intinirea mea cu filmele lui Joel și Ethan Coen s-a produs in cel mai corect mod cu putința. Primul film regizat de cei doi frați, vazut de mine, a fost chiar filmul lor de debut - "Blood simple". imi amintesc cum, ieșind din sala de proiecție, ii impartașeam incintarea mea fața de cele vazute persoanei cu care am mers la film. O cucoana necunoscuta care vazuse și ea filmul, a intervenit acid in dialog: "De ce este, ma rog, acest film atit de minunat?", spusese ea nervos, deranjata de reacția mea exaltata. Replica mea nu a intirziat: "Este minunat, pentru ca imediat dupa ce l-am vazut, am simțit nevoia sa discut despre el cu cineva". Tipa nu a spus nimic și a plecat. Se pare ca era o fata incilcita in propria singuratate. Atunci, probabil, am definit felul cum cred eu ca ar trebui sa arate relația cu filmele, carțile sau muzica. Cu arta, in general. Trebuie sa fie apropiata, intima, frațeasca. Ce este in afara acestor arii, pina la urma nu conteaza. E umplutura. Frații m-au ajutat sa ințeleg sa nu ma complic in relații cerebrale, dictate de obicei de parerile indivizilor din revistele stralucitoate sau din tomuri groase, ci sa-mi urmez inima. Simplu ca insuși singele.

Nascuți intr-o familie de evrei din Minneapolis in 1954 (Joel) și 1957 (Ethan) din tata economist si mama istoric de arta, cei doi frati au avantajul de a-si petrece copilaria in unul dintre cele mai “cultivate” orase americane. Capitala statului Minnesota (“pamintul celor 10.000 de lacuri”), Minneapolis este un oras multicultural, cu o populatie pestrita de imigranti veniti de pe toate continentele. Pe timpuri, teritoriul era populat de triburile indienilor Sioux. in copilarie Joel avea o camera Super8 cu care improviza. Jucariile din copilarie au importanta! Dupa scoala, hotaraste sa se “joace serios” - merge sa studieze filmul la Universitatea din New York (orasul in care cei doi se vor stabili mai tirziu). Mezinul Ethan prefera filosofia. in 1979 iși susține teza cu titlul "Doua viziuni asupra filosofiei tirzii a lui Wittgenstein" la Universitatea Princeton. Treptat, cei doi frati Coen devin "regizorul cu doua capete". in 1984 Joel se casatorește cu Frances McDormand, pe care o va distribui in acelasi an in “Blood Simple” – filmul de debut. O violenta poveste criminala, desigur.

Crima este unul dintre cele mai puternice motoare dramaturgice inventate vreodata de om. Coenii știu acest lucru foarte bine. in cazul lor, crima este un pretext, pentru a explora omul in cele mai variate ipostaze, nu doar in cea de animal cu citeva instincte primare. Puneți alaturi de "Miller's Crossing" sau "Fargo" un action hollywoodian obișnuit (alegeti oricare titlu de pe afisele de la “Patria”) si veți vedea cita dreptate am. Este ca si cum ai pune un Elmore Leonard alaturi de Sandra Brown. La mijloc este o chestiune de aranjare a accentelor, densitate a materialului uman si ambiental portretizat si nu in ultimul rind a unui sistem echilibrat de valori. Studiile de filosofie pot ajuta mult aici (ele in nici un caz nu ofera o garantie a unii viziuni juste).

Pentru a ințelege mai bine cinematografia celor doi, trebuie mai intii ințeles locul de unde vin aceștia - America. Din pacate, geografia cinematografica este un obiect foarte prost ințeles de majoritatea oamenilor, care prefera sa vada lucrurile in alb (noi) si negru (ei), intelectuali cu aspirații (europeni) si americani sau drame si comedii. Nimic mai fals, desigur. Filmele fraților Coen sint filme ale spațiului de mijloc, aflat intre cer și infernul de desubt, cu picioarele ferm pe pamint. Indiferent cine ar fi personajele și ce traiectorie au acestea de pe ecran, filmele fraților poarta ștampila claritatații și a unui echilibru regizoral tot mai rar intilnite. Dintre regizorii buni, puțini pot trata lucrurile in serios, fara sa provoace dureri de cap sau de stomac spectatorului. Coenii poseda aceasta rara calitate. Luciditatea lor combina emoția poveștilor puternice cu detașarea unui ochi ințelept. O arta practic pierduta in Europa copleșita de nevroza, dar pastrata vie dincolo de Ocean.

