Cartea de pe noptieră

ZILELE REGELUI de Filip Florian (Editura Polirom, 2008)

Cel mai frumos roman românesc din ultimii ani. Despre dragoste, cutezanţă, visuri. Romanticii nemţi, un rege, Carol I şi dentistul lui, descind pe căi ocolite în România, pentru a face o ţară. Primul avea de făcut drumuri, clădiri, legi, armată. Al doilea, dentistul, avea scopuri mai mici: să-şi facă un cabinet pentru dinţi româneşti. Dar ambii aveau de schimbat o lume întreagă. Frumoasă zăbavă e lectura, atunci cînd dai de asemenea cărţi.

Cartea de la est de vest

CARTEA FOAMETEI de Larisa Turea (Editura Curtea Veche, 2008)

Cartea foametei trebuia să apară la o editură bucureşteană, ca să fie văzută şi la Chişinău (în 1991 apărea într-o primă ediţie la fosta editură Universitas din Chişinău). Structurată în trei părţi inegale ca mărime - monologuri (mărturii), documente şi fotografii – cartea este prefaţată de Ion Druţă. Meritul indiscutabil al autorului îl consituie mărturiile, adunate de la martorii şi victimele foametei din Basarabia, produsă de ”tot am dat şi-am dat postaucă (impozit agricol impus de regimul sovietic) pînă ne-am pomenit la fundul sacului…” (din monologul Sofiei Rotaru din Parcova, Edineţ). Chiar dacă documentele sînt importante, mărturiile, într-un limbaj neaoş, constituie farmecul lecturii: ” Şi socrilor mei Scafaru, de asemenea, le-a luat totul, nu le-a lăsat nimic. Şi ştiţi de ce? S-a supărat, psăne, că nu l-am legat cu prosop cînd ne-am luat, la nuntă”. (din monologul lui Ion Candu din Văsieni, Hînceşti)

Cartea din raft

ISTORIA CRITICĂ A LITERATURII ROMÂNE. 5 SECOLE DE LITERATURĂ

de Nicolae Manolescu (Editura Paralela 45, 2008)

Indiscutabil, Nicolae Manolescu era cel mai indicat critic pentru o istorie a literaturii române. Indiscutabil, toată lumea scriitoricească aştepta această istorie. Indiscutabil, scriitorii vii se vedeau în ea. Indiscutabil, multe orgolii au fost lezate şi multe supărări au acoperit Bucureştiul şi celelalte tîrguri culturale româneşti. Iar Chişinăul este supărat mai rău decît Academia Română, care i-a refuzat locul după apariţia istoriei. Din cele peste 1500 de pagini scriitorii basarabeni sînt trimişi în două propoziţii la pagina 1401: ”Basarabenii, numeroşi, inegali, sunt, cu puţine excepţii (Vitalie Ciobanu, Leo Butnaru), depăşiţi cu totul (Grigore Vieru) ori defazaţi (majoritatea). Locul lor într-o istorie a literaturii române nu se poate încă stabili cu precizie.” În schimb, Manolescu vorbeşte pertinent, cum nu s-a vorbit demult în critica bucureşteană, şi-i acordă un spaţiu generos lui Stere (pag. 781 – 784). Iar singura carte a lui Florin Constantin Pavlovici ”Tortura pe înţelesul tuturor”, apărută la Chişinău în 2001, ”rămâne, împreună cu Jurnalul fericirii şi Închisoarea noastră cea de toate zilele, o extraordinară operă de referinţă” (pag.1439). Îl desfiinţează, chiar dacă îl introduce cu două coloane, cu o plăcere sadică pe Goma, care, după Manolescu, ”este însă un erou prea mic pentru un război atât de mare”. Chiar şi aşa, cu micile plăceri şi păcate lumeşti, Istoria lui Manolescu se citeşte cu o deosebită plăcere sau, altfel spus, demult n-am mai avut o asemenea sărbătoare a textului.

Cartea de lîngă şezlong

PAGINI BIZARE CU 15 INTERVENŢII DE DAN PERJOVSCHI de Urmuz (Editura Cartier, 2009)

Dacă ai încercat să-l citeşti pe Urmuz şi te-ai blocat la pagina 14 din cele 60 scrise de el, nu e bai. Aerisit cu intervenţiile lui Perjovschi, cel mai în vogă artist plastic român al momentului, acum poţi duce la bun sfîrşit neobişnuitele texte urmuziene, poţi savura absurdul şi paradoxurile vieţii detaşat, ironic, de parcă ai descoperit gustul absintului băut de alţii.

