Prin ce e bun snobismul? Prin faptul ca, pentru a intra in rindurile acestui numeros partid, nu ai nevoie decit de propria dorinta. Nimeni nu te intreaba de realizari, pozitie sociala sau reputatie de personalitate creatoare. Toate acestea pot veni – sau nu, dar ce conteaza? – cu timpul. Important e sa inveti sa te simti snob. Pentru antrenament, treci pe linga un umil cersetor sau un alcoolic odihnind sub gard si studiaza-ti cu atentie senzatiile interioare. Unul dintre ginduri ar trebui sa sune cam in felul urmator: cit de nenorocit e acesta, eu sint de o suta de ori mai bun ca el! Daca gindul se intimpla, ai si facut o jumatate de pas spre snobism. Aceasta insa e prea putin pentru a deveni snob pina in virful urechilor…

Pasul 1

Conditia primordiala pentru existenta si dezvoltarea unui snob este scara ierarhica. Snobul raporteaza in mod automat fiecare cunoscut si necunoscut la propria pozitie si stie cu exactitate pe cine sa dispretuiasca si pe cine sa admire.

Pasul 2

Pentru a construi ierarhia, trebuie sa stii dupa ce principii trebuie sa-i sortezi pe cei din jur. Cea mai primitiva forma de snobism este sa apreciezi oamenii dupa grosimea portmoneului. Poti sa joci bila snobului pe cimpul invatamintului - sa-i critici pe cei cu studii tehnice pentru ca nu inteleg nimic in viata si sa-i acuzi pe cei cu studii umanitare pentru lipsa de logica.

Pasul 3

Pentru un snob adevarat, cel mai important lucru e sa nu-si schimbe, sub nicio forma, opiniile. Spui – tai cu bardita! Sint doua opinii, a mea si cea gresita. De exemplu, la Teckerrey, in „Cartea snobilor scrisa de unul dintre ei”, vine vorba despre un tip de o rara noblete, care i-a salvat viata autorului, dar care avea o maniera absolut inadmisibila de a minca mazarea de pe cutit in vazul tuturor. „Dupa un asemenea comportament intr-un loc public, nu mi-a ramas decit sa rup relatia cu el. Ne-am intilnit in acea seara la balul contesei Monte-Fiasco si nu ne-am recunoscut unul pe altul”.

Pasul 4

Nicio placere sa te joci cu jucariile snobismului de unul singur. Pentru asta e nevoie de cercul strimt al „celor care inteleg”, care vor impartasi in totalitate opiniile tale despre viata. Fara sustinerea lor, snobul se transforma intr-un miriit ordinar.

Pasul 5

Pentru a deveni un snob adevarat, trebuie sa-ti antrenezi pina la automatism capacitatea de a-i repartiza pe toti pe policioare: acesta e cu un rang mai jos, acesta mi-e egal, iar acesta e barosan… Lucru obositor, ce necesita, ca mersul la volan, concentrare continua. Caci trebuie sa fii atent: cine are un Gucci contrafacut si cine – apartament in centru…

„Primeste” placere…

Daca sa devii snob e greu, sa fii snob e o placere. Dispretul pentru cel inferior pe scara ierarhica ii ofera snobului posibilitatea de a se simti superior. Si, totodata, placerea pentru exteriorizarea „fu”-ului sau. Demonstrarea colectiva de snobism intr-un cerc de "cunoscatori" ii permite sa simta toata sustinerea celor care-i impartasesc opiniile. Iar demonstrarea snobismului in raport cu superiorii ierarhiei este ca si cum ai zice „sintem de un singe – eu si tu”. Si sa te topesti de placerea apropierii sufletesti…

S-ar crede ca snobul este aparat de o cuirasa de toate nenorocirile vietii. Ramine sa-l invidiezi cit de confortabil se simte in carapacea lui si sa-ti asumi si tu stilul acesta de viata. Dar aici ne asteapta surpriza.

In matematica exista forma de demonstrare de la contrariu, teorie care sta la baza modului de viata snob. Eu nu sint boschetar, nu sint o blonda proasta, nu beau coniac dimineata, nu-mi plasez anchetele pe site-uri ca sa fac cunostinta, nu port asemenea fuste frivole, nu sint dintre acei care nu pot lega doua vorbe in engleza, nu sint… dar cine esti? Tace snobul, nu raspunde. Pentru ca el se afirma prin negarea celorlalti. Are foarte putine pareri proprii si din acest motiv incearca sa se autoidentifice cu alte sisteme de opinii. Pentru a simti pamintul sub picioare, snobul are nevoie sa se bazeze pe o parere cu autoritate si sa critice cu regularitate tot ce e dusmanos.

Exista si alta explicatie, mai putin existentiala, a snobismului – invidia pentru ce iti este inaccesibil. Astfel, batrinii vorbesc cu dispret despre tineri, gospodinele ii critica cu vehementa pe milionari, iar pietonii ii urasc pe soferii de jeep-uri. De aceea, snobii pot fi gasiti in toate straturile sociale. Nu conteaza ce venituri ai, conteaza cum gindesti.

Snobismul este caracteristic tuturor, indiferent pe ce parte a baricadei se afla. E un fenomen ce se produce si atunci cind tu privesti de sus in jos la vinzatoarea de la piata, si atunci cind respectiva vanzatoare iti cintareste 900 de grame in loc de un kilogram de rosii, bucurindu-se ca te-a tuns de-un leu. De aceea, nu sorta oamenii si atunci nu vei fi sortat nici tu.

 

Louis Vuitton

O reclama frumoasa poate vinde orice. Si snobus clasicus va cumpara cu evlavie acel orice (fara sa-l miroase) care il va apropia sau, in cazurile cele mai sfinte, chiar il va suprapune si contopi cu (pe) rivnitul ideal. Cum zicea colega noastra Zina Bolea intr-un numar mai vechi: Jennifer Lopez sint eu (trisam, ea se identificase cu un personaj cu IQ-ul mai reprezentativ) si Nicole Kidman sint tot eu... Am purces la o concentrare de forte estetice redactionale (modele - Natalita Cantemir (designer), Corina Sirbu (manager marketing) si  Costel Salagor (vedeti-i spatele reportericesc in imaginea de mai sus) pentru a incerca promovarea a citeva produse autohtone prin intermediul unor imagini publicitare arhicunoscute.  Am muncit feroce doua ore (partea masculina a redactiei, inclusiv fotograful Doru Dumitru, si-ar fi dorit o prelungiiiire a sesiunii foto), dar  speram ca am convins. Scoateti banul!