Vineri. Anticamera e plina-virf de tineri. In spatele lor, de-a lungul peretelui, o foaie imensa, impartita in zile si ore, cu nume, actiuni, semne de exclamare rosii si semne de intrebare negre. In birou – un tinar emotionat povesteste, alegind cu grija cuvintele, despre cum ar putea fi imbunatatita activitatea statiei de epurare. Dorin asculta aproape

parinteste. O fata ciocaneste de zor pe tastatura – intretine pulsul forumului… „Sa trec dincolo, sa nu ne desparta masa”. Pe parcursul interviului se leagana usor pe scaun.  E cald.

– Dorin, de ce te-ai apucat, de fapt, de politica?

– Pentru ca Republica Moldova merita o soarta mai buna. Am avut aceasta dorinta de schimbare dintotdeauna. Chiar din copilarie, fiind alaturi de Mihai si Gheorghe Ghimpu, care luptau deschis cu regimul comunist.

– Cred ca esti politicianul care a trezit cel mai mare spectru de reactii: unii te considera simbolul schimbarii, altii – copilasul care a hotarit sa se joace de-a politica. Si tot asa. Daca e sa le luam de la o margine, una din temerile oamenilor este ca tu ai fi foarte bun in situatiile revolutionare si absolut plictisit intr-o activitate de rutina.

– De-a lungul activitatii mele au fost doar vreo doua sau trei situatii de criza, in rest – mi-am desfasurat munca fara nici o problema. Atunci cind m-am angajat la TVR a fost o situatie absolut fireasca - trebuiau miscate lucrurile inainte. Am lucrat un an ca redactor, un an ca redactor-sef si am zis: ok, sa ma intorc la Chisinau sa vad daca pot face ceva.

– De ce? Aveai o situatie foarte buna, devenisei indispensabil, tot show-ul se tinea pe tine: de la prize la invitati… Dupa plecarea ta oamenii isi plingeau de mila. De ce sa pleci de undeva de unde iti este bine si chiar sa vii la Chisinau?

– Vroiam sa vin sa fac o schimbare, sa continui acele lucruri bune incepute de inaintasii nostri.

– Chiar asa iti formulai gindurile?

– Da. Gindurile acestea le-am avut inainte de a pleca la studii la Iasi.

– Suna oarecum patetic…

– Suna cum suna, dar asta este motivatia mea.

– Fiindca ai amintit de „Surprize”, zic gurile rele (sau bune?) ca ai fost indragostit de Andreea Marin.

– Este firesc sa apara asemenea comentarii atunci cind lucrezi in anturajul unei vedete.

– A fost sau nu a fost?

– Ce anume? Am simpatizat-o pe Andreea Marin ca orice om din Romania sau din Republica Moldova.

– Deci, ai revenit. Ce ai facut apoi?

– Am decis sa studiez realitatea Republicii Moldova dupa aproape zece ani de absenta. Am participat la monitorizarea alegerilor din 2003. A fost un proiect nefinantat (aveam doar salariul de la Comitetul Helsinki), am facut-o din spirit de cunoastere, am depus un efort personal fara sa ma uit ce cheltuieli implica. Dupa aceea am vazut degradarea situatiei in mass-media, lucrurile murdare care se faceau la adresa jurnalistilor - difuzarea casetei cu fetele de la Accente in sauna, inchiderea Hide Park-ului, apoi inchiderea propriu zisa a Antenei C. M-am implicat imediat, fara sa ma gindesc prea mult. Si, de asemenea, nimeni nu mi-a finantat activitatea mea in ceea ce priveste apararea drepturilor jurnalistilor. Apoi am inceput sa studiez situatia din Transnistria. Pur si simplu urcam in masina mea si mergeam in satele de acolo.

– De ce ai hotarit sa te implici in alegerile locale, care sint mai grele si cu mai putine satisfactii decit alegerile parlamentare?

– Lucrurile trebuiesc parcurse pe etape. Pentru a face treaba in parlament nu e suficient sa ai un mandat, patru sau zece. Iar ca sa obtii o majoritate, trebuie sa stii sa-ti construiesti o activitate. Si poti sa o faci doar de jos in sus.

