Dezbatem orice: argumente, opinii, dinti…cam acesta ar fi moto-ul stan-patitilor trecuti prin dezbateri. Prima consecinta evidenta pe care am simtit-o eu pe pielea mea sau, mai bine zis, cei aflati la mai putin de 50 m de mine, in urma jocurilor de dezbateri. Dar sa incepem cu inceputul initial din start, cum spunea o doamna x de la un minister y intr-o emisiune z, si anume: ce inseamna dezbateri si de unde au aparut ele. Orice lucru isi are originea in Grecia sau in China. De data aceasta, cistigatoare e prima. Inca din Antichitate, dezbaterile erau o forma de manifestare a democratiei, respectiv grecii puneau mare accent pe retorica, oratorie si dezbateri, cele trei elemente indispensabile pentru a convinge. In scolile ateniene, elevii invatau sa se contrazica pentru a li se demonstra ca nu stiau ce au aflat. In Evul Mediu, dezbaterile au disparut din peisaj, dar si-au facut re-aparitia in epoca moderna. Ele au capatat popularitate imensa in timpul alegerilor prezidentiale din SUA din 1960, datorita primelor dezbateri publice televizate dintre John. F. Kennedy si Richard Nixon. La dezbaterile educationale, spre deosebire de cele din societate, participantii trebuie sa sustina ambele parti ale unei singure afirmatii, indiferent de propriile convingeri si pareri. Astfel acestia se obisnuiesc sa priveasca poliaspectual tot ce se intâmpla in societate, pluralismul constituind o baza a democratiei.

Chiar intr-un oras gri si molesit, in timp ce unii se pling de cap, de oase, de burta, de tara, altii se implica in orice ar insemna schimbare si autodezvoltare. In timp ce unii se pling de monotonie si de plictis, altii isi coloreaza viata cu acuarela, uleiuri, tempera si ceara. Tinerii care au trecut prin dezbateri difera de ceilalti tineri. Sint activi. Schimba.

Dupa 16 ceaiuri baute cu Nadia Ghilca, campioana in repetate rinduri la concursurile nationale si participanta inflacarata la cele internationale, am ajuns la concluzia ca dezbaterile isi schimba mult „adeptii”, ii ajuta sa evolueze. Si anume. Depasirea complexelor si incredere in fortele proprii. Autocontrol. Gindire matura si impartiala (cit se poate de!). Jucatorii de dezbateri iti sar in ochi, se observa de departe chiar si intr-un colectiv de profesionisti. Chiar si la scoala, atunci cind se da realizarea unui proiect, „dezbatatorii” nu intimpina nicio dificultate, fiind deja antrenati, iar „daca ar trebui ar gasi si finantatori in aceeasi zi”. Cei care au o oarecare experienta in dezbateri, isi ating mult mai simplu scopurile, prin forta de convingere pe care au dobindit-o din jocuri, flerul, claritatea si structurarea discursurilor. Devin curajosi, dar in acelasi timp toleranti fata de alte puncte de vedere („Ataca argumentele, nu persoana!”), dobindesc capacitatile necesare pentru a lucra in echipa, au initiativa. Unii (Nadia Ghilca) au inceput o noua era de certuri si tensiuni in relatiile familiale odata cu dezbaterile, parintii chiar interzicind participarea copilasilor lor atit de inocenti si naivi odinioara la o activitate atit de cruda, care ii transforma brusc din ghiocei in cactusi gata sa combata orice (dar absolut orice!) idee. Altii (Ionela Costachi), dimpotriva, si-au imbunatatit comunicarea cu persoanele din jur. Dar cert este ca nimeni nu regreta faptul ca a participat la jocurile de dezbateri, ba chiar toata lumea e fericita ca a trecut prin asa ceva.

Concluzie: Dezbaterile sint cele care te fac sa nu mai crezi ca sintagma „Totul e relativ” este doar un cliseu.

Coechipiera mea, Beatrice Porcescu, a reusit sa sterpeleasca o foaie a unui arbitru (reprezentantul celor trei Moine, care decide soarta ideilor si care, chipurile, este tabula rasa) in cadrul dezbaterilor scolare organizate la liceu, pe tema „Calculatorul este mai eficient decit lectura in procesul de formare a cadrului educational al elevului”. Cred ca acest colt de tabel releva cel mai bine ce inseamna un joc de dezbateri:

„Cele mai placute amintiri sint finalele incordate si cross-ex-urile agresive, in care nimeni nu mai realizeaza ca e un joc. Sau, mai bine zis, in care toata lumea e asa de prinsa in joc incit refuza sa creada ca e doar un joc, o alta runda de debate.” (Alina Lipcan)

„Ceea ce a urmat ar putea fi incadrat cu usurinta in domeniul „dependenta acuta”. Pentru ca dezbaterile sint pline de adrenalina, de nervi, de creieri incordati, de oameni interesanti.

