Mai bine de 500 de participanti la Olimpiada Internationala de Matematica din Mexic au aplaudat in picioare aparitia pe scena a unui concurent din Republica Moldova. Iurie Boreico a fost singurul dintre ei care a cistigat pe linga medalia de aur si un premiu special pentru solutia originala propusa la cea mai complicata problema a competitiei. Dupa ceremonia festiva, plini de admiratie pentru tinarul moldovean, cei prezenti au tinut neaparat sa-l felicite si sa-i stringa mina personal. Or, nimeni nu-si mai aminteste cind a fost decernat ultima data un premiu special. Juriul, ca si concurentii din cele 93 de tari participante, a ramas uimit de moldoveanul care a acumulat punctajul maxim si a mai oferit o solutie corecta in numai cinci rinduri. Asta in timp ce ceilalti participanti fie ca au avut nevoie de vreo cinci foi, fie ca s-au lasat pagubasi. Cei sase concurenti din Republica Moldova au mai adus din Mexic doua medalii de argint si alte doua de bronz.

De sapte ani, de cind participa la Olimpiada Internationala de Matematica, elevii din Republica Moldova nu s-au intors niciodata de la competitie cu miinile goale. In spatele succesului lor se ascund ore interminabile de lucru si un antrenor care pune suflet in tot ceea ce face. Marcel Teleuca este unul dintre cei mai „vinati” profi de mate din Chisinau. Meditatiile lui sint cautate de cistigatori la concursuri nationale si internationale, dar si de repetenti incorigibili. Si asta pentru ca s-a ghidat mereu de mottoul: nu exista copii care nu inteleg matematica, exista copii carora nu li s-a explicat bine. La scoala din Cepeleuti, raionul Edinet, unde si-a facut studiile primare, Marcel Teleuca a avut parte de un profesor bun de matematica, datorita caruia a indragit aceasta stiinta pentru totdeauna. „Din clasa a sasea eram convins ca voi deveni matematician. Nu inteleg oamenii care balanseaza de la o profesie la alta”, spune Marcel Teleuca. Tocmai din acest motiv a absolvit cu brio Facultatea de Matematica a Universitatii din Sankt Petersburg, unde a cunoscut-o si pe sotia sa, tot matematician de specialitate. Apoi si-a sustinut doctoratul la Institutul de Matematica al Academiei de Stiinte din Moldova. Ar fi dorit sa continue activitatea stiintifica, dar asa cum avea putine perspective in Republica Moldova, a devenit „practician”.

Matematica – profesie si hobby

De 11 ani este angajat la Liceul Moldo-Turc, mai tine ore la Universitatea Pedagogica si cam tot de pe atunci pregateste echipa Republicii Moldova pentru concursurile internationale de matematica. „O viata dedicata cifrelor”, cum ii place uneori sa spuna. Intr-o noapte a visat ca a uitat matematica si acesta a fost cel mai groaznic vis din viata lui. „Nu stiu a face altceva mai bun”, recunoaste Marcel Teleuca, amintindu-si cum in copilarie bunica sa ii spunea mamei: „Marie, baiatul nostru are cap de jidan... E bine ca-i lucreaza capul, ca munca cu miinile nu aduce bani”. Vorbele bunicii s-au adeverit peste ani. Acum, prietenii ii spun in gluma ca-l invidiaza pentru ca si-a combinat atit de “smecher” profesia si hobby-ul. Datorita lui, cei care au prins gustul cifrelor nu se mai pot desprinde de scaun pina nu gasesc solutia unei probleme, acceptind provocarile profesorului si ale colegilor. „Trebuie sa-ti placa mult matematica si sa le inspiri acest interes si elevilor”, explica profesorul metoda sa de lucru. Potrivit lui, un profesor bun trebuie sa fie prieten cu elevii sai, fara a intrece insa masura, si trebuie sa fie mereu bine pregatit. Tocmai din acest motiv, Marcel Teleuca consulta zilnic, timp de citeva ore, manuale si brosuri de specialitate. Acelasi lucru ii invata si pe elevii sai, carora le tot aminteste ca antrenamentele zilnice la matematica sint tot atit de importante ca si cele din sport. „Ca sa nu-ti pierzi forma trebuie sa te antrenezi cite 15-20 de ore pe saptamina”, sustine Marcel Teleuca. „De multe ori se intimpla ca elevii sa adreseze intrebari provocatoare profesorului pentru a-i verifica cunostintele si atunci este important sa le poti da un raspuns corect ca sa nu-ti stirbesti din autoritate”, mai zice el. Marcel Teleuca a pierdut numarul elevilor pe care i-a invatat in 17 ani, la fel cum nu mai stie numarul de probleme pe care le-a rezolvat in viata sa. Multi dintre discipolii sai studiaza astazi in cele mai prestigioase institutii de invatamint de peste hotare sau sint angajati in structuri internationale. Poate povesti ore in sir despre fostii sau actualii sai elevi, distrugind stereotipul conform caruia matematicienii sint oameni tacuti si rezervati. Marcel Teleuca spune ca pentru multi elevi participarea la concursurile internationale de matematica le-a deschis mari perspective si sanse in viata. „Nu este neaparat ca baietii care au facut matematica sa devina matematicieni. Multi dintre ei devin economisti, programatori sau altfel de specialisti foarte solicitati”, spune el. Si asta pentru ca matematica nu inseamna neaparat calcule, ea te invata sa gindesti logic. „Eu, spre exemplu, nu stiu nici o formula matematica...”, spune cel mai tare matematician. Si imediat continua: „Pentru ca stiu cum s-o deduc atunci cind am nevoie”. Datorita rezultatelor din ultimii ani, Republica Moldova a ajuns sa figureze pe toate pliantele si editiile informative ale Olimpiadei Internationale de Matematica. „Dupa rezultatele obtinute la olimpiada, Republica Moldova este a patra tara din fostul spatiu sovietic”, ne spune matematicianul, cu mindrie. Adevarata rasplata a lui Marcel Teleuca pentru eforturile depuse si orele petrecute cu elevii sai este atunci cind, in timpul decernarii premiilor la concursurile internationale, aude rasunind si imnul Republicii Moldova. Si a fost rasplatit de nenumarate ori: Iurie Boreico a luat medalia de aur, Alexandru Zamorzaev si Filip Semion au cistigat cite o medalie de argint, iar Ivan Borsenco si Liubomir Chiriac – cite una de bronz. Si astea doar la o singura olimpiada. Elevii sai s-au intors cu medalii si din Slovenia, si din Japonia, si din Romania. Intotdeauna.

Marcel Teleuca spune ca cea mai mare dezamagire a sa din ultimul timp a fost atunci cind a descoperit ca in Republica Moldova nimeni nu stie despre succesele baietilor, iar statul pe care l-au reprezentat ei la concursul din Mexic nu a facut, practic, nimic pentru a-i incuraja si a-i stimula, asa cum o fac, bunaoara, statele vecine. De aceea, unul dintre numeroasele vise ale matematicianului e sa poata organiza pentru tinerii matematicieni tabere de vara in republica, concursuri, la care sa le poata oferi si premii semnificative. Or, dintotdeauna a crezut ca cea mai buna investitie este cea in copii. Investitie care intotdeauna da randament. E o axioma care ar fi pacat sa fie tratata doar ca o ipoteza.