– Cum ti se pare aceasta campanie?

– Analistii politici au constatat ca, fata de 2005, candidatii au venit cu oferte mult mai bine pregatite. Analizind si prestatia mea de atunci constat ca am crescut, am reusit acum sa vin cu un nivel mai bun al propunerilor si solutiilor.

– N-a fost o surpriza pentru tine rezultatul din 2005?

– Anume acesta a fost obiectivul pe care ni l-am propus: sa putem, in iulie 2005, sa ajungem din urma cele doua masini administrative – a comunistilor si a AMN-ului. Si am reusit sa obtinem pozitia a treia. Urmatoarea etapa - iesirea in turul doi, fara nici o discutie. Au trecut doi ani in care ne-am pregatit temeinic pentru aceste alegeri.

– Cit de curate si cit de murdare sunt aceste doua campanii?

– Cea de acum a fost mult mai murdara. Intotdeauna alegerile ordinare au o incarcatura mai mare decit cele anticipate. In 2005 atacurile au fost absolut minore in comparatie cu ceea ce e acum. In doua saptamini am devenit nationalist, nazist si tot raul din lume.

– Era si de asteptat, ce alta solutie ar fi avut? Ce-i cu filmul acela misterios in care se zice ca, cica, ai fost imortalizat beat la Strasbourg, cu implicare de fete si chiar violenta?

– O fi vreun produs SF aplicat de cineva pentru a ma denigra.

– Erau oameni din anturajul politic care puneau mina in foc ca au vazut filmul.

– Mie imi place sa discut direct si nu vorbind pe la spate.

– Una din vechile ocupatii ale politicii este si activitatea „pe la spate”…

– Urez tuturor succes. Chiar nu ma afecteaza.

– Daca nu te afecteaza, da sa-ti mai spun. Cu o luna inainte de alegeri, se vehicula povestea ca uite, comunistii au varianta A, B si C si una dintre ele ar fi sa te scoata pe tine in turul doi, ca apoi sa spuna: uite, baiatul acesta nu are nici experienta nici echipa, da noi iata avem un gospodar cu manusi… In ziua primului tur al alegerilor, ppcd-istii trimiteau sms-uri intr-o veselie: nu-l votati pe respectivul, caci s-a legat cu comunistii… Plus la toate, s-a mai vehiculat ipoteza ca apropiatii tai din partid te-ar fi vindut acelorasi cumparatori si tu nici macar nu stii lucrul acesta. Cum comentezi?

– Prefer sa nu comentez aberatii.

– In momentul in care tu ai iesit in turul doi cu Iordan, fara sa vrea, omul care nu te cunoaste poate sa se gindeasca: mai, dar nu e acesta oare planul A?

– Ce pot sa spun? Cineva incearca sa se ascunda in spatele propriei imposibilitati de a face ceva in Chisinau. Si atunci arunca pisica in curtea altcuiva. Lupta unchiului meu impotriva comunistilor este inca din perioada in care cei care astazi se declara impotriva lor, ii proslaveau si se gudurau pe linga regim.

– Care e relatia ta cu unchiul? Am inteles ca v-a fost ca un tata: neavind copii, era foarte implicat in viata voastra, va ajuta cit ati fost in Romania, inclusiv cu bani…

– Noi avem o familie unita. Parintii mei si-au facut datoria fata de copii si am tot respectul din lume pentru ei, iar unchii mei au fost foarte apropiati - atit Mihai, cit si Gheorghe, si Simion, cit si cei din partea tatalui meu. Familia noastra s-a tinut intotdeauna aproape, avind in vedere persecutiile din perioada comunista si, din acest punct de vedere, ma bucur si sint mindru ca fac parte din aceasta familie.

– Toate discutiile in jurul persoanei tale, vrei nu vrei, migreaza spre Mihai Ghimpu si opinia destul de frecventa este: uite, imi place baiatul ista, dar ma deranjeaza mosu-su… Multi zic ca, de fapt, ti-ar lua niste voturi in loc sa ti le adauge.

