Planeta Moldova

prezinta:

NEKROTITANIUM

(cyberpunk moldovenesc)

fragment

"Imi vine sa plang,

dar nu pot de ras! "

(din popor)

01: Ionel

Ion Gavriliuc s-a nascut la tara, in satul Radasca si nu prea a avut parte de educatie in cei patru ani petrecuti in sanul familiei. Chiar de ziua lui de nastere Ionel a ajuns la spital cu capul spart si cu un dinte rupt fiindca a stins doar o lumanare din cele patru infipte in tortul "Olimpiada" facut de maica-sa dupa reteta decupata cu grija din "Femeia Moldovei".

Lucrurile au scapat de sub control atunci cand Borea Gavriliuc si-a dat seama ca odrasla lui nu-i capabila sa stinga niste lumanari, iar concluzia asta plus vestea ca tocmai fusese concediat de la firma de constructii "Baliguta Invest" a pus capac la toate. Dihania de om i-a ars o palma lui Ionel, iar acesta a zburat de pe scaun si s-a lovit cu capul de perete. Pe langa toate astea, ghiulul de bronz cu cap de Stalin de pe degetul butucanos al lui Borea a nimerit exact dintele copilului. Bineinteles, gestul tatalui a fost incununat si de un comentariu plin de intelepciune parinteasca:

"Parastasu’ si prohodu’ cui ti-o mai zadit pi fata pamantului! Daca amu nu pot’ stanje patru lumnari, apu la patruzasi, ca mini, cum ai sa te discurci, debilule!"

Despre bocancul incasat de mama lui Ionel, fiindca a sarit in apararea odraslei, nu mai vorbim, ca ni se ridica tensiunea.

Sa ne intoarcem la concedierea lui Borea de la "Baliguta Invest", unde acesta detinea respectata functie de strangator de balega. Dat fiind faptul ca firma era condusa de Vasea Coltun despre care Gavriliuc a spus la o betie ca este hueputala*, e usor de inteles motivul concedierii. In cele din urma, intr-o seara, ca sa-si mai inece amarul, Borea a intrat pe la vecinul sau, Misa Pleoasca, unde a dat peste cap trei pahare de samagon* cu iz de skipidar*. La plecare, in timp ce Gavriliuc se indrepta catre casa, Valera Pelin, un personaj proaspat in aceasta carte, a inceput sa vomite apasat, ca sa nu spunem borasca. Aceste doua evenimente (boratura lui Valera Pelin si plecarea lui Borea Gavriliuc spre casa) aparent nu aveau cum sa se intersecteze, dar cu toate astea interferentele cauzale au dus la un deznodamant cat se poate de sinistru. Asadar, Valera Pelin era tractorist si tocmai se afla la volanul buldozerului sau DT-75, cand s-a trezit cu Gavriliuc in fata. Mort de beat, Borea a observat trei tractoare in loc de unul si nedumerit n-a mai stiut incotro s-o apuce. Aici insa mai intervine un detaliu extrem de important si anume:

Cu o zi inainte, Liuba, sotia lui Valera Pelin, a calcat in excrementele motanului Muric. Fiind mai necrofag din fire, motanul se infruptase dintr-un labrador mort, aruncat in rapa din spatele casei. Povestea cu labradorul e simpla. Familia Pelin se afla in plin conflict cu vecinii, care infuriati de urletele nocturne ale cainelui melancolic l-au servit cu mamaliga plina cu ace sau cirlige de pescuit, in fine, la autopsia labradorului nu s-a ajuns.

