Nascuta la 13 ianuarie 1969 in satul Lalova, raionul Rezina.

A absolvit Universitatea de Stat din

Moldova, specialitatea drept.

Dupa absolvirea Universitatii si-a inceput activitatea in functia de notar de stat la Biroul notarial de stat din Chisinau. In perioada 1994 – 1996 este specialist principal in serviciul notarial si avocatura pe linga Ministerul Justitiei, apoi

notar de stat la Biroul notarial de stat nr.2

din Chisinau.

Din 2003 pina in 2004 ocupa

functia de viceministru,

apoi prim-viceministru al justitiei.

Din anul 2004 este numita

in functia de ministru al justitiei.

Mama a unui copil.

– Justitia in Moldova are o reputatie foarte-foarte proasta. Am incercat sa sondez te-renul printre cunoscuti si m-am ales cu o colectie de fraze de genul: dreptatea e la fundul marii, Moldova este o zona, este un stat politienesc, fiecare este vulnerabil in fata puterii actuale pentru ca e posibil oricind sa i se fabrice un proces, judecatorii sint niste marionete corupte… Probabil, le cunoasteti si dvs., dar va revine sarcina de a schimba situatia si perceptia negativa.

– Apreciez un lucru, ca oamenii nu sint indiferenti. Dar intotdeauna se zice ca ai ceea ce meriti. Daca societatea o sa ceara juristi calificati, n-o sa fie satisfacuta de serviciile avocatului, ale notarului, o sa ceara de la judecatori ceea ce vrea sa aiba – echitate, suprematia legii, atunci acestia vor fi obligati sa raspunda. Intotdeauna in justitie ramine o parte nesatisfacuta. Dar atunci cind crezi in justitie, chiar daca ai pierdut, te conformezi. In etapa actuala promovam proiectul de lege privind institutul national al justitiei, care va avea un impact pozitiv in selectarea juristilor ce isi doresc sa devina judecatori, procurori conform standardelor europene. Accentul se va pune pe studiile de calitate, pe pregatirea psihologica si morala.

– Ziceti ca oamenii ar trebui sa ceara judecatorilor sa fie corecti. Asta ar insemna intr-un fel sa procedati ca Basescu, care a facut apel catre populatie sa nu dea mita medicilor. Pur teoretic, este foarte frumos. Apelul este nobil si te-ai spalat pe miini – eu v-am propus, dar daca voi insiva nu vreti sa stirpiti coruptia…

– Coruptia este o strada cu doua directii, nu putem sa lucram doar pe una din ele. Totul depinde de personalitatea fiecarui judecator in parte. Nici o persoana nu poate fi intr-un vid, nu poate fi protejata la nesfirsit, nu poate sa nu discute cu colegii, sa nu-l cunoasca victima sau piritul. Sintem o republica mica si se gasesc posibilitati de a-l influenta, intr-un fel sau altul, fie prin intimidare, prin „dreptul de telefon”, dar daca judecatorul are curajul de a actiona conform legii, nu are de ce sa se teama. Nu va fi persecutat.

Odata ce a devenit in mod constient judecator, trebuie sa stie ca se cere si mai mult de la el. Nu-si mai apartine intru totul. Dar nu vreau sa fie mai presus de toate prin orgoliu. Judecatorii nu sint divinitati, nu sint mai presus de cetateni, pentru ca oricind pot fi si ei parte intr-un proces.

– Chiar am vrut sa va intreb despre cazul judecatorilor demisi sau arestati. S-a comentat dublu, pe de o parte, s-a interpretat ca intr-adevar s-au eliminat persoane corupte, pe de alta parte, ca s-au eliminat persoane incomode regimului.

– Societatea intotdeauna ii favorizeaza pe cei nedreptatiti, ii transforma imediat in martiri. Chiar si un judecator poate sa greseasca, de aceea si sint aceste trei trepte de justitie, cu caile de recurs si ultima ipostaza – CEDO.

