Si-a dorit pe rind sa devina doctor, avocat si actrita. A absolvit Facultatea de Drept de la Iasi, orasul natal, iar acum munceste la cariera de actrita. A urmat cursuri de televiziune si actorie la Los Angeles, incercind sa se faca remarcata si la Hollywood, in „Buds for Life”, alaturi de Eddie Griffin Jr. Ascensiunea Monicai s-a produs in special dupa ce filmul „Moartea domnului Lazarescu” a cistigat premiul sectiunii „Un certain regard”, la Cannes, unde ea a interpretat rolul unei asistente medicale. S-a filmat alaturi de Jean Claude Van Damme pentru „Second in command”, a devenit cunoscuta si in SUA dupa aparitia din serialul „Lost”. Americanii sint vrajiti de frumusetea tinerei, o considera pe cit de frumoasa, pe atit de inteligenta. A fost numita de revista Playboy USA „cel mai seducator import de la Hollywood al momentului”. Jurnalistul Patrick Z. McGavin o defineste pe actrita romanca astfel: „frumoasa, desteapta si sexy, cu un trup mortal”. La 27 de ani, Monica Birladeanu are lumea la picioare, cariera ei este intr-o ascensiune ametitoare, barbatul care o iubeste face totul pentru a o vedea fericita. Isi imparte timpul intre Bucuresti si Los Angeles, primeste roluri in filme romanesti si straine si straluceste la orice eveniment monden la care apare.

- Sinteti o femeie frumoasa. In lumea show-biz-ului reprezinta faptul acesta un avantaj?

- Fizicul unui actor, ca si personalitatea, vocea lui, experienta de viata reprezinta instrumente de lucru. Felul in care arati, mai mult decit celelalte dimensiuni ale actorului, te limiteaza la o anumita categorie de roluri. Un anumit echilibru estetic al fetei reprezinta un avantaj doar daca rolul il solicita, si un dezavantaj daca rolul nu implica frumusete fizica pentru personajul pe care-l interpretezi. E o „sabie” cu doua taisuri.

- V-ati avintat in cariera actoriceasca. De ce?

- Am ales acest drum in dorinta de a experimenta si de a nu-mi trai viata dupa un plan bine stabilit dinainte, care nu e suscceptibil de surprize sau de risc... ca sa descopar cine sint prin prisma acestei pasiuni.

- De citava vreme incercati sa cuceriti piata americana. Este greu?

- Ce ma motiveaza nu e dorinta de a cuceri piata americana, ci de a-mi cultiva aceasta pasiune... Deocamdata, experimentez mai mult in America decit in Romania, dar asta nu inseamna ca actionez conform unei scheme demne de un „razboi de cucerire”.

- Concurenta e singeroasa?

- Nu ma intereseaza deocamdata acest aspect, mai ales ca nu pot concura cu nici una dintre actritele pe care le cunosc aici, in Los Angeles, pentru simplul fapt ca eu am accent si ele n-au, lucru care ma face sa am acces la roluri la care ele nu ajung si viceversa.

- Dintre rolurile pe care le-ati avut, exista vreun rol cu care va identificati?

- Gabriela Busoni din „Lost”.

- Una din initiativele Dvs. a fost absolvirea Facultatii de Drept. A fost doar un hobby?

- A fost o pasiune ferma la ora la care am decis sa urmez Facultatea de Drept, dar asta n-a implicat nici o secunda vreun juramint fata de propria persoana ca voi face doar asta in viata. Intre timp, m-am indragostit de industria de divertisment si, cum imi plac riscurile profesionale, n-am ezitat sa-mi urmez instinctul si sa fac altceva. Am intilnit aici oameni care schimba profesia la 40 de ani si li se pare perfect normal.

- Cite proiecte neterminate sau care asteapta sa iasa la apa se gasesc pe biroul Dvs.?

- Ha, ha... n-am birou... Dar daca as avea, as spune ca doua. Nu cred insa ca ma voi implica in vreunul dintre ele.