Asadar, calcand in excrementele motanului necrofag, Liuba Pelin si-a pierdut echilibrul si a cazut extrem de nereusit fracturandu-si coloana intr-o piatra ascutita. Stiind insa ca Valera trebuia sa soseasca din clipa in clipa iar mancarea nu era pregatita, biata femeie a facut o sfortare supraomeneasca si s-a tarat pana in bucatarie. Acolo si-a dat seama ca fasolea nu era adusa din pod, iar in frigider nu era decat un castronel cu resturi de mancare acrita pentru Muric. Pana la urma, riscand sa fie rupta-n bataie, Liuba l-a servit pe Valera cu resturile clocotite in apa, ca sa le dea un iz de ciorba. Valera, cam ciupit si hamesit, a lins farfuria, dupa care a calificat-o pe Liuba drept "proasta ca oaia" pentru ca si-a fracturat coloana. In cele din urma, a incalecat tractorul si a plecat inapoi la treaba. Asa numita ciorba, plus litrul de vodca de la "brigada" si inca doua pahare de krepleak* la Vanea Draconu pentru smulsul unui stejar putred, au generat mai tarziu o arsura intensa in stomacul lui Valera, dupa care o voma acida, care prelingandu-se in instalatia electrica a buldozerului a produs un scurt-circuit fatal. Drept urmare franele n-au mai functionat, Valera a scapat buldozerul de sub control, iar acesta nu l-a iertat pe Borea Gavriliuc care si-a gasit sfarsitul sub senila lui calita. Tot ce a lasat Borea in urma lui a fost ghiulul cu cap de Stalin si un morman de noroi cu mate. Astfel, Ionel a ramas fara tata, Valera s-a ales cu opt ani la “Pruncu”, iar Liuba a nimerit pe mainile celebrului bioenergetician Amihalachioaie care a pus-o pe picioare, a luat-o de sotie si a asigurat-o cu botox pe toata viata.

Nu a durat mult, pana cand Ionel Gavriliuc a ramas si fara mama. Intoarsa acasa de la inmormantarea sotului, aceasta s-a asezat la masa de pomenire intinsa in drum, unde se adunase aproape tot satul. Printre mancarurile alese precum sarmalele, plachia, coliva, pe masa mai erau si niste chiftelute dubioase, usor albastrui. Satenii care au mancat din ele au intrat in coma cateva ore mai tarziu, deoarece proaspata vaduva pregatise chiftelutele din porcul lor, Surik, grav bolnav de “Lingoare purpurie.”

Toti satenii care au gustat macar o chifteluta cu lingoare, au intrat in coma, iar din coma au nimerit probabil in purgatoriu, fiindca au facut spume la gura. Si Ionel a mancat chiftelute fatale, dar n-a patit nimic. Nici n-a ragait, dimpotriva, a mancat mai multe, fiindca maica-sa, cam buhaita de la cele treisprezece pahare de crepleak “zdrobite” la praznic, a fost foarte insistenta si chiar a tipat la el:

- Vaniusa! De ce nu mananci? Vrei sa ajungi ca negrisorii din Africa, cu muste in coltul ochiului holbat de foame si sete? Mananca copchile, ca te dau pe mana capitalistilor si ei au sa-ti faca injectii cu vaccinuri de-a’ lor experimentale si ai sa ajungi in Angola, la tantari, scorpioni si anaconde nesatule!

Auzind astea, Ionel a infulecat vreo zece chiftelute. Peste cateva ore, dupa cum am spus, lumea a inceput sa dea ochii peste cap, prabusindu-se care si unde, cu spume la gura, dar Ionel era bine mersi. A fugit zglobiu de la masa si s-a apucat sa fugareasca sobolanii prin rapa.

Nu stim exact ce s-a intamplat mai departe, dar putina lume a scapat cu viata in satul Radasca. Doar cei care n-au venit la inmormantarea lui Gavriliuc, adica trei ologi, patru nou-nascuti si o batrana surda pe patul de moarte. In cele din urma, Ionel a ajuns pe mana unchiului sau, Victor Bulbuc, o bruta din satul vecin. Bulbuc era atat de ocupat, incat l-a inchis pe Ionel in beci, fiindca n-avea timp de el. Doar ii arunca din cand in cand cate un bot de mamaliga, dupa care tragea zavorul si isi vedea de treburi. Culmea culmilor, Ionel s-a obisnuit repede cu intunericul, cu licuricii de mucegai si limacsii, iar in cei trei ani petrecuti in pivnita, nu numai ca a supravietuit, dar s-a dezvoltat armonios, plus ca a umplut zidurile beciului cu desene rupestre mai ceva ca la Altamira. Asta l-a scos din minti pe unchiul Victor care spera ca Ionel sa moara de pneumonie, iar el sa ramana unicul mostenitor al gospodariei sotilor Gavriliuc. Bulbuc aflase de la Anastasia Rarunchi, o moasa batrana de la Bucovat, ca sub casa familiei Gavriliuc este ingropat vestitul speculant Dima Gebberg, de la Odessa. Cum a ajuns Gebberg sub casa lui Gavriliuc? Foarte simplu. Jorica Rarunchi, sotul moasei, era un bisnitar temut pe vremuri. El a avut ghinionul sa-l cunoasca pe Gebberg si dupa prima afacere, cand a comparat banii investiti cu cei castigati s-a simtit jignit. Fiind un om impulsiv Jorica n-a stat prea mult pe ganduri si i-a aplicat lui Gebberg un ciocan in tampla. Ciocanul era mare, Jorica puternic, iar Gebberg avea un craniu fragil. Realizand problematica situatiei, Rarunchi a dezmembrat cadavrul si l-a ingropat in locul unde mai tarziu, familia Gavriliuc si-a ridicat casa. Descumpanit si speriat, Jorica n-a mai cercetat buzunarele lui Gebberg, iar din aceasta cauza nu si-a permis-o pe Olimpia Buturuga, mezina brigadirului, pe care acesta a promis-o oricui va veni la poarta intr-o Ceaica purpurie cu numere de Moscova.