– Eu fac abstractie de vorbele urite care vin in adresa mea sau in adresa dlui Ghimpu. Noi avem alte lucruri de facut, avem obiectivele noastre. Desi stiu ca vorbele pot sa apara.

– Esti imun la critici?

– Consider ca e incorecta o asemenea apreciere fata de Mihai Ghimpu si daca cineva incearca sa lanseze asemenea vorbe, o face pentru a incerca sa ascunda adevarata traiectorie a domnului Ghimpu in politica. Si adevarata traiectorie este consecventa, verticalitatea in tot ceea ce inseamna anticomunism. In comparatie cu alti politicieni, Mihai Ghimpu nu s-a abatut si nu a facut nici un fel de aliante fatise sau pe la spate cu nomenclatura comunista. Dimpotriva, din 90 a propus foarte clar sa nu aiba loc amestecul democratilor cu nomenclatura comunista. Si a propus lucrul acesta public, in cadrul miscarii de eliberare nationala si in cadrul frontului popular. Si n-a fost sustinut. Am fost indurerat atunci. Unde am fi fost noi daca ne debarasam la timp de nomenclatura comunista – alaturi de Tarile Baltice, Romania si alte tari europene.

– Poate nu erau oameni care sa nu fi colaborat? Si nici nu prea avem vocatia disidentei…

– Nu e adevarat, au fost. Dar au fost marginalizati si apoi scosi de pe scena politica. Fostii disidenti politici aveau tot dreptul sa reprezinte societatea noastra dupa 90 si e rusinos faptul ca democratia noastra a fost reprezentata tot de nomenclatura comunista.

– E posibila o lege a lustratiei? Acum, ca tot se discuta atita, dar mare lucru nu se intimpla?

– Va fi posibila, depinde cit de repede oamenii noi, care nu fac parte din sistem, vor intra in administratia publica.

– Acum creste o generatie de carieristi mai rai decit vechii, vezi „aripa tinara” a comunistilor in consiliul municipal si ti se face rau de la aroganta lor, exemplare la fel de simpatice sunt si in alte partide…

– Nu exista o garantie ca vor fi mai buni. Atit ca este o generatie mai pregatita pentru democratie.

– Dezavantajul tau in aceasta campanie este tineretea. S-a facut mult haz pe net si in presa despre tine si gradinita, ti se zicea Harry Potter liberal…

– Pina la urma, tineretea s-a dovedit a fi un avantaj…

– Care e relatia ta cu Iordan? Ai reusit sa te intilnesti cu el?

– O singura data am avut ocazia sa-l intilnesc pe Veaceslav Iordan, la 31 mai, la careul festiv de la liceul „Mihai Viteazul”. Am fost invitat la careu si, spre surprinderea mea, l-am gasit acolo si pe dl Iordan (din cite am inteles mai tirziu, dinsul are un copil la acest liceu). Apropiindu-ma de prezidiul improvizat i-am adresat un salut colegial: „Buna ziua, domnule Iordan, ce faceti, unde va este manusa?” Spre surprinderea mea si mai mare, domnul Iordan a avut o reactie cu totul si cu totul agresiva, virulenta si de neinteles pentru mine. A inceput sa strige si sa gesticuleze: „Ce-i cu intrebarea asta, stai acolo si taci, nu te baga in vorba! Stai ca un gospodar!” Am inteles ca nu e prea loc de colegialitate. Spre sfirsitul careului, in directia dinsului a zburat o punga cu apa.

– In cazul in care cistigi, vor fi epurari de cadre? Ceea ce ai putea sa propui tu si ceea ce stiu ei sa faca sa nu prea coincida…

– Epurarile de cadre sint ilegale.

– Sa reformulam: concedieri si aducerea unei noi echipe.

– Nu asa se formeaza o echipa - prin concedieri. Trebuie sa se analizeze situatia si sa se respecte legea in fiecare caz in parte. Pentru ca nu putem sa-i punem pe toti in aceeasi oala. In momentul in care vom termina alegerile, le vom pune sarcini foarte clare, le vom cere rezultate. In masura in care aceste rezultate vor intirzia sa apara, vom da si un termen de reabilitare si, daca persoana nu va reusi nici in acest caz, va avea loc disponibilizarea si scoaterea postului la concurs. Totdeauna trebuie respectate aceste etape pentru ca nu putem pleca de la rea credinta.

