Nicoleta Esinencu a beneficiat de cel mai spectaculos foc de artificii chiar la botezul ei dramaturgic. A fost de ajuns sa scrie o nevinovata piesa de douazeci de pagini cu un titlu comercial-excentric si... tavalugul s-a pornit. Unii au considerat piesa ei un strigat de disperare al generatiei, altii au numit-o Nimicul care ia locul adevaratelor valori... Deocamdata, Nicoleta Esinencu este unicul scriitor a carui opera s-a discutat in sedintele Parlamentului Romaniei. Deci, ce ar putea sa ne spuna dusmanul natiunii romane, iritata de la Chisinau si unica piedica (blonda natur) in aderarea Romaniei la Consiliul Europei, Nicoleta Esinencu?

- Nicoleta, recunoaste, tu chiar ti-ai luat opera in serios de la inceput? Mie mi s-a parut un exercitiu care trebuia prezentat pentru examenul de sfirsit de an, cind ti se topesc creierii, cazi de picioare, iar la opt dimineata trebuie sa prezinti lucrarea. Sau ai stiut dintr-odata ca va fi o piesa cu un „larg rasunet international”?

- N-am conceput-o nici ca exercitiu, dar nici ca produs pentru un public anume. Nu stiam daca va lua foc. Ceea ce n-am asteptat este faptul ca a provocat scandal. Chiar nu m-am asteptat. Nici intr-un moment nu m-am gindit ca titlul poate sa-i stea cuiva in git. E si normal sa pui azi un titlu comercial, care sa prinda la public. Daca as vedea pe raft o carte care se cheama Fuck you Eu.ro.Pa, 90 % ca cel putin as rasfoi-o. (Pentru a intregi tabloul, de la biserica „Sfinta Teodora” se aud prin geam frumoase cintece bisericesti.)

- Ce stare ai avut cind te-ai pomenit in mijlocul acestui scandal? Te-ai speriat?

- M-am distrat. Sincer. Nu stiu daca ai nevoie de rezistenta interioara pentru asa ceva. In fond, majoritatea nici n-au citit piesa, ai observat ca multi scriau ca ar fi vorba de un poem, dar au luat atitudine pentru ca da bine sa fii patruns in public de o revolta sfinta impotriva pingarii imaginii Patriei. E ca si cum am vorbi despre cartea Sexul povestit celor mici, pe care n-am vazut-o in ochi, dar ne-am da cu parerea pentru ca am cunoaste sensul cuvintului „povestit”.

- Te simteai mai implinita daca toata Romania citea piesa ta?

- Cel putin, in momentul acela... Au fost foarte multe cronici pozitive, au fost si contrariate, dar a existat o balanta... Scandalul insa l-au declansat cele negative. Nu s-a trecut si fara discriminari: cum a indraznit o basarabeanca sa injure Europa pe banii guvernului roman???

- Pina la urma, daca te detasezi, daca e sa presupunem ca nu e vorba despre tine, nu ti se pare chiar haios momentul?

- Sint de acord, e chiar banc cap-coada.

- Chiar crezi, cu mina pe inima, ca piesa ta reprezinta Romania anului 2005?

- In cazul in care a provocat un asemenea scandal, mi se pare ca o reprezinta perfect.

- Atunci cred ca ar trebui sa te interesezi ce expozitii se mai preconizeaza, ca poate mai faci un proiect pentru Guvernul Romaniei, de data asta cu bani mai multi, dat fiind gradul tau de notorietate actual?... Ia zi tu, chiar opera ta ar pierde din farmec si calitate daca ai scoate denumirile organelor genitale spuse intr-o forma mult prea populara?

- In primul rind, nu am luat bani pentru participarea la aceasta expozitie. Nici nu stiu de ce s-a speculat anume acest aspect. Referitor la cuvintele care au prvocat atita durere: cuvintele astea corespund unor realitati. Oricit ar incerca unii sa se ascunda dupa deget. E un articol scris foarte bine in Suplimentul cultural in care se spunea ca p...m... tine de specificul national, este utilizat ca interjectie in toate mediile, o rostesc si taranii, si muncitorii, si artistii, si politicienii, si oamenii de afaceri. Si nu am descoperit-o eu, e in literatura de sute de ani. Dar asta e, mai sintem o societate fatarnica – una spunem, alta facem si a treia gindim. Daca gindim.

- Am observat un lucru, cuvintele licentioase rostite in engleza nu oripileaza publicul atit de mult cit cele in rusa sau romana. Filme date la sapte seara sint pline de fuck yourself, suck my dick, son of a bitch si parlamentul nu reactioneaza in nici un fel.

- Cind am scris, nu m-am gindit nici pe o clipa la ce ar spune mama, vecinul sau maturatorul. In momentul in care am terminat textul, l-am trmis acasa sa-l citeasca. Lor le-a placut foarte mult.

- Daca ar fi sa scrii ceva pozitiv, ce ai scrie despre tara ta?

- Despre care tara?

- Una din ele.