America - in una dintre cele mai bune manifestari ale sale

Criticii chițibușari remarca textura criminala pe care se țese acțiunea majoritații filmelor semnate de Joel și Ethan Coen. Crimele au inceput in "Blood simple" (intotdeauna opera de inceput conține ADN-ul intregii cariere), un film despre pacatele omenești, scaldat in singe. Made in Texas, 1984. Au continuat cu mult rafinament in "Miller's crossing", film care ramine pentru mine un imn al inteligenței umane și au culminat in "Fargo", film pe care l-am vazut de unul singur și din pacate nu am avut cu cine sa discut efectul teribil pe care l-a produs asupra mea. "Fargo" ramine a fi o capodopera a puritații stilistice cinematografice. Este asemeni unei gravuri japoneze cu personaje luate dintr-o provincie a Americii contemporane. O țara care se schimba spre rau. Acest proces este fixat in ultimul film semnat Coen, "No country for old men". Daca in toate filmele precedente crimele aveau o "motivație" (bani, gelozie, tradare), aici intilnim un tip nou de criminal pentru Coeni. Interpretat bestial de Javer Bardem, asasinul din "No country for old men" iși incepe crimele din cauza banilor (desigur) dar pe unde trece omoara și fara motiv. Mecanic. Metodic.

Acest personaj-premiera pentru filmele fraților traseaza o linie de demarcație intre crima cinematografica de "școala veche" și cea de ultima ora. Sint sigur ca eroul lui Bardem reprezinta un moment de cotitura pentru intreaga creație coeniana. Ajungind aici, dupa ce au parcurs toata calea - de la real la absurd, cei doi frați vor simți nevoia unei reevaluari a atitudinii fața de "filmul negru", atit de important in propria filmografie. Este ca și cum ai parcurge drumul de la pictura figurativa la cea abstracta - odata ajuns la capat, te intrebi incotro vei merge mai departe? Nu este o intrebare simpla aceasta, mai ales cind ești in floarea virstei, cu puțin peste 20 de ani de cariera și in topul celor mai buni regizori ai planetei.

Nu este de mirare ca dupa acest film frații au luat o "pauza" de cel puțin cinci (sic!) comedii. Celalalt gen de rezistența a lor.

Plinsul, pe de o parte, risul, pe de alta. Coenii nu ar fi cei care sint, daca nu ar exista comedia. Alți mari regizori s-au descurcat și se descurca de minune și fara comedie. in special, cei europeni - noi sau vechi, batrini sau tineri. Recunosc ca mi-e și frica sa ma gindesc cum ar arata peisajul cinematografic, daca acesta ar fi populat doar de regizori europeni. Din fericire, pentru noi, spectatorii, frații Coen fac și comedii. "Barton Fink" (la limita cu drama), "The Hudsucker Proxy", "O Brother, Where Art Thou?" și desigur "The Big Lebowski". Acesta din urma, o referința absoluta pentru genul comediei din toate timpurile. in urmatorii 2 ani, probabil, vor urma inca cinci comedii. Dintre acestea "Burn After Reading", cu premiera in septembrie, va avea o distribuție aleasa pe sprinceana ( George Clooney, John Malkovich, Frances McDormand) regizata superlativ, ca de obicei. Cu Pitt in rol de instructor de fitness cam idiot și Malkovich in rol de agent CIA pensionat și maniacal.

Frații Coen fac parte din acei autori de film care orice ar face, oricum ii vor incinta pe cinefili. Exista in ei un "șifru" care bucura spectatorii de fiecare data cind e vorba despre un nou film semnat de cei doi. Magie, cunoașterea profunda a regulilor meseriei, grija pentru detalii și umanism. Plus inca ceva. Orice ar face frații, vor face bine.

P.S. Am scris acest text, contrar regulilor, de la persoana intiia. Este acesta un fel de a-mi exprima simpatia și recunoștința fața de cei doi frați melancolici care (mi-)au facut atitea filme minunate.