Snobul moldovenesc este secundar, imitativ si confuz. El imita imitatia, snobeaza chestiile deja snobate pe alte

coclauri. Lumea noastra buna (elita, bomond, hailaif), putina si pirpilita la focul rapid al cotiturilor istorice neasteptate, este, pe sleau dixit, pogorita din neam prost (nu taman ca intelect, ci mai degraba ca obirsie, desi uneori pe alocuri care va sa zica, dar nu despre asta e vorba…), si pastreaza amprenta tactila a cozii de sapa si pe cea olfactiva a cozii de vaca. Amprente cam suparatoare si d-aia  le astupa ba cu Rollex si lurex, ba cu straie scumpe si case palatoidale, ba cu frecventarea receptiilor si receptarea perceptiilor care se zice ca o fi fiind mondene si respectiv estetice…

Fireste, ancestralul se revendica in scenete caragialesti, cind cite o cucoana abia vizibila de dupa cele mai cool realizari ale chimiei cosmetice si din toalele cu labeluri vinzolite pe podiumuri de fel de fel de naomycampbeluri lanseaza in vazduhul patriei sale pro si metaeuropene tirade gen “fa tu, si m-o mai bip-bip cazoilu ista bip-bip”, infigindu-si rujul in receptorasul unui mobil care o fi costind cit o cireada de vaci care probabil ca depling plecarea rusticei pastorite in lumea hailaifului bomondesc… 

Fireste ca situatiile sint hazoase, elegantele cam impiedicate si eruditiile cam culese de prin integrame. Dar hazul nu este de necaz, ci alimentator de optimism social si personal.

Fiindca din moment ce ridicarea este posibila doar de jos in sus si nu vitavercea, tot trebuie s-o inceapa omul si nu poata salta dintr-odata spre culmi.  Snobismul nostru, asa caraghios si palid cum este, e doar o treapta spre elitismul si estetismul autentic de care ne privara istoria si geografia…

De aceea inflexiunile pamletoidale cam malitioase de la capul acestor rinduri sint cam exagerate si nelalocul lor.

Le-am lasat doar ca dovada a faptului ca antisnobismul este doar un alt fel de snobism…