- Un momentul asta as putea scrie ca oamenii nu-si dau seama de multe lucruri, traiesc un soi de inconstienta si, pe undeva, asta e un lucru pozitiv. Traiesc cu credinta in anumite clisee pe care nu se stie cine le-a nascocit (tot scriitorii, cred) ca, de exemplu, am fi un popor harnic, muncitor, ospitalier. Asta ne salveaza de disconfortul unei priviri intr-o oglinda reala.

- Pai, fiecare popor isi creeaza miturile dupa propriile fantasme sau orgolii, si pe urma incearca, cu mai mult sau mai putin succes, sa corespunda propriilor mituri. Frantuzoaicele – sa fie cele mai frumoase, francezii – cei mai buni amanti, nemtii – pedanti si burtosi etc., iar moldovenii, cei mai buni la inima, cei mai ospitalieri, cu casa mare in suflet...

- Ospitalitate manifestata cam in felul urmator: injuri de mama atunci cind iti vin oaspeti pe neasteptate, apoi dai fuga la vecini, imprumuti bani si intinzi un masalau... iar pe urma intorci datoriile. Insa lucrul care cu adevarat ne reprezinta este faptul ca noi nu gindim. Dar deloc. Mergind in tren de la Shtudgart la Berlin, am fost socata cit de bine era gindit acest tren. Scaunul era dotat si cu o mica masa, scrumiera, loc pentru ziar si pentru pahar etc. M-am gindit cum ar arata un tren construit de moldoveni. Asa-i ca iti vine a ride? Orice lucrari s-ar face aici, nimic nu se gindeste dinainte, nu se planifica si nu se masoara. Apoi, cu aceeasi harnicie debordanta, se incepe a repara rahatul tocmai facut.

- Iti poti inchipui ca Romania te da in judecata daca nu intra in Europa in 2007?

- Da’ chiar o rog. Si daca nu vor intra in Europa, voi recunoaste ca sint vinovata. Ce n-as da ca sa spuna ca e din cauza mea...

- Nu numai sa-ti spuna, dar chiar sa creada si chiar sa-ti faca o mica mineriada personala... Nu ti se pare ca dupa potolirea scandalului o sa scada interesul si pentru piesa ta?

- A trezit interesul si pina la scandal, si dupa, cind acesta parca s-a potolit.

- Nu crezi ca esti o vedeta de sezon, gen O-zone?

- O-h-o (oripilata, dar isi revine)... unicul avantaj pe care il am in fata lor este ca nu ma pot desface in trei. Pentru mine Fuck... e de mult depasita... Ma mai distrez pe seama unor scandaluri sau mai merg la niste lecturi, dar acum devin din placere o obligatie a meseriei, un interes financiar. Pentru mine textul acesta de mult e implinit si are o viata separata de mine...

- Va mai intilniti din cind in cind... nu te simti obligata sa faci a doua piesa, si mai scandaloasa decit prima? Caci gata, ti-ai creat reputatia, nu mai poti sa scrii ceva cuminte...

- Nu este adevarat ca nu pot scrie ceva cuminte, dar nu cred ca este momentul de a fi cuminte. Atita timp cit vreau sa spun niste lucruri, le voi spune. Conteaza despre ce vorbesc si nu daca e cuminte sau scandalos. Poti sa faci drama psihologica si chiar thriller avind ca sursa texte de manele si de Tania Bulanova. Imi doresc de mult sa construiesc din texte de manele o piesa.

- Ce te induioseaza?

- (stupefiata) Induioseaza?

- Da, da, pentru ca tu ti-ai construit o armura, o faci pe Gigi Duru, dar de fapt esti o fata usor de ranit... hai, ca vreau sa-ti creez o imagine umana...

- (pauza, gindire intensa) De exemplu, rime de genul Padova-Sadova.

- Este o rima perfecta, pentru ca jumatate din Sadova lucreaza la Padova. Care e raportul tau cu Uniunea Scriitorilor?

- Nici unul. Si n-as vrea sa fac parte din nici o uniune. Nu-mi da nimic, nu-mi ia nimic, poate doar din timp. Pentru mine toate luarile lor de atitudine au fost doar o provocare, la care nici nu trebuie sa te obosesti sa reactionezi.

- Cum crezi, ce i-a suparat mai tare? Faptul ca iesiti voi la rampa, nu ei, sau e vorba de sensbilitate la cuvintul scris?

- Daca e vorba de sensibilitate, atunci e pacat, chiar imi pare rau, dar mie mi se pare ciudat ca in 2006 se discuta niste chestii care de 100 de ani n-ar mai trebui discutate. N-am citit cartea Sexul povestit celor mici, dar din discursul indignat al deputatilor, din care reiesea ca in aceasta carte ar exista cuvintul sex, mi s-a creat impresia ca in Republica Moldova copiii in loc de puta au floricele si pasarele. Ba chiar si adultii. Si mi s-a parut un simptom mult mai dur, caci in Uniunea Sovietica fiecare stia ca „sex nu exista” si toata lumea trata aceasta „zicere” ca pe un aforism, ca pe o fraza inaripata; or, ceea ce se intimpla acum nu poate fi tratat ca o glumita sau un banc, ci ca o forma de marginalizare sau chiar scoatere din circuit a celor care nu convin. E foarte usor sa infierezi un om facind apel la cele mai inalte valori, cum au facut inchizitorii. Vine era noii inchizitii? Sau, mai pasnic, vine era noii patetici de genul apelului lui Voronin: „Scrieti despre orice, numai scrieti”. Apropo, mi-am pus citatul pe perete, deasupra monitorului, si scriu. Noblesse oblige – daca m-a implorat presedintele, pot oare sa n-o fac?