– De ce ati fost atit de reci cu cei care au vrut sa va dea votul?

– Trebuie sa ajungem la standarde mai inalte in politica din republica Moldova, unde se opereaza cu „eu iti dau tie si tu imi dai mie”. Inteleg ca le este si greu sa declare sprijin deschis si neconditionat pentru ca asta ar insemna un plus de imagine pentru concurent si o problema pentru alegerile din 2009. Care ar fi fost reactia alegatorilor daca, imediat dupa 3 iunie, ar fi avut loc tranzactiile? Am ridicat stacheta, am stabilit niste lucruri. Dupa care, la prima cotitura, am dat cu bita in balta.

– E posibila o noua alianta a pepecedistilor cu comunistii in consiliul municipal?

– Ma indoiesc. Nu cred ca le convine sa investeasca in comunistii care se duc la fund si sa se duca in jos cu tot cu ei.

– In cazul in care cistigi, vei incerca sa faci ceva cu Antena C si Euro TV?

– Vom incerca sa gasim o cale la nivelul deciziilor pe care le pot lua consilierii municipali. In cazul in care nu va fi posibil, vom cauta cai ocolite si, nu in ultima instanta, vom repune pe tapet problema in 2009.

– Esti constient de faptul ca, daca cistigi tu acum, cistiga democratia si daca pierzi, pierdem pentru mult timp si bruma sau iluzia de democratie pe care am avut-o? Nu te simti ingrijorat?

– Primesc acest lucru ca pe o energie care ma ajuta sa merg inainte.

– Ce faci daca cistigi si ce faci daca pierzi?

– Imi caut de treaba. Niciodata nu trebuie sa privesti o etapa ca fiind punctul final.

– Ai inceput sa fii curtat de oamenii cu bani?

– Nu am avut contacte pina in prezent. Vrem sa cream conditii pentru toti oamenii de afaceri. Si atunci fiecare va fi multumit fara a fi nevoit sa discutam personal.

– Care sunt micile tale placeri lumesti?

– Imi plac foarte mult calatoriile si mi-ar placea sa combin activitatea politica cu placerea de a vedea locuri noi.

– Parintii tai sunt mindri de tine?

– Da. Dar nu e vorba doar de mindrie, in primul rind sint ingrijorati pentru copilul lor care se implica deschis in lupta politica, intr-o activitate care presupune riscuri, mai ales ca au avut experienta din perioada sovietica de a fi intimidati si persecutati.

Marti. Sediul e deja fara tineri, dar cu citeva ziariste emotionate. Rind pe rind, apar tipi cu borsete care isi lasa piosi carti de vizita sau zic ca vor mai multa informatie despre platforma partidului liberal, simpli patrioti cu roase pungi Boss, asteptind cuminti pe scaun. Pe peretele holului, acelasi plan de actiune. In birou, acelasi tapet foto cu o gradina japoneza, ramas probabil, ca si intregul anturaj, de la vreun vechi locatar. Secretara are un tatuaj simpatic deasupra blugilor. De data aceasta Dorin nu a mai iesit de dupa masa „ca sa lichideze obstacolul de comunicare”. Zapuseala. El, elegant, la costum, nici nu o observa.

– Cum a trecut ziua de duminica? Cu cea de luni e clar, toata lumea a baut…

– Dimineata am mers la vot, la 8, apoi am venit la sediu si am tinut legatura cu observatorii nostri ca sa vad care este situatia, am constatat ca dimineata a fost o mobilizare mai mare a celor care sint considerati a fi votantii comunistilor, a avut un efect propaganda care a fost facuta in ultimul timp de comunisti in ultimele zile. Dupa aceea am observat ca in listele electorale au aparut oameni care nu locuiau la adresele mentionate si aparusera acolo intre turul intii si doi. Mai multi cetateni au reclamat la sectia de votare aparitia unor persoane necunoscute in lista de locatari a apartamentului lor. S-a incercat fraudarea legilor prin aruncarea de buletine de vot la sectia 66.Toata ziua am fost numai ochi si urechi.

