Participanti: 8 Cabernet-uri autohtone.

Criterii de selectare: vin de consum curent, anul de producere – 2005-2006. Pret – 26-30 lei. Locul achizitionarii: din comert.

Metoda de degustare: oarba (sticlele fiind acoperite, participantii nu au putut vedea vinurile degustate decit dupa realizarea topului)

Metode de apreciere:

Culoare: max. 1 punct

Buchet: max. 3 puncte

Gust: max. 5 puncte

Armonie: 1 punct.

Prima sedinta.

Clubul hedonistilor se va reuni pe parcursul anului 2007 pentru a determina printr-o metoda simpla, accesibila si onesta care sint vinurile cele mai bune, bune si extrem de putin bune ale producatorilor autohtoni. La fiecare sedinta se vor analiza vinuri din aceeasi categorie, din aceeasi nisa de preturi si, evident, de acelasi soi. La sfirsitul anului vom afla care este cel mai bun vin alb, vin rosu, vin demisec, vin dulce si cea mai buna sampanie produsa in Moldova. Degustarea are loc prin metoda oarba, adica nici chiar autorul acesto rinduri nu stia ce se ascunde dincolo de hirtia alba pe care scria 1,2,3 si asa mai departe pina la sticla 8. parte din motivul ca prima la locul intilnirii a ajuns responsabila de rubrica Veronica Arpentin-Moraru, care a si avut grija de mascarea respectivelor recipiente. Deocamdata scopul nostru a fost modest: sa aflam, la aceasta prima sedinta a clubului hedonistilor, printr-o analiza comparativa cit se poate amanuntita, care este cel mai bun Cabernet produs in Moldova. Sedinta a fost moderata de Gheorghe Arpentin, presedintele Asociatiei Oenologilor din Moldova, secundat de Nicolas …., vinificator din Alsacia, aflat in Moldova cu servicii de consultanta. Un vin rotund, armonios.

Fiecare hedonist avea la indemina atit harta vinurilor cit si setul de imagini care sa-l ajute sa inteleaga si verbalizeze ce simte. Echipa descoperi cu uimire ca ar putea sa depisteze in vin “arome rare” de sa de calarie, peste sarat, urina de pisica, sapun sau blana umeda si chiar mistret. Si de asemena un vin ar putea fi tandru, plat, vioi sau corpolent. Si nu sint metafore, ci caracteristici tehnice. Se distra un pic. Dar, se reculese rapid, pregatindu-si papilele custative cu o maslina sau un cubusor de cascaval (plus piinea, sint ingredientele obligatorii unei degustari, pentru a evita obosirea simturilor de la contactul intens cu licorile bahice) si purcese la analize. In pahare poposi primul vin. Intii fu analizata culoarea (pentru a putea vedea toate nuantele, pe masa au fost aprinse liminari). Rubinie, intensitate medie. “E cam apoasa, parca ar fi diluat sau a fost colorat cu vopsele necalitative”, se dadu cu parerea Mihaela de Groof. Expertii au apreciat observatia drept justa. Apoi veni rindul buchetului, adica al aromei. Care fu notata cu un mediu de 1,5 din cauza accentului de fructe necoapte si a nuantelor vegetale. Et voila, putem si sa gustam. “Vin de 30 de lei”, exclama Iurie Platon, pictorul. “V-am avertizat ca o sa fiu foarte critic!”. Nici macar nu era critic, ci realist. Aceasta a si fost conditia concursului: un produs accesibil, care se afla pe rafturi si nu este oferit din partide speciale pentru oameni speciali. Primul vin lua nota 5,5 din 10 posibile. “Ciudat, zise Nicolas, daca nu vedeam ca e un vin rosu, as fi zis dupa gust ca e un vin alb”. “Absolut mediocre”, constata cu tristete avocatul Ion Paduraru, posesorul unei impresionante colectii de “consum curent” (adica se consuma, nu se priveste cu evlavie). Sa trecem la al doilea. Culoarea se dovedi a fi mult mai buna, intensa, rubinie, egala, fara sedimente la fund. Lua nota buna la primul capitol: 1. Buchetul fructos – prune si coacaza neagra, cu adiere de stejar si fum. Distinsii hedonisti se inviorara vizibil. Nu e totul atit de pierdut. Se incercara ghiciri ale producatorului. Apoi se resemnara. Sa rabdam pina la capat. Trecura la gust. Sobru. Lua o medie de 3, 8. Nota finala fu 7.16

Intre timp sosi, direct de la aeroport, Yan Hus, exdirector al misiunii ONU pentru refugiati in Moldova, venit sa se intilneasca cu bunul sau prieten Ion Paduraru. “Scuza ca n-am timp pentru tine, nu vezi ce ocupatie serioasa am? Ia pregateste-te si tu pentru munca!”… Isi lua pixul, dosarul si paharul si se supuse. La un moment dat, privi cu uimire in jur: “Ce s-a intimplat cu voi, moldoveni? Parca n-am lipsit asa mult, dar ati ajuns sa varsati vinul, sa nu mai beti paharul pina la capat? “ Hm, ce evolutie neasteptata…Celelalte vinuri s-au raportat la vinul numarul 2, care a fost desemnat favoritul intregii galerii. Aproape aceleasi note de admiratie le-a luat si vinul numarul 6, fapt care a facut sfirsitul de degustatie mai optimist, va inchipuiti sa cit de trist e sa gusti 8 vinuri si cel mai bun sa fie la inceput?... La sfirsit, valul de taina fu scos de pe sticle. Surpriza totala! Toata cinstita adunare ramase surprinsa si oarecum contrariata. “Sa va inchipuiti numai! Vinurile pe care obisnuim sa le cumparam, oferind credit de incredere numelui producatorului, nici n-au intrat in primele pozitii! Iar un vin, pe care, din cauza ambalajului specific il consideri “bun pentru Rusia”, deci, nu atit de bun pentru noi si, respectiv, nu-l cumperi niciodata, a fost cel mai bun!”, ramase contrariat Ion Paduraru, sustinut de ceilalti vecini de uimire. Ne notaram grabiti numele vinului cistigator. Sa incepem sa-l cumparam.

Notele obtinute, cit si descrierea, le vedeti putin mai jos.

Dosarele degustarii se pastreaza la redactie.

Multumim in mod deosebit dlui Gheorghe Arpentin pentru sustinerea acestui proiect, tuturor membrilor ai Clubului Hedonistilor pentru constiinciozitatea de care au dat dovada, cit si restaurantului Big Deal pentru generozitate, bunavointa si extraordinarele placinte din final!