Sint cei trei mari piloni pe care se sprijina reusita unei seri intre prieteni. Cel putin asa crede Alexandru Stucalov, patronul Coffee House si proaspatul, dar sincerul prieten al Teatrului Ionesco. Nu am avea nici noi ceva de obiectat, poate doar de adaugat si redactat. Si, deci: cafea, ciocolata facuta in House, coniac Cezar de la vinaria Bardar si, ca subiect, Bienala Teatrului Ionesco. Birfita discret. Si cu tandrete.

Nuanta de tandrete se datoreaza in mod special faptului ca Bienala, totusi, s-a terminat. Si actorii, incetul cu incetul, au reusit sa-si recapete fata umana. Ba unii si sa-si odihneasca pretioasa faptura pe la bai (il avem in vedere pe Petru Vutcarau, dar sa nu-i transmiteti), din acest motiv lipsa la procesul cofeistico-birfologic. Au fost, precum si se intimpla, de toate - trei saptamini nedormite, 29 de trupe care trebuie cazate-hranite-mingiiate, decoruri care nu ajung la destinatie si trebuie inlocuite urgent cu altele, cluburi care in ultima clipa se razgindesc si trebuie gasite alte sali pentru a nu contramanda spectacolele, mofturile unor invitati, ambitiile unor functionari si scinteieri de amoriu printre actori...

Dintre revelatiile teatrale au fost numite "Hamletul" polonez, spectacolele excentrice, moderne si dezlegate lingvistic ale teatrului Luni de la Bucuresti, iar din revelatiile vestimentare - chipiul cu strasuri al criticului de teatru Angelina Rosca. Celor de la Punkt, pe linga spectacole, le-a placut si seara de inchidere a Bienalei, pentru adevarata atmosfera festivaliera: georgieni si coreene dansind Basmaluta, apoi japonezi si francezi dansind lezghinka, belarusi, români, polonezi sau italieni intrecindu-se la microfon pina dimineata... Apropo, dupa succesul de anul acesta al Bitei-ului, mai multe teatre din capitala si-au manifestat dorinta de a organiza festivaluri internationale.