Pe linga asta, m-au ajutat sa fiu la curent cu evenimente relevante, si sa le analizez si mai critic. Poate prea critic, uneori.

N-as putea zice ca dezbaterile m-au schimbat. Acum mi se pare parte dintr-un traseu inevitabil al dezvoltarii mele intelectuale, un component esential al unor ani foarte frumosi din viata. Am participat la diverse forumuri internationale, iar anul trecut am fost parte din echipa nationala care a participat la campionatul international din Predeal, România.

Cred ca debate-ul se reflecta, in cel mai natural mod, in ceea ce sunt acum.

In State nu am avut, din pacate, ocazia sa fac debate in tot sensul cuvintului. Dar am facut Mock Trial, un substitut plauzibil. E tot un joc, care consta in desfasurarea unui proces. Cu avocati, martori, acuzat, si judecator. A fost o experienta foarte placuta, pentru ca totul a avut loc intr-o curte de justitie adevarata, cu un judecator adevarat. Eu am fost avocatul apararii, si am trait fericirea de a-mi salva clientul de inchisoare :)” (Alina Lipcan)

“De ce am inceput sa „dezbat”? Hmm... pentru ca imi place sa ma cert cu lumea. Doar ca tot jocul asta te invata sa-ti organizezi gindurile si sa convingi mult-mult mai bine. Acum ador sa vorbesc in public. Chiar si la universitate, (fara falsa modestie) - sunt una dintre cele mai bune in ale discursului coerent. Of, suna al dracului de serios ce scriu acum - cred ca indrug numai prostii. Da’ e pe bune.

Dezbaterile m-au facut sa cred ca absolut, and I mean - ABSOLUT orice problema e debateable. A - si inca o chestie: te face sa te simti mai inteligent :P desi in cazul meu nu stiu daca mai e ceva de facut la capitolul inteligenta. Stii ce-i aia "caz pierdut"?

ssi din nou, dezbatutul] E natura mea. I love getting into arguments. Imi place sa vorbesc, sa conving - asta fac si acasa, si cu prietenii, si la universitate, si chiar in chestiile pe care le scriu. It’s EVERYWHERE. Bla bla - my point is: ai mai multe avantaje cu parintii (inveti sa negociezi for parties, getting out si ai sanse mai mari de cistig); cu colegii - debate makes you look smarter :) atit in fata lor, cit si a restului lumii.

Cum difera (dez)batutul din RM fata de cel din SUA? Exista vreo diferenta intre contingentul de aici si cel de acolo?

Nu prea. Desi, probabil cei de acolo se iau mai in serios decat cei de aici.” (Corina Ajder)

„Dezbaterile au cu siguranta un mare avantaj, si anume cel de a-ti depasi complexele, de a afla ca esti capabil de lucruri pe care nu ti le-ai imaginat, si ca anume intr-un joc de dezbateri cuvintul este cel care intemeiaza, are puterea ineluctabila. Practicarea dezbaterilor m-au ajutat sa devin mult mai coerenta atit in gindire, cit si in expunerea orala, sa-mi structurez gindurile incit sa fiu capabila sa ofer o informatie (opinie) intr-un mod succint si clar, evitind abaterile si artificiile verbale. Dezbaterile m-au ajutat sa-mi formez o opinie fata de orice eveniment, aspect al scenei politice, fenomen sau proces prin care trece societatea. Am inteles ca nu este suficient sa prezinti o multitudine de teze/idei pentru a convinge pe cineva, ci ca orice idee trebuie argumentata din mai multe puncte de vedere, inclusiv cel al avantajelor si dezavantajelor.

De multe ori reusesc sa obtin ceea ce mi-am propus datorita abilitatilor acumulate in cadrul jocurilor de dezbateri:argumentarea coerenta a unui punct de vedere, oralitatea, inabusirea implicarii afective, a emotiilor, comunicarea prin gesturi-toate acestea devin puncte importante in comunicarea zilnica.”

Initial, programul de dezbateri a aparut in Moldova gratie Fundatiei Soros. Lorina Balteanu, directorul de atunci al Fundatiei, a sustinut si a promovat cu toata increderea acest program: „Urmarile socialismului se simteau vadit chiar la noile generatii, tinerii nu erau obisnuiti sa spuna ceea ce gindesc, nu se puteau exprima, nu-si cunosteau drepturile, nu puteau sa raspunda la intrebari simple. Ma simt mindra ca am contribuit si noi cu ceva la descatusarea intelectuala si psihologica a tinerilor de astazi. Daca aceasta practica ar fi una frecventa in toate scolile, viitorul Moldovei ar fi mult mai simpatic decit se arata a fi.”