- Cite ore pe zi munciti? Mai aveti timp pentru seri romantice?

- Munca propriu-zisa e doar atunci cind filmez. Cind nu, ma antrenez, adica merg la cursuri. De obicei, plec dimineata la 9 si ma intorc seara la aceeasi ora. Dau randament doar cind sint extraordinar de solicitata psihic si fizic. Sint un sagetator dinamic si nu pot trai fara actiune.

- Care a fost momentul cel mai greu din cariera Dvs.?

- Simt ca cele mai grele momente vor veni de-acum incolo.

- Ce nu v-ar placea sa deveniti?

- Nu mi-ar placea sa ma trezesc intr-o zi nesigura pe mine.

- In ce masura radacinile v-au influentat destinul artistic?

- Daca va referiti la mostenirea genetica, in nici un fel: mama e educatoare, iar tatal meu a fost chimist; deci, nici o legatura cu artele.

- Nu v-ati gindit niciodata sa emigrati?

- Nu. Nu e o meserie care sa presupuna stabilirea intr-o tara anume. Actorul are marele avantaj de a vorbi „un limbaj universal” si de a avea practic o profesie universala, asa ca el poate locui teoretic oriunde.

- Vi s-a intimplat vreodata sa va avintati in proiecte care ulterior v-au lasat un gust amar?

- Nu inca, dar niciodata nu poti prevedea gustul experientei pe care o vei avea, asa ca ma astept sa mi se intimple oricind.

- Imaginati-va ca aveti de facut o alegere cruciala: sa fiti bogata, celebra, celibatara sau, dimpotriva, casatorita, cu trei copii si complet uitata. Ce preferati?

- Actrita apreciata, sotie, mama. Nu cred in cele doua extreme propuse, cred in construirea propriei variante de viata.

- Va impuneti anumite reguli stricte care va ajuta sa va mentineti in forma?

- In nici un caz stricte. Maninc ceea ce simt ca vreau sa maninc, dar, in egala masura, merg si la sala sa dau jos eventualele depuneri. Asta e promisiunea fata de corpul meu: nu-i refuz nimic gastronomic, dar nici el nu-mi va refuza mie o ora de sport.

- Pragurile caror case de moda le treceti cel mai des?

- Ador tot ce face Razvan Ciobanu. Imi place felul in care „simte” silueta unei femei si o pune in valoare. Am o pasiune pentru creatiile lui, de 5 ani de zile, si cred ca va mai dura alti 50.

- Ce stiluri adoptati si care este cel ce va reprezinta?

- Evident, depinde de ocazie. Cel mai bine ma simt in jeans, cizme de calarie si un hanorac din casmir, pentru care am facut o pasiune nebuna recent.

- Exista o personalitate care va este un exemplu demn de urmat?

- Nu, nu ma intereseaza sa ajung o copie a cuiva, mi s-ar parea trist, insa ceea ce sint acum e rezultatul experientelor de viata pe care le-am avut. Sint oameni pe care am avut onoarea sa-i cunosc si sa ma inspire, dar nu ridic pe nimeni la rangul de „exemplu de urmat”.

- Ce sfaturi ati da femeilor din Republica Moldova?

- Nu simt ca sint in pozitia de a da sfaturi... nu pot decit sa-mi impartatesc experientele cu femeile de pretutindeni fara a avea pretentia de a fi sursa de inspiratie pentru cineva. Nu pot decit sa sper ca mai sint femei ca mine, care-si descopera pasiuni noi in timp ce-si pregatesc un viitor plictisitor, dar sigur si ca nu le va fi teama sa experimenteze o cariera noua. Nu vad nici un impediment in a urma o cariera vocala, desi esti functionara la banca, daca ai o voce de exceptie. Nu vreau sa traiesc clipa cind, pe la 60 de ani poate, ma voi trezi ca am pasiuni din tinerete, „nearse” inca...