- Ce inseamna pentru tine limite?

- Depinde cum le definesti. In unele cazuri e vorba de cenzura, in altele – de elementarul bun-simt. Nu ii suni pe oameni dupa ora zece, dar daca iti este prieten foarte bun si e o urgenta, suni. Limitele sint flexibile si adaptabile.

- Cum au reactionat cei de la scoala ta din Germania la scandal?

- Foarte bine, in primul rind directorul era foarte bucuros, a tradus toate articolele in germana, bursierii au citit si interpelarile in Parlamentul Romaniei, si raspunsul prim-ministrului, iar cineva din Franta mi-a spus ca daca se va continua tot asa, se va simti nevoit sa faca o interpelare la Parlamentul European pentru a pune la punct Romania.

- Savurezi sa fii in centrul atentiei?

- Eu vreau ca lumea sa citeasca, e meseria mea, e venitul meu si din moment ce se combina placerea cu veniturile, e perfect, dar in acelasi timp eu am fobie de public, mie nu-mi place, ma deranjeaza cind sint „scoasa la rampa” sau „aratata”.

- Povara celebritatii, trebuie sa ti-o asumi...

- Nu e vorba inca de asta, sint doar modesta si timida. Nu degeaba port cascheta asta mai pe ochi, sa nu ma vada lumea.

- A si inceput sa te recunoasca pe strada?

- Mi s-a intimplat in Romania, acum am avut si un caz misto la Berlin, eu l-am numit „cum m-am simtit Jenifer Lopez”. De ce J.Lo, pentru ca suna mai stupid decit Hemingway. Aveam o intilnire la Berlin, indata de cum sosisem. Fiindca nu cunosc prea bine orasul, asteptam pe cineva sa vina sa ma ia. Si aud ca cineva imi spune in franceza „Buna seara, Nicoleta”. Uite atunci m-am simtit Jenifer Lopez. „Sint directorul Institutului Francez din Shtudgart, am fost aseara la lectura ta, mi-a placut foarte mult...” bla-bla-bla. Lumea e mica. Ca la Cehov, oamenii nu fac nimic decit sa stea la masa, dar undeva se distruge sau se construieste fericirea lor. Uite si citate din Cehov ti-am dat, chiar daca scriu piese cu injuraturi.

- Multumesc, ma simt mult mai implinita. Dramaturgul e doar o veriga din tot lantul de autori ai unui spectacol. Tu dai textul regizorului care poate si, la sigur, vede altceva decit ai vazut tu. Actorii vad si ei altceva, cel care a facut scenografia are si el niste fantasme, mai depinde cit a baut iluministul, sala iti impune si ea niste rigori si pina la urma ce ramine din tine?

- Eu nu sint autorul care sa vina la repetitii si sa urmareasca daca nu i se taie ceva din text. In momentul in care textul e terminat, sa si-l ia, sa si-l monteze, eu voi veni la premiera.

- Te uiti ca la un spectacol oarecare?

- Nu, nu ca la unul oarecare. E greu sa fii obiectiva, de obicei sint intrebata daca am vazut toate montarile de la Fuck... dar chiar nu pot sa-mi dau seama care e mai buna.

- Esti un autor activ, care umbla cu piesa in dinti si o propune teatrelor sau te lasi in voia sortii?

- Niciodata. Stiu ca dramaturgii din Moldova sint in majoritate frustrati ca nimeni nu-i monteaza, sint de acord sa dea ei bani numai sa fie montati. Textul meu circula, pentru ca am prieteni regizori, am prieteni actori, le trimit ceea ce fac, si ei, la rindul lor... Pentru ce exista netul?! Am si refuzat unele montari. In cazuri in care era vorba de regizori carora nu voiam sa le dau piesa si le-am pus un pret mare sau imi propuneau sume umilitoare. Toate teatrele vor sa monteze spectacole, dar atunci cind mail-urile lor incep cu „Stiti, dar noi nu avem bani...” Dau textul gratuit, nu e o problema, problema e cum ceri. Mai bine nu dai nimic decit sa zici ca nu putem sa va dam decit o suta de euro.

- Care a fost cea mai mare suma oferita pentru un text?

- Cea mai mare deocamdata provine din contractul cu un teatru din Dusseldorf si este de 5000 de euro.

- Ai mai scris intre timp sau te-ai culcat pe lauri?

- Un text care e montat acum la Galati si se numeste Zukkerfrei (fara zahar) si Dromomania.

- Deci, asteptam noi oferte de scandal.