– Faptul ca Moldova are foarte multe cazuri la CEDO nu este un semn ca justitia locala nu e in ordine?

– Impactul este pozitiv pina la urma, pentru ca cetatenii isi cistiga drepturile. Si, fiindca se creeaza precedent, in tara se incearca evitarea incalcarilor similare. Judecatorii interpreteaza legea aplicind-o, citeodata pot sa considere la unison ca lucrurile stau intr-un fel si, cind apare CEDO si spune ca e altfel, atunci evident ca se revizuieste nu numai legislatia, dar si practica nationala. Toate tarile, inclusiv cele cu o democratie avansata, au procese la CEDO.

– Dar se zice ca fac orice ca sa nu se ajunga acolo, pentru ca li se pune o pata pe imagine.

– Incercam si noi sa evitam. Evident ca este important nu numai pentru imaginea tarii, este important ca cetatenii sa-si poata gasi dreptatea aici si nu in afara. Acum se incearca crearea unui mecanism national, analog cu ceea ce face CEDO. Este recomandarea Consiliului de Ministri ai CE si aceasta practica este deja implementata in unele tari si are rezultate bune. CEDO este inundata cu cereri, oamenii asteapta foarte mult si, in perioada cit asteapta, ar fi o exa-minare care va interpreta conventia si se va aplica imediat. Omul va fi achitat daca i s-a incalcat dreptul. Se va revizui si practica nationala, pentru ca, pina se pronunta CEDO, trec doi-trei ani si sint nedreptatite o multime de persoane cu probleme similare si de aceea este bine-venit ca acest mecanism national sa le stopeze la timp.

– S-a comentat ca de fapt este o piedica in fata ajungerii la CEDO, unica speranta a moldoveanului nedreptatit.

– Nu este adevarat, au incercat sa faca comentarii persoanele care, in virtutea obligatiilor, cunosc situatia, pentru ca la CEDO se poate ajunge si fara a trece prin toate instantele nationale.

– Cum comentati cazurile Sarban, Turcanu?

– Nu stiu cum ar trebui sa comentez, n-as vrea sa cred ca e un caz politic, este la moda in Moldova sa se interpreteze totul ca fiind caz politic, ca si in cazul judecatorilor. Nu este neaparat sa fie caz politic, poate fi vorba si de competenta organelor interne, a judecatoriei, de aceea mizez foarte mult pe institutul de drept, se va intari si veriga de pregatire continua.

– Nu se presupune o reformare a sistemului de inregistrare a ONG-urilor si a publicatiilor periodice? De ce dureaza tocmai o luna si de ce persista atitudinea asta nervos-functionareasca? Nu s-ar putea simplifica lucrurile, ca la Camera Inregistrarii de Stat?

– Sintem in proces de perfectionare a legislatiei, cautam armonizarea cu legislatia europeana si in ceea ce priveste inregistrarea partidelor politice, a ONG-urilor. De ce vi se pare atit de complicata procedura de inregistrare? Doar nu e nevoie sa va prezentati personal de fiecare data, documentele pot fi transmise si prin posta. Executantul le examineaza timp de doua saptamini, daca nu are obiectii, se dau la semnat.

Numarul de cereri nu este omogen repartizat in timp, unele perioade sint mai aglome-rate, altele nu. Nu se justifica faptul ca statul sa tina o armata de functionari. La noi nu se stie de ce se considera ca daca s-au facut niste documente intr-o zi, e bine, iar daca intr-o luna – e rau. Incercati sa vedeti cit dureaza in Europa sa inregistrezi o societate comerciala sau chiar sa obtii un certificat obisnuit.

– Vorbeati intr-un raport ca in ultimii ani se observa o inasprire a pedepselor. Care ar fi motivul?