– A fost o zi incordata pentru voi?

– Nu as spune ca a fost o incordare, eram convinsi ca urma sa cistigam, avind in vedere atmosfera din campania electorala, rezultatele din primul tur, discutiile de pe strada….

– Chiar nu ai avut nici o indoiala?

– Nu am plecat de la stereotipuri sau clisee, am plecat tot timpul de la reactiile si contactele directe pe care le aveam cu cetatenii. Si, daca se considera ca Botanica si Riscani sint cele mai problematice sectoare din Chisinau, in momentul in care ne-am deplasat in sectoarele respective si am observat ca ne sustin, am inteles ca aceasta masina de propaganda nu isi va face efectul. Au existat momente de ingrijorare dupa atacurile sub centura si incercarea de a imparti din nou societatea in doua. Insa ne-am dat seama ca oamenii au depasit demult nivelul politicienilor si nu mai judeca dupa cliseele sovietice, reciclate acum, in electorala 2007. De fapt „listovcele” cu „Cemodan, vokzal, Rossia”, aruncate in '89 prin cutiile postale au fost inventate si aruncate tot de KGB, pentru a incita spiritele…

– Seara?

– Seara, la ora 9, am inceput sa primim primele rezultate, au inceput sa vina observatorii de la sectia de votare cu procesele verbale si centrul de greutate s-a deplasat din interiorul sediului partidului dincolo de usa, era plina strada de oameni, se auzeau urale… Am plecat de aici in zorii zilei.

– Zori de primar… Se poate considera ca a fost un vot etnic?

– Nu, noi am cistigat in toate sectoarele municipiului Chisinau.

– Procentual, citi rusi au votat pentru tine?

– Cetatenii municipiului Chisinau, indiferent de origine, au votat pentru o schimbare, si acesta-i cel mai mare rezultat. Si faptul ca avem un vot civic si nu etnic, reprezinta un progres pentru societatea noastra, mai ales in conditiile in care comunistii au incercat sa ne imparta din nou in rusi si moldoveni.

– Ce procent crezi tu ca au votat pentru ideile liberale, ce procent pentru tine, ca le esti simpatic si ce procent au votat, de fapt, impotriva comunistilor?

– Nu stiu daca poate exista o asemenea separare. Sint convins ca atitudinea a fost una pozitiva in ansamblu, pentru ca dintotdeauna am pledat si voi pleda ca votul sa fie exprimat in favoarea cuiva  si nu impotriva cuiva. Nu este bine sa contrapunem.

– Oricum a fost o contrapunere. Vrem noi sa fim corecti si delicati sau nu, oricum s-a votat impotriva cuiva, respectiv impotriva comunistilor.

– Mai departe este datoria noastra sa-i convingem, ca pe viitor merita sa voteze pentru cineva si nu impotriva.

– Avem o piata electorala cam paradoxala. De obicei cei care isi fac o campanie exemplara, dupa toate canoanele PR-ului, pierd. Tu ai avut o campanie foarte modesta, am vazut zimbetul tau doar pe citeva microbuze si un drapel liberal urcind pe Hincesti la deal.

– Au fost vreo 20-30 de mii de drapele, foi volante - citeva sute de mii. Panouri nu am pus. Campania am axat-o pe discutia de la om la om. Am mers cu echipele noastre din curte in curte, strada cu strada, localitate cu localitate din suburbiile municipiului Chisinau, de la sapte dimineata pina la zece-unsprezece seara.

– Cum crezi, multe capete vor zbura dintre acei care au organizat campania comunistilor?

– Nu stiu, este bucataria lor.

– Poate fi o pierdere personala a lui Tkaciuc, pentru ca toate spoturile poarta amprenta acestui mic Fellini al dezinformarii?

– Noi nici nu prea ne-am preocupat de campania altor candidati, noi ne-am concentrat asupra campaniei noastre. Si acum, cine le leaga, acela le dezleaga.

