ma refer la frica de suferinta, de durere, de boala, de pierdere, de uitare, care in ansamblu reprezinta frica de moarte. Totusi, anume frica de moarte, frica de necunoscut ne poate salva de suicid, spre exemplu, cu toate ca adesea cochetam cu gindul la moarte. Toata lumea cunoaste „sinuciderea teoretica” si toata lumea apeleaza la Divinitate in momentele grele.
- De ce ai numit seria astfel? Faci parte din „banda” lui Cioran, care s-a gindit toata viata la sinucidere ca la varianta de rezerva (pe care nu a utilizat-o niciodata)?
- Titlul este o combinatie intre Amok si Apocalipsa, amok-ul reprezentind pentru mine un fel de apocalipsa personala, paroxistica, iar apocalipsa stim cu totii ce e (de fapt, apocalipsa inseamna trecere, transformare). Cit priveste „banda lui Cioran”, nu-mi place inghesuiala, dar am avut trei momente legate de opera lui. Primul, adolescentin, cind am citit cite ceva, m-am complacut in mlastina nihilismului si a fatalitatii, apoi al doilea, postadolescentin, cind m-am revoltat impotriva lui Cioran, considerind ca are un efect absolut negativ asupra oricui, ca n-ar trebui sa fie publicat etc. Apoi am avut perioada cind i-am descoperit pe Mamleev, Sorokin si am inteles ca Cioran n-a apucat sa faca treaba pina la sfirsit. In fine, acum, cind Cioran este undeva in trecut, imi este simpatic si doar atit. Dar sint constient de amploarea operei sale si de impactul sau universal, ca sa-i spun asa. Acum, oscilez intre Stanislav Grof si Foucault.
- Ce parere ai despre sinucidere si sinucigasi? Te rog sa nu-mi raspunzi doar „buna”. Argumenteaza...
- Mi-a placut ironia cu „parerea buna”. Oricit ar parea de straniu, sinuciderea este unul dintre putinele fenomene despre care nu am o parere exacta, sau am toate parerile la un loc. Bune, rele, medii, exagerate, aberante etc. In ansamblu, totusi, vad suicidul ca pe cea mai inalta forma de revolta, manifest, excludere, un fel de supraarta. Cu toate ca inteleg foarte bine ca la baza acestui „manifest” se afla tragicomedia convietuirii noastre cu trupul. Captivitatea noastra in cadrul organismului despre care credem ca ne apartine (cred ca este invers), deci, aceasta captivitate, de multe ori placuta, confortabila, pina la un moment, este uneori prea chinuitoare, iar unii se simt chiar haituiti de trup, trupuri, carnuri, visceral, existenta… Tendinta suicidala este o alergie la viata, dar este o alegere si cel mai tare ma supara atitudinea multimii, a bisericii, a societatii fata de sinucigasi, atitudine de marginalizare si acuzare, cind de fapt tocmai societatea, biserica, familia, cadrul cultural, sistemul punitiv sint vinovate de alegerea sinucigasului. Marginalizarea, egoismul, tirania, metodele educationale, agresiunea si competitia sociala alimenteaza si genereaza tendintele suicidale.
- Frica de moarte te ajuta sa traiesti? Ce te sperie mai mult acum?
- Despre frica de moarte am spus cite ceva mai devreme, iar in legatura cu ceea ce ma sperie mai mult acum… Nu stiu. Nu ma sperie ceva anume, mai degraba ma ingrijoreaza o colectie de trasaturi, caracteristice omului, care duc la degenerare si autodistrugere. Ma refer la intoleranta, ignoranta si aroganta. Acestea trei alimenteaza agresiunea, cruzimea si indiferenta. Aceasta colectie de sase factori ma ingrijoreaza cu adevarat la om. Si, bineinteles, ma sperie sloganul „Scopul scuza mijloacele”.
- Care a fost frica sau fobia care te-a marcat in copilarie?
- Mi-a fost frica de spital, dar pina la urma a inceput sa ma preocupe conditia umana in cadrul spitalului, in special psihiatria, care din fericire s-a ramificat spre psihologie. Medicina este oricum o ramura foarte contradictorie, fiindca nu stii niciodata daca medicul nu-ti prescrie ceva care sa te aduca mai tirziu tot la el sau la colegul lui de breasla. :)
- S-ar putea ca sinucigasii veseli din graficile tale sa fie persoanele enervante pe care ai vrut sa le sin-ucizi macar grafic?
- Nici gind. Am inceput ciclul Amokalipsis cind eram student, in 1990, si aveam o gramada de prieteni, o trupa de grind-core, tot soiul de aventuri amoroase sau conflicte de moment, dar n-am urit si n-am dorit rau nimanui, in afara de mine (glumesc).
- Oamenii isi doresc o moarte daca nu mareata, macar demna. De cele mai multe ori natura nu le permite nici macar decenta spectacolului mortuar, cistiga eternul Ridicol. Tu ai aflat de ce?
- Eu cred intr-o estetica mortuara. Japonezii sint specialistii nr.1 in acest domeniu. Chiar aveam intr-o vreme o parere ca sinucigasul ar trebui sa-i scuteasca pe cei apropiati de imaginea cadavrului sau, cea mai buna metoda este sa lasi o scrisoare ca pleci in lume, la cautat potcoave, spre exemplu. Apoi trebuie sa iei cu tine un borcan cu mincare, niste apa, un borcan de somnifere, un borcan cu singe de vaca, de porc (de la macelarie se poate), un rucsac si sa pleci cit mai departe cu putinta, sa zicem, in mijlocul unei paduri. Acolo gasesti un loc ferit, te dezbraci, torni peste tine borcanul cu singe, consumi borcanul cu somnifere si te intinzi. Important este sa adormi mai devreme decit sa dea vreo dihanie peste tine. :)
- Cum se moare (sinucide) pe Planeta Moldova? Cine sint bocitoarele?
- Bocitoarele (reale), apropo, sint niste artiste greu de egalat. Cred ca sint cumva in aceeasi ierarhie cu groparii, dar cu o treapta mai sus. Apoi urmeaza designerii de sicrie.



Una din primele scene înălțătoare pe care mi-o amintesc e un festival de dans


nu doar filme şi nu doar pace menţinută cu războaie. hollywoodul e depăşit de o astfel de stire
facebookul ca facebookul, dar dupa megaupload chiar sufar...
utin a găsit o soluţie care îmi place. Examinarea imigranţilor
Germania se pronunţă în problema pacificatorilor