Dar sa ne intoarcem Victor Bulbuc, unchiul sinsitru. Superstitios din fire, acesta nu putea incepe exhumarea lui Gebberg deoarece mama lui Ionel, inainte de a muri din cauza chiftelutelor toxice i-a soptit lui Bulbuc:

- Daca te atingi de casa inainte sa moara Ionel, dau slujba neagra peste tine din mormant!

Pe Bulbuc nu l-a enervat atat Ionel, care nu mai murea, ci faptul ca i-a promis batranei Anastasia ca o va satisface sexual pana la moarte, in schimbul informatiei cu Gebberg. Peste trei saptamani Bulbuc n-a mai putut face fata cerintelor perverse ale batranei si a gatuit-o cu un cablu de fierbator, dupa care a indesat-o in soba. Cadavrul batranei nu a mai fost gasit, dar militianul satului, Grisa Rotaru, a inceput sa-l viziteze pe Bulbuc tot mai des si mai des...

02: Ficat blindat

Grisa Rotaru a devenit alcoolic inainte de a se naste, cand o matusa de-a lui, Elena Pavlovna Saneva, o distinsa doamna din orasul Vologda, a venit in vizita la Maria Rotaru-Shepard, bunica lui Grisa. Doamna Rotaru-Shepard era specialista in ocultism si medicina naturista. Crescuta la Praga, scolita la Londra si maritata la Liverpool cu lordul Imre Shepard, de origine maghiara, Maria Rotaru isi castiga painea prin anii ‘20 tamaduind oamenii de tifos, ciuma si holera. Practic, ea punea pe picoare in cinci minute orice persoana aflata in ultimul stadiu de ciuma, cu febra sarind peste 40. Aceasta abilitate extraordinara i-a adus doamnei Rotaru o avere considerabila, un castel la Budapesta, o mansarda imensa la Paris, un lantisor de restaurante in Bucurestiul interbelic, un lupanar la Berlin, un Rolls Royce Silver Fantom (editie limitata) si renumita barca reactiva “Bloody Hell” cu care a fost stabilit un record de viteza pe lacul Michigan in 1941. In cele din urma, doamna Rotaru a ramas vaduva, si-a donat averea Bisericii Anglicane si s-a intors la Lozova doar cu o valiza de lenjerie intima.

Sosita in vizita la alde Rotaru, Elena Pavlovna Saneva i-a destainuit doamnei Shepard o metoda inedita de a scapa de alcoolism prin tratament din frageda pruncie. Drept rezultat, spunea Saneva, copilul nu va mai deveni niciodata alcoolic. Metoda se numea “Ficat blindat” si consta in administrarea progresiva de alcool copiilor, care obisnuindu-se cu cantitati din ce in ce mai mari, nu mai puteau sa se imbete niciodata. Aproape senila, doamna Rotaru-Shepard a hotarat sa inceapa tratamentul nepotelului sau, Grisa, care se afla pe atunci in burta mamei sale, Elvira. Tanara mama a fost silita sa consume cate un litru de samagon pe zi, pentru ca fatul din burta ei sa primeasca macar zece grame de spirt curat. Elvira a avut o nastere grea. Intr-o zi, din cauza greturilor intense, ea s-a dezechilibrat pe scara din pivnita si a cazut peste un butoi cu licoare "Kosoglaz", din sange de iepure, miere si spirt, pregatit de bunica Maria in eventualitatea unei epidemii de holera. Butoiul s-a rasturnat peste un poloboc mai mare cu vin, iar acela s-a rostogolit, s-a lovit de perete, a crapat si s-a varsat. Daca sarmana Elvira ar fi lasat-o mai moale cu samagonul in ultimele sapte luni, pruncul n-ar fi avut chef sa iasa din pantec, dar fiindca avea un susneak* incredibil, mirosul de drojdie l-a facut sa tasneasca din maica-sa direct in baltoaca de vin.

