Acest interviu este realizat la modul direct prin “protectie de fuste”. Diana Ciucium mi-a fost colega de facultate, respectiv n-a fost letal de greu procesul de lingusire ca sa obtin accesul (informational, evident) si la jumatatea ei, care este si o jumatate din Planeta Moldova, Florin Braghis.

Unde si cum v-ati intilnit?

D. Ne-am intilnit pe chat. Peste citeva zile ne-am intilnit „live”, la monumentul lui Stefan cel Mare din Chisinau. A fost dragoste la prima vedere. Din prima clipa in care ne-am vazut, nu ne-am mai putut desparti. Si ... peste o saptamina eram deja la Bucuresti. Asta se intimpla acum 6 ani.

- Exista pe atunci Planeta Moldova?

D. Pe atunci nu era nici vorba de Planeta! A inceput sa prinda contur prin 2002, cind, din plictiseala, s-a inregistrat prima sceneta si apoi a doua, a treia ...

F.: Planeta a aparut intr-o seara, cind noi si cu Mitos (varul meu drept, cu care am creat acest proiect) am inregistrat un text mai vechi de al lui Mitos, care se numea Fata & Kamazu. Ne-a placut cum a iesit si am mai inregistrat citeva, pina cind am inteles ca pot fi puse pe net sa le auda toti prietenii.

- Ce ocupatie aveati pe atunci?

D. Florin era programator, si inca unul foarte bun, si lucra la un proiect american. Iar eu cautam cu disperare un loc de munca in Bucuresti. Era destul de dificil sa o fac, neavind acte. In sfirsit, Florin m-a invatat sa fac webdesign, iar prietenul lui, Sergiu, m-a invatat sa fac grafica pe calculator si asa mi-am gasit si eu o ocupatie.

F. Sint in continuare programator si extrem de interesat de tehnologie in general.

- Ce combinatie de practicism si artistism! Care trage totusi mai mult la cintar?

F. Nu am cintarit. La autopsie se va vedea.

- Stiind-o pe Diana ca o fire creativa, ma intreb daca nu a contribuit si ea la crearea textelor.

F. Unele versuri din piesele de pe CD au fost compuse impreuna cu ea. Oricum, Diana a fost in aceeasi camera, la computerul ei, aproape intotdeauna cind am inregistrat scenetele, a fost barometrul nostru atunci cind improvizam – daca ridea, inseamna ca era bine. Apropo, numele „Planeta Moldova” tot ea l-a pus.

- Stiu ca Florin nu vrea sa iasa la lumina reflectoarelor. De ce?

D. Este un soi de „imagine” a Planetei Moldova – de a ramine in underground.

F. Tine mai mult de natura proiectului – site pe Internet, material hardcore, promovat din gura-n-gura. La inceput era vorba de clasica sfiala si modestie moldoveneasca, apoi am inteles ca este chiar o trasatura pozitiva, astfel oamenii isi pot lasa imaginatia sa zburde libera atunci cind asculta „pragoanele” noastre si pot vedea personajele cum vor, nu cum le stiu. Pe de alta parte, eu nu cred in „lumina reflectoarelor”. Proiectul nostru este un protest impotriva mass-mediei si a show-business-ului, care, in opinia mea, nu a avut niciodata curajul sau disponibilitatea sa spuna lucrurilor pe nume. Si nici nu va avea, caci sint interesate sa vinda si nu sa promoveze (sau sa ironizeze) anumite valori. De ce sa schimbi lumea, daca si asa cumpara detergent? Cu alte cuvinte, noi avem o perceptie destul de acida despre tot ce inseamna „mass” si am incercat, pe cit posibil, sa evitam capcana de a fi ademeniti cu zaharelul in lumea „ceea”. Am reusit pe jumatate, cred.

- Totusi, faceti parte din ea din moment ce lucrati in radio si aveti videoclipuri care se difuzeaza. Ati cedat, nu?

F. A fost o incercare de convietuire – noi si mass-media, dupa care am vazut ca mass-media, prin definitie, sufera de foarte multe dezavantaje, existente la toate institutiile controlate vertical – cenzura (autocenzura sau cenzura impusa), necesitatea incadrarii in normele etice ale target-ului potential, goana dupa audienta, sustinerea advertising-ului si a ideilor corporative in general, raportarea la „linia” postului, propaganda si controlul etc.

Este important sa mentionez ca nu mass-media ne-a facut cunoscuti, ci anume noua tehnologie, Internetul.

- Cum a aparut primul videoclip?