– Este de fapt un rezultat al intrarii in vi-goare a noului Cod penal si de procedura penala. S-au schimbat sanctiunile. Dar nu e numai vina legiuitorului, mai este si cazul interpretarii. Unul din factori mai este ca a fost abolita pedeapsa cu moartea. Atunci, probabil, era mult mai greu sa adopti o hotarire decit acum, cind e vorba de detentie pe viata. Exista si o tendinta de intinerire a infractorilor. Sint de virsta cind ar trebui sa dea ceva societatii: 25-45 de ani.

– Care ar fi motivul?

– Evident, starea economica, remanierile politice, ruinarea unor idealuri... O parte dintre infractori s-au educat in aceasta perioada de democratie barbara, cind au ales sa isi cunoasca doar drepturile. Obligatiile sint pentru altcineva... Insa era si de asteptat. Dupa ce am coborit, urcusul este mai anevoios.

- V-a fost vreodata rusine pentru tara pe care o reprezentati?

– Nu mi-a fost niciodata rusine pentru tara mea. Nu mi-a fost rusine sa recunosc ca sintem saraci, dar incercam sa facem lucruri frumoase. Noi sintem obisnuiti sa vedem doar lucrurile rele care se intimpla in tara noastra.

Problema e ca nu avem timp ca mai intii sa facem ordine in gradina si apoi sa cultivam, trebuie sa le facem pe toate odata. Din pacate, sintem doar criticati, chiar si de Ziua Juristului, cind macar atunci ar trebui sa fim complimentati.

– Luati atunci exemplu de la americani, promovati imaginea pozitiva a justitiei in filme, spectacole, stimulati judecatorii cinstiti, promovati-i, sa-i stie lumea.

– Rolul presei in cultivarea constiintei juridice este enorm, asa ca o parte de responsabilitate va revine. Foarte multa lume n-a mers niciodata in judecata, dar spune ca n-are incredere in justitie.

– Oamenii au retineri pentru ca de obicei procesele dureaza foarte mult, implica mari cheltuieli si nu se stie cu ce se incheie, chiar daca ai toate probele in mina.

– Intr-adevar, in justitie nu este atit de placut sa mergi. Exista situatii care nu sint litigioase, de procedura, cum ar fi recunoasterea paternitatii, a gradelor de rudenie, a unei greseli intr-un act de stare civila, si oricum oamenii au disconfort, nu vor sa mearga intr-o instanta de judecata. La moldoveni se considera o rusine sa mergi in judecata. Lumea ar trebui sa inteleaga ca nu este o rusine, nu este o incalcare a demnitatii.

– Ce aveti de gind sa faceti in privinta inflatiei de cadre din domeniu? Exista prea multi studenti la drept si o prea mica cerere pe piata. Nu se profileaza o anumita lipsa de logica intre cerere si oferta?

– Este adevarat. Daca inainte erau circa 500 de studenti anual, acum intr-o serie sint peste o mie, si asta doar la o universitate. Dar daca studentul isi doreste o diploma de jurist fiind constient ca nu va avea un loc de munca in domeniu – e alegerea lui. Aspectul pozitiv este ca chiar daca „a trecut” doar prin facultate, are totusi o constiinta juridica mai inalta. Aspectul negativ este ca numarul excesiv de studenti necesita si un numar mare de cadre didactice si in acest caz este inevitabila scaderea calitatii acestora.

Zona privata

– Cine este Victoria Iftodi dincolo de postul de ministru?

– Este o femeie care incearca sa faca fata functiei, dar si rolului de mama, care este destul de dificil pentru o persoana publica.

– Jurisprudenta este o societate patriarhala?

– Oricit de patriarhala ar fi, in minister sintem majoritatea femei. Nu este usor sa lucrezi nici cu femeile, noi sintem mult mai ambitioase, mult mai pretentioase si iertam cu usurinta barbatilor ceea ce noua nu ne iertam niciodata. Cred ca sintem mult mai autocritice si mai exigente cu noi. Probabil, este obligatoriu intii sa demonstrezi ca esti profesionist si apoi sa le dai de inteles ca esti o doamna, ca sa nu depaseasca anumite limite.

Articolul complet va aparea peste o luna