Au fost gasiti a doua zi. Elvira nu mai dadea semne de viata, dar micutiul Grisa nu parea sa aiba probleme. Balta de vin i-a asigurat vitaminele necesare pe moment, iar apoi bunica l-a pus pe picioare, cu biberoane de chefir si licori care mai de care mai oculte. Cu Elvira a fost mai greu, fiindca hemoragia o sleise de puteri si batrana a fost nevoita sa-i faca injectie cu compot de visine si suc de sfecla. In afara de asta, vaca de la care era alaptat Grisa era supusa unor tratamente inumane, pentru a o impune sa bea cate o caldare de vodca pe zi. Astfel, Grisa s-a dezvoltat destul de bine si la nouasprezece ani a intrat fara efort la Academia de Politie din Dubasari.

03: New York, New York!

Dupa ce a absolvit cu brio Academia de Politie, Grisa a fost trimis la practica in Brooklyn, deoarece unul dintre amantii doamnei Rotaru era chiar seful Politiei Federale din statul New York. La sosire, lui Grisa i-a fost incredintat cazul canibalului Bobby Burger, poreclit "Nekropath". Cei zece detectivi de elita care lucrau la caz n-au reusit sa rezolve nimic in zece ani si astfel cazul a ajuns pe mana lui Grisa, despre care se stia ca are o intuitie unica, bazata pe vapori de alcool. Singurul indiciu pe care il avea politia americana in cazul "Nekropath", era o groapa comuna cu 665 de cadavre, care aveau inimile smulse si craniile umplute cu tamaie. A doua zi dupa sosirea in America, Grisa a "zdrobit" noua sticle de vodca Beria, si-a refacut fortele si s-a apucat de caz. Geniul sau de militian trecut prin foc si para, a uimit o lume intreaga.

Intr-o dimineata, dupa ce a vomat scurt, fiindca a baut din greseala niste apa, Grisa a plecat la San Diego cu avionul personal, primit in dar de la Michael Douglas de Ziua Armatei la un carnaval in Detroit. De fapt, Grisa a fost chemat de urgenta la San Diego, unde a mai fost descoperita o groapa comuna, de data aceasta cu 665 de lebede fara cap. Acolo Grisa a facut cateva masuratori superficiale, cateva fotografii, apoi s-a intors la New York, a dat buzna in sediul CNN si a declarat oficial ca Bobby Burger este ca si prins, fiindca se afla in apropiere, cel mai probabil intr-o rulota inchisa la culoare. Impresionati de metoda deductiva, logica si intuitia politistului din Moldova, politistii americani au organizat o razie neiertatoare, au ciuruit vreo zece rulote dubioase, au carbonizat cu aruncatoarele de flacari vreo doua dubite care se zgaltaiau, dupa care au dat peste o rulota neagra pe care scria cu sange vascos "Nekropath". Politistilor le-a inghetat sangele in vene si n-au avut curajul sa deschida focul asupra rulotei cu pricina. In scurt timp a aparut si Grisa, intr-o palarie á la Al Capone. Si-a aprins alene un trabuc si a urlat in megafon cu o voce de la care Statuia Libertatii a sunat a gol:

"Uai lepadatura, ies afari ci ti mananc di jiu blea!"

Politistii americani n-au inteles ce-a zis Grisa, dar aveau incredere oarba in el si asteptau relaxati deznodamantul. Peste nici un minut, din rulota duhnind a mortaciune, a iesit tremurand un omulean tuciuriu cu gura murdara de sange si ochii scaparand diavoleste. Astfel, canibalul a ajuns pe scaunul electric, iar cadavrul sau a mai fost condamnat la o mie de ani de putrefactie in puscaria speciala pentru morti periculosi.

America a scapat de insomnii, iar Grisa a fost decorat cu Steaua lui Lincoln, si a fost propus pentru gradul de Maresal al Fortelor Americane de Elita. Grisa insa a refuzat gradul, medaliile si premiul in valoare de un milion de dolari pe an, pana la moarte.

