„De unde sinteti?” – „Din Moldova.” Acum vreo zece ani, acest raspuns, dat in doi peri, ar fi pus in incurcatura multi occidentali care, zimbind jenat, ar fi cautat febril o denumire apropiata pe intinsurile hartii lor mentale. Cei mai dezghetati dintre ei ar inlantui in minte un sir de asociatii alimentate de toponime reale sau inchipuite. De atunci insa multa apa s-a scurs pe Dunare, multi moldoveni au batatorit in lung si in lat vamile europene, cautind sa-si rostuiasca forta de munca devenita brusc inutila. Nu mai putini straini ne-au traversat hotarele, impinsi de varii misiuni, interese sau curiozitati. Acum, informatiile despre Republica Moldova nu lipsesc, nici in presa internationala, nici in mintile oamenilor occidentali. Ele imprumuta de obicei culorile sumbre ale unui Eldorado antiutopic: saracie, coruptie, depopulari, trafic de fiinte umane... Informatii confirmate, contrazise sau aduse la zi, odata confruntate cu experienta nemijlocita a occidentalilor in statul care, inca nu demult, nu era pentru ei decit o himera. Unii vizitatori sfirsesc insa prin a se atasa de aceasta tara recenta si de oamenii ei, resimtindu-le suferintele si metehnele ca pe ale lor proprii.

Cum ne vad francezii?

Pentru a vedea cum francezii care au vizitat recent Moldova au perceput aceasta tara si locuitorii ei, am facut o scurta cercetare, consultind trei surse principale: 1) raspunsurile date de 20 de subiecti benevoli la un chestionar distribuit prin intermediul scrisorilor de informare difuzate de asociatia „Les Moldaviens” de la Paris pe linga abonatii sai; 2) raspunsurile desfasurate la acelasi chestionar date de trei vizitatori francezi; 3) schimburile de pareri si informatii pe un forum francez de calatori amatori (www.VoyageForum.com).

Subiectii chestionati au virste cuprinse intre 21 si 91 ani, cu o medie de 40 de ani. Sub aspect socio-profesional, respondentii sint, dupa cum urmeaza, profesori universitari (5), directori de intreprindere (3), functionari in institutii de stat sau internationale (3), consultanti/formatori (2), ingineri (2), lucratori artistici (2), agenti marketing (2), 1 stagiar, 1 pensionar, 1 analist financiar.

Majoritatea subiectilor anchetati (din I si a II-a categorie) au vizitat Moldova pentru a realiza niste misiuni profesionale (12). Unul dintre ei, se intreaba chiar, la modul retoric, daca ar putea exista si alte ratiuni de a calatori in Moldova. Cinci dintre ei pomenesc totusi si un scop turistic, iar patru respondenti au vizitat Moldova din motive personale. Majoritatea coplesitoare a respondentilor sint barbati (18), fata de doar 4 femei. Unul dintre participantii la forumul studiat declara ca femeile frumoase sint „singura ocupatie valabila la Chisinau si singura ratiune de a pleca in Moldova, in afara de afaceri” (consideratie care stirneste imediat dezaprobarea energica din partea altui forumist).

Opiniile subiectilor anchetati sint impartite, adesea contradictorii, cu privire la Moldova si moldoveni. Luati impreuna, respondentii au dat Moldovei si locuitorilor ei un numar echivalent de aprecieri pozitive si negative (86/86). Aprecierile pozitive sint totusi mai numeroase in raspunsurile date de catre respondentii benevoli decit in parerile exprimate pe forum. in general, moldovenii s-au bucurat din partea vizitatorilor francezi de mai multe aprecieri pozitive decit negative (58/49). in schimb, Moldova in ansamblu le-a produs vizitatorilor chestionati mai curind impresii negative (27 fata de 13 pozitive). in sfirsit, Chisinaul, care este locul cel mai vizitat – adesea singurul – de calatorii francezi, a atras 18 aprecieri pozitive contra doar 10 negative.

Cei mai multi dintre respondenti (12 din 20) au apreciat, printre alte calitati, ospitalitatea moldovenilor. La aceasta apreciere, se mai adauga caldura si atasamentul afectiv, generozitatea, amabilitatea, modestia. Asa cum s-a exprimat un vizitator, moldovenii, mai ales cei de la sate, se simt extrem de onorati de vizita unor occidentali, fapt pentru care manifesta fata de acestia maxima caldura sufleteasca si generozitate. Pe de alta parte, un alt respondent ii considera pe moldovenii grosolani, nepoliticosi. Comerciantii moldoveni s-au aratat de-a dreptul neprimitori fata de unii cumparatori francezi, aceasta fiindca moldovenii au, dupa parerea altui subiect chestionat, o „notiune a serviciilor diferita de a noastra”.