D. Florin a primit un telefon de la casa de discuri, care cerea sa li se prezinte videoclipul in 2-3 zile. Nu aveam la activ decit citeva idei. M-am apucat sa-mi cos costumul de „vinzatoare”, pe urma am desenat toata lista de produse si le-am prelucrat pe computer, dupa care am alergat cu Florin prin magazine sa gasim stofa si sa cumparam proiectoare. Cind am terminat cu pregatirile, eram deja foarte obosita, si cu toate acestea din a patra proba am reusit sa-mi joc rolul perfect. Sa stii ca Mitos e acel care cinta cu voce „Alimentara”, ti-o spun pentru ca multa lume crede ca eu sint cintareata. Florin a montat materialul video si clipul a fost gata in termen!

- Cum a penetrat Planeta Moldova show-biz-ul romanesc? Ati patinat pe trena lasata de O-zone?

F. Dupa cum am remarcat, nu am penetrat, mai degraba, am fost atrasi in aceasta hora. Este posibil ca cererea initiala sa fi fost creata de O-Zone, iar noi am avut de profitat in urma isteriei, dar sincer, nu sint preocupat de acest subiect. Nu vrem si nici nu ar trebui sa ne comparam cu O-Zone, din cauza materialului extrem de diferit, al target-ului si al scopurilor. Ei s-au apucat sa faca business serios, noi am acceptat cu destul de multa reticenta (sau chiar am refuzat) ceea ce ne-a picat. Iar pentru ceea ce s-a intimplat in final nu stiu cui anume sa ne inchinam... Poate, chiar noua?

- Circotasii au fost cei care v-au ascultat pe Internet scenetele si v-au si incurajat si ajutat sa mergeti mai departe?

F. Circotasii ne-au invitat (si am fost) la ei in emisiune. Apoi Andrei Gheorghe ne-a pus in legatura cu casa de discuri Roton. Nici Circotasii si nici Andrei Gheorghe nu au avut de cistigat nimic de la noi, au facut doar un lucru bun, pentru care le sintem recunoscatori.

- Nu credeti ca aceasta scoatere la iveala a „rusinii” noastre lingvistice ii va deranja pe basarabenii „corecti”? E ca si cum ati fi scos „gunoiul” din casa.

F. Banuiesc ca te referi la clipul „Alimentara”. Nu vad nici o rusine sau gunoi. Este o interpretare extravaganta a unui sir de cuvinte rostite sub un ritm de chitara. Nu stiu ce i-ar putea deranja pe intelectualii subtiri, dar mie cuvintele „pirog” sau „botkale” mi se par doar amuzante. Asta ne-a si fost intentia.

- V-ati asteptat la atita succes?

F. Depinde cum definesti termenul „succes”. Unii ar spune ca succes inseamna numarul de unitati vindute sau citi euro au fost cistigati din vinzarile albumului X. Daca e sa ne luam dupa aceasta definitie, putem spune ca am esuat lamentabil :), deoarece am extras destul de putini bani din proiectul nostru (nu ca am fi incercat prea tare, dar oricum).

- De ce nu puneti o taxa de intrare pe site-ul vostru sau o taxa pentru copierea scenetelor?

F. Nu a fost necesar. Chiar a fost o munca de voluntariat la care ne-am distrat foarte mult. Pentru noi insa proiectul a avut un mare succes, in primul rind, deoarece sintem constienti de faptul ca produsul are un target specific, care constituie, din pacate, un mic procent din populatia Moldovei sau a Romaniei, iar in al doilea rind, chiar nu ne-am asteptat la un feedback atit de pozitiv. Am spus „din pacate”, nu pentru ca imi pare rau ca nu am vindut mai mult, dar pentru ca noi (credem ca) ne adresam unui public cu o gindire libera, deschisa, lipsita de prejudecati si nu in ultimul rind, cu un simt al umorului bine dezvoltat. Pina astazi am avut 4,488,293 de download-uri pe site si aproape 1 milion de vizitatori unici, dintre care peste 75% au fost din Romania. Mie personal mi se par niste cifre impresionante si cred ca scopul nostru a fost atins.

- De ce consideri ca cei care nu va gusta umorul nu gindesc liber?

F. E o problema cu definirea conceptului de „gindire libera”. In definitia mea, a gindi liber inseamna sa vezi realitatea asa cum este si asa cum nu este, fara constringerile sau influentele exterioare, generate de mass-media, cultura, educatie sau religie.