Dezamagit de celebritatea care l-a transformat intr-o tinta sigura pentru tabloide si televiziune, plus ca era oprit permanent in plina strada de femei frumoase care ii propuneau trupul si sufletul, Grisa n-a rezistat si a hotarat sa se intoarca in satul natal, ca sa-l cerceteze mai atent pe Victor Bulbuc, fiindca il simtea implicat in disparitia batranei Anastasia Rarunchi si nu numai. "Decat fruntas la New York, mai bine militian de treaba la tara!", le-a explicat Grisa americanilor insistenti.

04: Unchiul diabolic

Intors la bastina, Grisa Rotaru l-a vizitat din nou pe Bulbuc, unchiului lui Ionel Gavriliuc. Ingrijorat de vizitele militianului, Bulbuc s-a gandit sa-l mituiasca, dar Grisa tocmai refuzase onorurile si bogatia care il asteptau la New York, deci era incoruptibil. Pe de alta parte, Bulbuc nu mai stia ce sa faca cu Ionel, fiindca acesta nu mai murea iar din cauza asta, Bulbuc nu avea curajul sa inceapa sapaturile in cautarea lui Gebberg, despre care se zvonea ca ar fi avut buzunarele pline cu diamante, la vremea cand a disparut. Nerabdator si nervos, Victor Bulbuc l-a scos pe Ionel din pivnita si l-a dus la spitalul "raional" unde il astepta nerabdator Serafim Ivanovici Trosnet, un chirurg alcoolic poreclit Mengel, prieten la catarama cu Bulbuc. In schimbul unei canistre de samagon, chirurgul i-a promis lui Bulbuc ca va gasi o solutie pentru a-l omori pe Ionica fara sa trezeasca vreo suspiciune.

In primul rand, Ionel era imun la otravuri. Bulbuc si Trosnet au inteles acest lucru deoarece ii dadeau copilului in fiecare zi cate o strachina de laturi cu cianura de potasiu, dar metoda n-a functionat si brutele au hotarat sa recurga la preparate neuroparalizante precum Sarin, Zoman sau VX, pentru a sparge zidul imunitar al copilului. Dar fara succes. Dupa ce nici tratamentul cu Fosgen si Fentanil n-a functionat, Ionel a fost hranit cu Antrax presarat pe inghetata sau dizolvat in sirop de capsuni. Din acest motiv surorile medicale care furau inghetata de la Ionel au murit cu toate in cateva zile.

Mai departe, Bulbuc si Trosnet au trecut la agenti patogeni mai exotici. Au incercat pe rand, holera, ebola, malaria, botulismul si salmoneloza, dar fara efect. In cele din urma, cand nici injectia cu mercur sau vaporii de amoniac nu l-au afectat pe Ionel, Bulbuc si Trosnet au inteles ca totul e in zadar, deoarece murise aproape tot spitalul, iar saloanele erau pline de cadavre in descompunere. Cainii si corbii se adunasera afara hamesiti, iar Ionel era la fel de rumen si vesel ca inainte. Echipati cu masti antigaz si costume de protectie, Bulbuc si Trosnet au facut o ultima sfortare, aruncandu-l pe Ionel intr-un cazan industrial cu acid sulfuric pe care l-au astupat ermetic, l-au infierbantat pana la 300 de grade apoi l-au conectat la o sursa de curent de 10.000 de volti. Au asteptat trei ore ca sa fie siguri, dar... nu le-a mers. Ionel a iesit din cazan zambind, s-a scuturat de acid si s-a uitat nedumerit la cei doi. Bulbuc si Trosnet erau deopotriva, stupefiati si turbati de manie. In cele din urma au hotarat ca Ionel trebuie sa moara de moarte violenta, chiar daca asta atragea blestemul de sub pamant al mamei sale.