– Ce presupune SRL Anda? Am fost surprinsa sa vad pe buletinul de vot ca esti si manager la aceasta firma…

– O intreprindere mica, are activitati de import. Aduce apa minerala Borsec.

– Si cine este proprietarul?

– Proprietarul este familia noastra.

– Spune-mi te rog, care va fi pozitia ta in raport cu Corduneanu si cu celalalt vice-primar, ca am inteles ca pe la Primarie sint deja incordari.

– Nu trebuie sa avem atitudini personale fata de x sau fata de y. Ceea ce a fost inainte de alegeri ramine sa fie inainte de alegeri. Vointa cetatenilor municipiului Chisinau a aratat un sprijin pentru mai multe formatiuni politice si aceasta trebuie respectata.

– Chiar esti in stare sa depasesti sentimentele tale personale?

– Nu cred ca este loc de sentimente personale si de atitudini personale atunci cind este nevoie sa actionezi pragmatic in rezolvarea problemelor.

– „Cei care vor recurge la sabotaj, vor avea de suferit”, ce presupune afirmatia asta?

– Comunistii au marsat pe ideea promovarii verticalei puterii. Acum este clar ca acest tip de abordare nu da rezultate, dimpotriva, a aratat clar nemultumirea cetatenilor si scaderea ponderii partidului comunistilor. Daca aceasta atitudine va continua, evident ca nu vor face altceva decit sa piarda si mai mult in urmatorii ani.

– Unul din mijloacele de lupta cu inamicii politici, mai ales in administratia publica locala, este simplul blocaj economic. Asa au procedat si cu Urecheanu, cu alti primari locali si asa pot sa procedeze si cu tine. „Nu avem bani”, nu-ti pare un raspuns clasic?

– Daca nu isi vor reevalua atitudinea, vor avea de suferit in 2009. Sper ca guvernul, pina la urma, sa aiba o atitudine constructiva in relatia cu primaria. Trebuie sa lasam o portita deschisa in aceasta privinta. Totusi, vom cauta finantare suplimentara, contracte directe cu donatorii externi. Trebuie doar sa aratam ca exista un nivel serios in aplicarea proiectelor pe cont propriu, pentru a putea cistiga credibilitatea la nivelul organismelor internationale. Nu cred ca trebuie sa cautam sa dam vina pe Guvern in cazul in care nu va dori sa fie foarte cooperant. Ne-am asumat acest risc, face parte din jocul politic, dintr-o situatie fireasca, intr-o societate unde puterea centrala e de o culoare si puterea locala - de o alta culoare. Intotdeauna pleci de la situatia pe care ti-o da cetateanul. Iti da cetateanul aceasta situatie, cu ea trebuie sa lucrezi. Iar in perioada dintre alegeri trebuie sa lucrezi ca sa schimbi aceasta situatie.

– Parearea ta este una corecta si chiar aproape idealista. Iar variante ideale nu prea se intimpla in Republica Moldova.

– O sa facem acest lucru.

– Esti constient de faptul ca toti vor fi cu ochii pe tine, asteptind sa faci primele greseli?

– Este si firesc sa fie cu ochii pe cei care se afla in functie, la fel cum toata lumea incearca sa fie cu ochiul pe Guvern si Presedentie.

– Te temi sa dezamagesti?

– Nu se pune problema, pentru ca intentia noastra este sa implementam ceea ce ne-am propus. Votul de incredere acordat acum are si o doza de ingrijorare, de asteptare clara a unor solutii. Victoria am obtinut-o. De acum incolo trebuie sa o mentinem, sa o consolidam, sa aratam ca aceasta solutie este mai buna decit ceea ce am avut la nivelul puterii centrale pina in prezent si ceea ce am avut la nivelul puterii locale in ultimii ani. Ca sa putem discuta in 2009 si in 2011 de extinderea acestei schimbari la nivelul republicii.

– Esti constient de faptul ca intre Dorin Chirtoaca si democratie s-a pus un semn de egalitate? Nu este o greutate foarte mare, chiar o povara?..