Printre alte merite atribuite moldovenilor, cinci dintre respondenti specifica francofonia si francofilia acestora. Totodata, unul din vizitatori, participant la forumul studiat, marturiseste ca i-a fost greu sa se inteleaga cu localnicii, fiindca „putin dintre ei vorbesc engleza sau franceza”. Cinci subiecti chestionati ii considera pe moldovenii pe care i-au intilnit pe parcursul vizitei (-elor) lor, ca fiind „deschisi” spre alte culturi, „curiosi sa descopere noi orizonturi”. Cu toate acestea, considera unul dintre subiecti, moldovenii nu au prea multe posibilitati de a calatori, fapt pentru care multora dintre ei le lipseste deschiderea spre spatiul international. Doua lucratoare in domeniul artistic ii considera pe moldovenii pe care i-au intilnit „foarte inchisi spre alte origini etnice” si „nu foarte deschisi spre alte culturi”, in ciuda multor merite pe care acestia le-ar avea. in perceptia a doi participanti la forum, unii moldoveni ar fi „de-a dreptul xenofobi”. in sfirsit, doi dintre forumisti ii atentioneaza pe cei care si-au exprimat intentia de a vizita Moldova, ca unii moldoveni pot fi „violenti” (mai ales in Transnistria).

in ceea ce priveste relatiile moldovenilor intre ei, unii respondenti ii considera „foarte familisti”, ambianta in sinul familiilor de aici fiind „foarte amicala”, „agreabil umana”. Totusi, in afara caminelor familiale, in sinul carora legaturile sint foarte strinse, moldovenii nu sint foarte solidari, „spiritul gregar” nefiindu-le propriu. Ca si in cazul legaturilor familiale, felul moldovenilor de a petrece timpul liber este, in aprecierea unor vizitatori francezi, propriu latinilor. Astfel, moldovenilor le place mult sa sarbatoreasca, apreciind „placerile mincarii, ale vinului, ale momentelor petrecute impreuna”.

in perceptia mai multor respondenti, moldovenii au o atitudine pozitiva in fata vietii si a greutatilor ei, care sint mai mari in Moldova. Acestia sint vazuti ca fiind „motivati”, „stoici”, „dinamici”, „descurcareti”, „energici”, „pasionati”, „bataiosi” si „muncitori”. in ciuda greutatilor la care au fost condamnati, moldovenii nu-si pierd „speranta, au vise si gasesc mijloace pentru a le realiza”. Moldovenii ar avea, potrivit unei respondente, o „constiinta politica surprinzatoare”. Aceste perceptii pozitive au totusi reversul lor negativ. Uneori vizitatorii isi manifesta regretul pentru faptul ca moldovenii ar fi prea resemnati, supusi, fatalisti in fata conditiilor grele de trai. Unor moldoveni le-ar lipsi increderea in ei insisi, dar si in raport cu ceilalti, fata de autoritati. Un director comercial remarca o „atmosfera putin „mafiota” in momentul in care abordezi subiecte de politica sau economie locala”. Mai ales tinerii moldoveni ar fi prea ezitanti. Potrivit unui respondent, moldovenii au devenit in ultimii ani prea individualisti. in sfirsit, in afaceri ca si in viata lor de zi cu zi, moldovenii nu ar avea o gindire strategica, proiectata pe termen lung, fiind cramponati in cotidian.

Citiva vizitatori francezi ii califica pe moldovenii pe care i-au intilnit ca fiind „educati”, „cultivati”, unii dintre ei chiar „straluciti” („dovada numarul de limbi vorbite”). in aprecierea unor universitari sau formatori francezi, moldovenii poseda „competente remarcabile”, stapinesc „mijloace tehnico-informationale la zi” (recuperind „timpul pierdut”). in ochii unui universitar francez, studentii moldoveni ar fi foarte „seriosi” si „rigurosi”. in general, moldovenilor le-ar fi proprie o „gindire ascutita”. Totusi, mai multi subiecti deplora „lipsa de libertate interioara” a moldovenilor, „ghetoul mental” in care acestia s-au claustrat. Potrivit unui respondent (consultant economic), moldovenii ar duce lipsa de „educatie economica”. Iar altul, care desfasoara o afacere in Moldova, regreta goana tinerilor moldoveni dupa diplome de studii, in defavoarea competentelor propriu-zise. in sfirsit, unul dintre respondenti ii gaseste pe moldoveni „limitati intelectual”.

Din punct de vedere moral, calatorii francezi anchetati ii considera pe moldoveni „onesti”, „sinceri”, „integri”, „adevarati” („mult mai adevarati decit aici, in Franta”). in afaceri, totusi, „onestitatea nu este cea mai mare virtute [a moldovenilor]”, mai ales atunci cind le fac cu strainii; unii moldoveni comportindu-se chiar ca niste escroci. Corupta si omniprezenta, politia moldoveneasca se arata, pe de asupra, excesiv de suspicioasa fata de unele incercari ale strainilor de a face fotografii in oras. O tinara respondenta regreta „violenta tinerilor moldoveni contra lor insilor” prin consumul excesiv de alcool si, mai ales la femei, prin frivolitate.

Sub aspectul nivelului de viata al moldovenilor, putinele aprecieri facute de respondenti poarta un caracter negativ. Astfel, nivelul de viata este extrem de scazut, iar mizeria este generalizata in Moldova, „urmele nefericite lasate de razboi si de Uniunea Sovietica” fiind profunde.