05: Bestiile se dezlantuie

Intr-o seara, Bulbuc si Trosnet l-au luat cu furcile din pat pe Ionel, l-au incarcat intr-o targa ruginita, dupa care au coborat cu liftul in morga spitalului. Acolo au incercat sa-i strapunga inima cu o baioneta, dar copilul nici nu sangera si nici nu tipa, iar rana se prindea imediat la loc. Atunci, Trosnet a propus sa-i bage baiatului capul in ghilotina hidraulica inventata de el pentru amputatiile de rutina. Dupa o clipa de remuscare si o lacrima in coltul ochiului, Bulbuc si-a dat acordul, iar chirurgul a indeplinit sarcina nu tocmai usoara. Si culmea, imediat ce capul a fost sectionat, cei doi "umanisti" au lesinat pentru cateva secunde, iar cand si-au revenit, Ionel era tot acolo, zambitor, fara nicio rana, intreg si sanatos. In schimb, toporul insangerat si aruncat intr-o parte era un semn mai mult decat sinistru.

Imediat dupa aceasta, chirurgul a turbat de tot si a inceput sa-l loveasca pe Ionel cu o ranga metalica in cap, iar unchiul, vanat de manie il strapungea cu baioneta unde apuca, fara sa se mai controleze. Baiatul insa nici nu se opunea, nici nu striga si nici nu murea! Dupa ce bestiile s-au prabusit sleite de puteri, Ionel s-a uitat la unchiul sau, a scapat o lacrima si l-a intrebat cu tristete in glas:

- Deadea Vitea, de ce te chinui sa ma omori? Crezi ca sufletul matale nu colcaie deja cu pacate negre, crezi ca smoala in care vei clocotiti va fi o baie de relaxare? Crezi ca viermii intunericului care iti vor manca ochii din cap te vor dezmierda? Crezi ca demonii care te vor jupui de viu vor folosi anestezie, sau crezi ca blestemul mamei mele a fost o gluma?

Pe moment s-a facut liniste, apoi cei doi s-au apucat de cap, au cazut in genunchi si au inceput sa urle ca doua fiare incoltite. Exact atunci, pe langa spital trecea ingandurat Grisa Rotaru care tocmai se intorcea de la un film cu Van Dame. El a auzit urletele celor doi, a alergat la morga si a dat peste cei doi criminali si copilul nemuritor. Dupa o bataie ca in filmul pe care la vazut, Grisa i-a doborat pe cei doi cu cate un high-kick la cap. Apoi le-a pus catusele, le-a dat la cioc si i-a inchis intr-un frigider. Pana la urma, sadicii au primit cate douazeci de ani de puscarie, iar Ionel, nu se stie cum a ajuns tocmai la Moscova, in ingrijirea academicianului Vladimir Koshkin.

06: Mostenirea

In data de 8 septembrie, aflandu-se in cantina puscariei de maxima siguranta de la Dobrusca si folosindu-se de panica creata in urma unui macel in care a murit un cutitar vestit si noua gardieni, detinutii Bulbuc si Trosnet, alaturi de alti doi ucigasi, au patruns in cabinetul stomatologului Eduard Vrabie si au declarat ca au dureri insuportabile de masele. Urmand un plan bine pus la punct, detinutii l-au fortat pe medic sa le scoata cate o masea. Doctorul un om corect, n-a acceptat sa le scoata masele fara motiv si a fost transat dintr-o lovitura de cosor, de la buric pana la gat. Matele lui au fost intinse pe tot perimetrul cabinetului stomatologic, dar vestea de om bun si stomatolog corect i-a mers pana la Sahalin. Imediat dupa acest incident, nu se stie de unde, in puscarie si-a facut aparitia o batrana bizara, aparent inofensiva. Ea a intrat in biroul sefului de puscarie Potapov, s-a prezentat drept Serafima Cozonac si a declarat ca este strabunica lui. In afara de asta, batrana i-a promis lui Potapov drept mostenire un conac misterios in Padurea Bursuc dupa care, nitam nisam, a cerut sa fie intemnitata intre camerele detinutilor Bulbuc si Trosnet.

Potapov a ramas cu gura cascata, dar batrana Serafima i-a explicat inlacrimata ca ea si-a dorit din copilarie sa ajunga in Gulag, dar n-a reusit. Mai mult decat atat, cand Serafima a aflat din gura lumii despre Bulbuc si Trosnet, a hotarat ca trebuie neaparat sa-i cunoasca. Dupa incidentul de la stomatologie, cei doi au fost izolati la subsol, in doua camere de beton cu orificii doar pentru aerisire si mancare. Intre aceste doua camere, mai era una libera, in care baba Serafima isi dorea nespus de mult sa fie inchisa. Analizand actele de proprietate, legate de conacul de la Bursuc, capitanul Potapov a acceptat conditiile batranei si a inchis-o unde i-a poftit inima, fara sa banuiasca nimic.