– Am spus in repetate rinduri ca sint un exponent al celor ce doresc libertatea si democratia afirmate si consolidate aici in Republica Moldova si, din acest punct de vedere, este o victorie a noastra, a tuturor. Si acum va trebui sa depunem cu totii eforturile necesare pentru ca aceasta victorie sa reprezinte sirul situatiilor de normalitate, ca dupa aceea sa vorbim de un alt nivel de competitie politica in republica Moldova, competitie in care sa nu mai apara loc pentru idei totalitare.

– Vrea oare cetateanul nostru democratie?

– Din 92 incoace am fost guvernati de comunisti mascati in democrati. Si votul din 2001 a fost un protest vehement impotriva hotiilor care au fost facute din 92 si pina in 2001, ca dupa aceea, comunistii sa aiba acelasi tip de atitudine, numai introducind un regim mai feroce, mai cinic, avind si sansa de a culege primele roade ale democratiei …

– Era si firesc sa se fure in momentul in care nu exista nici un fel de control din partea societatii. Cetateanul de rind niciodata nu s-a interesat la modul direct cum se cheltuiesc banii publici...

– Nu exista "sa fie firesc" …

– Poate nu am formulat atit de dragut, dar, in momentul in care functionarul din esalonul de sus nu e controlat de nimeni…

– Ce inseamna „in momentul in care nu esti controlat de nimeni”? Cel care nu fura numai din ideea ca nu este controlat, va incerca sa fure chiar daca este controlat. Atita timp cit vrea sa fure. Eu cred ca trebuie sa incepem sa gindim ca nu trebuie sa se fure din principiu. Si acel care fura trebuie sanctionat foarte ferm si dur.

– Putem vorbi acum ca, incepind cu ziua de azi, se termina cu coruptia la primarie?

– Procesul de diminuare si de eradicare al coruptiei nu poate sa se deruleze intr-o zi sau o saptamina. Pot fi date, intr-o zi, niste semnale clare. Intr-o saptamina se poate cere executarea directivelor date in ceea ce priveste stoparea coruptiei in primarie. Urmeaza un segment de timp pentru a vedea reactia cetatenilor la noile cerinte.

– Cei care clatesc milioane, s-ar putea sa nu-si faca prea mari scrupule in raport cu tine daca s-ar simti amenintati…Nu te temi ca ar putea sa incerce sa te scoata din circuit?

–  Daca in cei mai crunti ani ai regimului comunist au fost oameni care au afirmat adevarul si nu s-au temut, stiind ca nu exista nici un dubiu in ceea ce priveste posibilitatea lichidarii fizice de catre KGB, de ce acum noua ar trebui sa ne fie frica sa promovam lucruri corecte?

– Tu, de fapt, cunosti notiunea de frica?

– Orice om are frica de Dumnezeu, in rest - cred ca trebuie sa ai curaj pentru a merge inainte.

– Zi-mi un moment cind ai avut indoieli.

– Nu-mi amintesc acum exact. In campania electorala ma gindeam ca poate ar trebui sa reactionez intr-un mod mai dur la atacurile care au fost comise de comunisti la ultima suta de metri. Apoi m-am gindit ca, de fapt, cetatenii nostri demult nu mai acorda atentie unor asemenea abordari.

- Cum vei proceda in cazul Sarban, va fi reabilitat moral? Dar in cazul Furtuna?

- Dupa cite stiu, au cistigat procesele de judecata si sint reangajati. In ceea ce priveste reabilitarea morala ar trebui sa discutam intii cu domnii respectivi.

– Zici ca primele schimbari vor fi facute in transportul public si in achitarea serviciilor comunale. Spune-mi, te rog, ce se are in vedere?

– Imbunatatirea conditiilor pentru transportatorii privati, ca ei sa poata lucra liber, fara sa fie presati. In acelasi timp o sa avem standarde mai inalte in ceea ce priveste capacitatea scaunelor, libertatea de deplasare, securitatea, curatenia, comportamentul, tot ceea ce inseamna un caiet de sarcini pentru un serviciu corect.

– In acelasi timp, multi demnitari politici sunt proprietari ai rutelor de microbuz...