Cartea cu bucluc

MĂCEL ÎN GEORGIA de Dumitru Crudu (Editura Polirom, 2008)

În 2001, anticipînd actele teroriste din SUA, Dumitru Crudu propunea cititorului volumul ”Salvaţi Bostonul”. Romanul ”Măcel în Georgia”, apare imediat după declanşarea ostilităţilor din august 2008 dintre Rusia şi Georgia. Nu ştim cît de mare proroc este Dumitru Crudu, dar, cu certitudine, romanul ”Măcel în Georgia” îşi va găsi cititorul în Chişinău. Protagoniştii lui Dumitru Crudu, chiar dacă e vorba de o ficţiune, sînt oameni care au cochetat sau cochetează cu literatura pe malurile Bîcului. Noi l-am descoperit pe Costenco (excelent pasajul cu maestrul în chinurile facerii), pe Valeriu Senic, pe Ion Vatamanu, pe Ion Ştefănescu. Cu nume reale apar Hadârcă, Lari, Dabija, Romanciuc, Burac, Beşleagă. Lista poate fi continuată. Or, restul e literatură. 

                Cotor

O TEORIE A SEMIOTICII

de Umberto Eco (Editura Trei, 2008). (Doar Eco o putea scrie. Dar o voi citi la pensie.)

CUM SĂ PRINZI PEŞTELE CEL MARE de David Linch (Editura Humanitas, 2007). (Răspuns: să conştientizezi fiecare gest, fiecare lucru care-l faci şi să te dedai complet. Vă aduceţi aminte de Twin Peaks?)

GAZPROM. NOUA ARMĂ A RUSIEI de Valeri Paniuşkin, Mihail Zîgar (Editura Curtea Veche, 2008). (Cartea a apărut în română cu două luni înainte de războiul gazelor din ianuarie curent. Nu ştiu dacă a fost tradusă în maghiară şi slovenă, care ştiu pe propria piele ce înseamnă Gazprom.)

MACHO PE ÎNŢELESUL FRATELUI MEU de Clementine Autain. Traducere din franceză de Georgeta Barbu-Anghel (Editura Cartier, 2009). (Cu umor, claritate şi bun simţ autoarea vorbeşte despre relaţiile dintre bărbaţi şi femei.)

ŞI TU POŢI FI SUPERNANNY. CU COPILUL LA ŞCOALĂ de Irina Petrea (Editura Trei, 2008) (În afară de morala generală: doar cunoştinţele contează -, cartea are o sumedenie de cazuri concrete. Avem o problemă. Cum procedăm?)

Cartea din budă

RĂZBOIUL DE ŞAPTEZECI ŞI ŞAPTE DE ANI ŞI PREMISELE HEGEMONIEI AMERICANE (1914 – 1991) de Neagu Djuvara (Editura Humanitas, 2008)

Tot ce scrie profesorul Neagu Djuvara poate fi carte. Musteşte de erudiţie, are un verb mai viril decît toată noua generaţie de scriitori români luată la un loc. Priveşte istoria lumii ca un Dumnezeu, în secole. Războaiele sînt evenimente mici într-o civilizaţie. Noi sîntem la încheierea unei civilizaţii, după Djuvara. Teoria nu e nouă. Cele trei războaie mondiale ale secolului XX (primul, al doilea şi războiul rece) sînt privite de mai mulţi istorici ca unul singur sau ca o eră într-o civilizaţie. A se vedea, în acest sens, ”Era extremelor (1914 – 1991) de Eric Hobsbawm, cel de-al patrulea volum din epocala sa istorie care cuprinde perioada 1789 – 1991. Observaţia care mi-a atras atenţia e cea legată de sfîrşitul imperiilor. Dacă imperiile sînt constituite şi conduse la începuturi de un cerc îngust de familii din capitală sau o altă regiune importantă, atunci spre sfîrşitul imperiilor conducătorii sînt din provincie şi se rupe lanţul elitelor. Clanul Roosevelt a dat Americii 13 preşedinţi. (Apropo, ruşii încearcă prin cele trei volume Proiectul Rusia, apărute în ulimii ani să propage aceeaşi idee a elitelor politice). Primul ”periferic” este catolicul şi irlandezul Kennedy. Cu excepţii, după JFK SUA a propulsat în administraţia centrală tot mai mulţi ”periferici”, culminînd cu metisul Obama. După Djuvara, hegemonia SUA ”va fi neapărat de scurtă durată”.

Cartea dintre jucării

CARTEA LUI DE CE de Martine Laffon, Hortense de Chabaneix. Ilustraţii de Jacques Azam. Traducere din franceză de Cristina Strătilă (Editura Cartier, 2009)

Neobişnuită enciclopedie, neobişnuite desene, neobişnuit concept pentru piaţa românească. În Franţa, unde a apărut iniţial, cartea s-a bucurat şi se bucură de o extraordinară recepţionare a publicului. Sînt întrebări şi răspunsuri pe care de multe ori îi pun în încurcătură pe părinţi: ”De ce copii sînt obligaţi să asculte?”, ”Oare îmi poate fura cineva sufletul cînd dorm?”, ”De ce există viaţă pe Pămînt?”, ”De ce există ziuă şi noapte?”, ”De ce părinţii nu vor un cîine?”.

William Dust, nepotul