Unii respondenti ii considera pe moldoveni „atasati de traditiile („pamintul, limba”) si cultura lor”. Cele mai multe aprecieri in acest sens sint totusi mai curind negative. Citiva subiectii anchetati regreta lipsa de patriotism, de atasament si de respect a moldovenilor fata de tara lor si dorinta multora dintre ei de a pleca cu orice pret. Pentru ca, odata plecati, sa uite repede de unde vin.

Fata de Moldova in general, aprecierile pozitive ale respondentilor se refera la „istoria”, la „frumoasele traditii”, la „frumoasele peisaje”, la „oamenii” care o locuiesc, la „mesele agreabile”, la „blindetea” si la „forta” tinutului. Un subiect anchetat califica situatia din Moldova ca fiind „mult mai buna decit in România”.

Cele mai multe aprecieri referitoare la Moldova poarta totusi un caracter eminamente negativ. Astfel, Moldova este vazuta ca o „tara de contraste”, unde semnele de relativa prosperitate coexista cu mizeria si saracia cele mai crase. Unii respondenti au fost sensibili la tristetea profunda care copleseste peisajele, edificiile, fetele oamenilor, „piata centrala [din Chisinau] (in comportamentul oamenilor)”. Unii subiecti retin din ultima lor calatorie in Moldova, „satele prafuite”, „fintinile” de la marginea drumului, „toaletele turcesti din lemn”, „absenta dusurilor in case”. Alt respondent remarca „ruralitatea profunda a satelor in ciuda progresului tehnologiilor”. Moldova ofera, in ochii citorva vizitatori francezi, o imagine dezolanta: „Orfelinatele de stat: un cosmar”, „drumurile si cladirile intr-o stare jalnica”, „in multe transporturi publice si magazine e foarte frig” , „natura distrusa, delapidata”, „putine locuri pitoresti”, arhitectura „devastata”, care de altfel „prezinta destul de putin interes”. Unii respondenti regreta lipsa democratiei si a libertatii”. Altii sint contrariati de „omniprezenta ruseasca”, dominatia limbii rusesti in detrimentul altor limbi si culturi.

in timp ce Moldova in ansamblu produce mai degraba la vizitatorii francezi anchetati un sentiment de tristete, Chisinaul ii salveaza, in parte, buna imagine. Astfel, capitala Moldovei este vazuta de mai multi respondenti ca fiind prospera si „activa”, un oras in care se intilnesc la orice pas „masini frumoase”, „hoteluri bune”, „peisaje” si „panorame” verzi, cladiri noi, frumoase. Chisinaul te „cucereste” mai ales prin centrul sau, „calm, bine organizat, cu baruri agreabile, parcuri”, curat, placut, „fara probleme de securitate”. „Piata gigantica” din centru ii confera orasului un aspect exotic, „oriental”. Dar ca si tara in intregime, Chisinaul apare in descrierile subiectilor anchetati ca un „oras al contrastelor”. Astfel, e suficient sa te deplasezi putin din centrul orasului - frumos si ordonat -, pentru a descoperi „agitatia, zgomotul, sentimentul de haos” care pun stapinire pe „gara rutiera”. „Cladirile oribile din anii 60 [sint] intr-o stare de degradare avansata”; „alaturi de zona centrala, strazile sint darapanate, prafuite”. in ochii unui calator francez, Chisinaul este apasat de o „rutina provinciala (asemanatoare cu cea din Rusia provinciala)”.

Opiniile exprimate in cadrul acestei anchete pot sa ne surprinda prin diversitatea, ambiguitatea, daca nu contradictia lor flagranta. in ce masura aceste pareri ne reprezinta si cit de fidel ele reflecta identitatea si realitatea pe care noi le traim zi cu zi? Trebuie sa fac o marturisire: intrebarile introduse in chestionarul pe care l-am oferit vizitatorilor francezi au fost formulate cu o oarecare tendentiozitate. Astfel, prin intrebarea „cum ati caracteriza moldovenii...” s-ar putea crede ca prin „moldoveni” inteleg o populatie omogena, toti cu o fata si un caracter. Unii respondenti mi-au reprosat subtil reductionismul si generalizarea la care intrebarile mele ar putea conduce. Toti subiectii scurtei mele anchete au inteles insa jocul la care ii invitam sa participe, aratind chipuri si fragmente surprinse frugal dintr-o multime si dintr-un „film”, altfel destul de fluid si policrom. Unde mai pui ca fiecare raspuns implica o sensibilitate, o perceptie si experiente personale si in definitiv subiective. Cu toate acestea, punindu-ne la contributie discernamintul, ne vom regasi cu usurinta in aceste farime de marturii. Ele sint totodata un mijloc de a afla mai multe despre celalalt occidental, care ne este tot mai familiar in ultima vreme. Vazindu-ne astfel dintr-o parte, vom intelege mai bine cum e posibil sa fii moldovean si, pe de alta parte, cum e sa fii francez.