– In mod normal ar trebui sa avem si noi o lege a conflictelor de interese, pentru a vedea ce poate face si ce nu un demnitar public, un functionar de stat. Consider ca din acest punct de vedere ar trebui sa fie o alegere clara, fie pentru afaceri, fie pentru administratia publica.

– S-ar putea sa revina la vechile rute pentru microbuze? Pentru ca este absolut alogic ceea ce se intimpla.

– Am discutat si cu proprietarii de microbuze acest lucru, vom discuta si in consiliul municipal, pentru ca este intr-adevar o situatie absurda. Toti sintem cetateni ai acestui oras si trebuie sa avem drepturi egale. Daca administratia publica nu poate sa faca fata situatiei in ceea ce priveste achizitionarea de autobuze si microbuze noi si mina de ajutor vine din partea transportatorilor privati, nu este firesc sa-i discriminam, sa le aplicam sanctiuni si sa-i marginalizam, mai ales ca aduc si venit bugetului republicii Moldova.

– Ce vei face tu ca sa reabilitezi omul corect? Pentru ca, la momentul actual, anume cetateanul corect este discriminat, nu conteaza ca a platit, este deconectat pentru ca nu a platit vecinul…

– Vom avea un tratament individual pentru fiecare cetatean. Se va pune sigiliu in apartamentul care nu au facut achitarile si, respectiv, se vor furniza servicii celor care au achitat.

– Ce vei face in raport cu politica fatadelor? Pentru ca in foarte multe orase, administratia publica achita anumiti bani pentru repararea fatadelor sau are anumite servicii care le ingrijesc. Ceea ce la noi nu se intimpla deloc. O data in an, primavara, se merge peste casele vechi din centru cu varul acesta stupid roz-bombon… Blocurile arata si mai deplorabil…

– La inceput vom pune accentul pe scari le interioare. In principiu, ar trebuie sa fie resurse suficiente. Pentru ca oamenii platesc pentru intretinerea blocurilor. Si am vazut asociatii de proprietari in strainatate, care se descurca destul de bine. Blocul este curat, bine intretinut. La noi inca se intimpla si situatii cind presedintele blocului a disparut si cu banii, si cu contabilitatea.

– Ce vei face cu abundenta de kitch-uri care a aparut in ultimii ani in fiecare sector? La fiecare rascruce au aparut ba rastigniri, ba niste monumente de o rara forma de uritenie si provincialism…

– Exista subdiviziuni din consiliul municipal care trebuie sa se ocupe de lucrul acesta. Mai este nevoie de o cooperare strinsa cu societatea civila si cu cei care se pricep in domeniu, oamenii de cultura. In rezultatul acestei cooperari o sa rezulte atitudinea corespunzatoare si corecta din partea administratiei publice.

– Ce schimbari vei face in birou?

– Nu stiu daca neaparat trebuie facute mari schimbari in birou, trebuie in primul rind schimbari in infrastructura orasului.

– Va mai sta portretul lui Voronin deasupra capului tau?

– Am sa consult inca o data legislatia, ca sa vad cum poate fi evitat acest lucru.

Facem fotografiile pentru coperta in dupa amiaza zilei inaugurarii. Incercam sa prindem rosul semaforului ca sa-l fotografiem in mijlocul strazii. Pina reusim sa-l extragem din imbratisarile trecatorilor, se face iarasi verde. Dar soferii, altadata nervosi, claxoneaza zimbind si chiar fluturind din mina. Pe holuri, femeile si fetele primariei, mai exaltate ca niciodata. Chiar si multpreaseverele doamne de la contabilitate s-au decis asupra unui decolteu inaltator. Politistul de pe holul etajului doi a disparut cu tabureta lui cu tot. Voci tinere in incaperea din spatele biroului. Oho, ai vazut? Au si dus aicea! Este si frigider! Si apa minerala! Stiai de incaperea de dincolo? - ma intreba, oarecum contrariat, oarecum intrigat, Dorin. Nu este nici o fotografie prezidentiala la locul iconostasului protocolar. Intra tinarul cu povestea statiei de epurare, cu mapa si fata concentrata.

Deschisera usa domnii Sarban si Furtuna. "Domnule primar general, aveti cinci minute la dispozitie?"