07: Tintirimul

De fapt, conacul s-a dovedit a fi o coliba amarata, apartinand vestitului pustnic taciturn Sile din Bursuc, despre care se spunea ca stie mai multe decat toti savantii de la CERN la un loc cu cei de la Centrul de Cercetari Metafizice de la Praga, plus cei de la Institutul de Probabilistica noncauzala si Determinism cuantic de la Luxemburg. Cu toate astea, daca il intrebai ceva pe pustnic, el ridica din umeri in semn ca nu stie nimic. Un fapt insa era cert, coliba lui se afla in apropierea unui cimitir cunoscut drept "Tintirimul bantuit de langa fantana secata din Bursuc". Cand a ajuns acolo, capitanul Potapov a dat de pustnic si l-a intrebat unde-i conacul. Acesta a ridicat din umeri, iar Potapov a scos un Mauzer ostenit de prea multe executii, l-a sprijinit in fruntea pustnicului si a repetat intrebarea. Sile i-a zambit fara sa dea semne de ingrijorare. Asta l-a infuriat peste masura pe Potapov si el a tras. Glontele natang n-a ocolit creierul pustnicului, iar in acel moment, toti savantii din lume au tresarit sincronizat, fara sa-si dea seama ca universul tocmai a pierdut ceva ce stia doar Sile din Bursuc.

Dupa executia pustnicului, Potapov a intors coliba pe dos, dar n-a gasit decat un creion si cateva reviste "Nauka i Jizn" pline de corecturi si insemnari indescifrabile. Totusi, in una dintre reviste, Potapov a gasit o harta ingalbenita, plina de cruciulite si sageti, dintre care unele rosii, iar altele negre. Potapov stia despre "Tintirimul bantuit" din apropiere si a presupus ca harta e legata de vreo comoara ascunsa acolo. Fara sa stea mult pe ganduri, Potapov a stropit cadavrul si coliba cu benzina, le-a dat foc, a urcat in Uazik si a disparut.

A doua zi cu noaptea-n cap, Potapov s-a intors la tintirim impreuna cu sotia si cele trei fiice, Masha, Dasha si Natasa. Capitanul a calculat ca daca vor sapa cu totii cate opt ore pe zi, vor dezgroapa cel putin zece morminte pe zi, astfel incat in maxim trei luni el ar putea deveni cel mai bogat capitan din lume. Insa, planul avea sa fie compromis inca de la primele sapaturi, cand enervandu-se pe Dasha, mezina de treisprezece ani care facea mofturi, a lovit-o cu tarnacopul in cap si a omorat-o. Sotia lui, care si-a luat si ea un pumn in plex, tremurand de frica alaturi de fiicele ramase in viata, au continuat sapaturile, dar cu randament scazut.

Peste trei zile de sapaturi epuizante, transpirat si rosu de manie, Potapov a scos Mauzerul si a tras in aer. Glontele a perforat rezervorul avionului Mig 21, pilotat de Misa Kukuruz, care a pus pariu cu fratele sau mai mare, Petrica de 16 ani, ca va fura avionul de la o baza militara de langa Tiraspol. Mig-ul s-a parbusit nu departe de cimitir, dar puradelul de sapte ani a reusit sa se catapulteze cu succes. Pana la urma, Potapov a renuntat la sapaturi, si-a trimis fetele acasa, apoi s-a intors la puscarie, a coborat in subsolul unde o tinea pe batrana si a tipat la ea nervos:

- Asculta la mine, kioki hai! Asa nu merge! Matale mi-ai promis un conac da eu n-am vazut nci un conac nicaieri! Va trebui sa parasesti carcera, totul trebuie platit. Ori du-te si omoara pe cineva daca vrei sa te inchid, ori plateste. Altfel am incheiat socotelile ! Sau nu, mai bine stai aici ca bine stai! Noi avem o crima nerezolvata de vreo patru ani… cine stie, poate chiar netali esti criminalu’!

Spunand acestea, directorul a tras zavoarele si s-a intors in biroul sau. Baba in schimb era foarte calma, chiar zambea pe sub mustata, fiindca impreuna cu vecinii sai de carcera, Bulbuc si Trosnet, deja pregatisera un plan de evadare cu numele de cod "Evadarea".