Desigur, toti cred ca au o gindire libera, dar in realitate, foarte putine pareri pe care le avem sau decizii pe care le luam ne apartin cu adevarat. Majoritatea oamenilor traiesc o viata de „asa (nu) trebuie”, deoarece asa li s-a spus dintotdeauna si foarte putini au pus la indoiala principiile invatate, care au plouat peste mintile noastre de cind ne-am nascut.

Ok, dar oricat de tare nu as intra in filosofie, nu ma pot eschiva de la intrebare. E adevarat, nu e obligatoriu ca tuturor celor cu gindire libera sa le placa Planeta Moldova. Am vrut doar sa mentionez ca cei care nu gusta Planeta Moldova au o problema cu libertatea gindirii.

- Ce incercati sa demonstrati de fapt, care este scopul prezentarii acestei, totusi, triste realitati unei lumi intregi?

F. Nu este un limbaj „promovat”, este un limbaj existent. Este limbajul unor personaje din rindurile populatiei rurale din Moldova si a unei bune parti din populatia urbana.

Noi jucam niste roluri. Ar fi nerealist din punct de vedere artistic sa te autocenzurezi, atunci cind vrei sa prezinti un macelar betivan, un mafiot sau un vames corupt.Si apoi, doar o mica parte din scenete tin strict de limbaj, majoritatea imprumuta doar accentul moldovenesc, ceea ce mi se pare firesc.

- Nu crezi ca, doamne fereste, ne strica imaginea?

F. Imediat imi vine sa intreb – care imagine? Stii, un aspect care ne reprezinta pe noi ca popor (ma refer la toata zona balcanica) este dorinta instinctiva de a arata altfel decit sintem. Este o trasatura umana sa dai bine, sa incerci sa-ti ascunzi dezavantajele, dar nu stiu de ce sint inclinat sa cred ca noi, romanii si prin extensie si moldovenii, o avem in doze mai mari in singe sau ne straduim mai mult decit ar trebui in acest sens. Realitatea este asa cum este, cu cit mai mult vrei sa o ingropi, cu atit iese mai mult in evidenta.

Si, ca sa raspund la intrebare – nu, nu cred. Dimpotriva, cred ca atunci cind prezinti o realitate sincera si obiectiva, atunci cind te accepti asa cum esti, cu plusurile si minusurile tale, atunci le prezinti altora, din exterior, exact imaginea pe care o vad ei. Si asta e dezarmant.

- De ce crezi ca a prins la romani acest limbaj, acest umor, pentru ca si succesul lui Pavel Stratan a fost foarte neasteptat chiar si pentru el insusi. Ce „prinde” la publicul de aici? Considera textele amuzante sau rid de prostia noastra?

F. Este o intrebare care contine un raspuns implicit. In majoritatea cazurilor, nici macar nu este vorba de prostie sau de inteligenta. Ceea ce prinde la publicul de aici este ceea ce prinde si la publicul de la noi, banuiesc – un anumit stil de umor. Un umor absurd, de multe ori morbid, cu un limbaj necenzurat si doar in ultimul rind cu un accent specific unei zone.

Nu cunosc motivul succesului lui Pavel Stratan, dar presupun ca nu doar accentul l-a propulsat spre succes.

- Nu incercati o colaborare cu Pavel Stratan, poate va prinde „dublu” la public?

F. Inca aproximativ 2 milioane de oameni au acelasi stil „popular” de a vorbi. Teoretic, putem implementa o schema in care sa cistigam de doua milioane de ori la public. Dar care ar fi publicul in acest caz ?

- Nu credeti ca la o anumita virsta va va parea o prostie tot ce ati creat? Intreb, pentru ca un membru al proiectului„Graieste moldoveneste” a declarat revistei Capitala intr-un interviu ca ii este rusine de acest proiect.

F. Nu, nu cred. Nu pot sa comentez ceea ce a spus cineva, fara a fi citit personal remarca. Dar celora care se rusineaza de proiectul nostru le recomand sa se gindeasca la faptul ca acest proiect este despre altcineva, nu despre ei. Sau, cum am scris si pe site – trage mult aer in piept, numara pina la 15, apoi expira incet...

- Sa inteleg in final ca a venit momentul in care v-ati concentrat mai mult pe viata de familie, atit voi, cit si jumatatea cealalta din Planeta Moldova – Mitos, care s-a insurat si el de curind, nu?

D. Cam asa este, cel putin pentru familia noastra, despre ce face Mitos sa va povesteasca el, dar va spun ca se bucura si el de sotia lui, Monica.

- Ce sa zic, nu va mai ramine decit sa va urez noroc si rezolvarea cit mai grabnica a problemei demografice pe planeta Moldova!