foto de igor schimbator

text de cornelia amaritu

Interviu cu LILIA SNEGUREAC, director al Biroului de Informare al Consiliului Europei

- CE a ajuns la o virsta serioasa anul acesta, a facut 60 de ani. O virsta demna de bilanturi, dar care presupune inca un prezent activ si un viitor pe masura. Puteti sa ne povestiti la ce eurorevelatii sa ne asteptam in acest an aniversar?

- In prezent, Europa are nevoie de Consiliul Europei la fel de mult, precum avea nevoie de aceasta organizatie acum 60 de ani. Misiunea organizatiei – protectia si extinderea democratiei si suprematia dreptului in Europa – nu s-a schimbat, dat cu siguranta s-a modificat contextul… Pina nu demult vorbeam despre cei „trei piloni” pe care se „sprijina” CE. Astazi putem mentiona patru principii interconectate care „dicteaza” activitatea organizatiei. Primul este spatiul legal european, un termen utilizat pentru a descrie lunga lista a Conventiilor CE. Al doilea - sistemul de monitorizare al CE. Cooperarea este cel de-al treilea principiu, iar exemplele de cooperare a CE cu alte organisme internationale sint extrem de elocvente. Si, in sfirsit, cel de-al patrulea principiu este comunicarea, CE devenind astfel avocatul public al valorilor europene.

In acelasi timp, e de mentionat faptul ca organizatia nu este un club al democratiilor perfecte, ci mai curind un loc de lucru, unde guvernele sint de acord cu anumite obligatiuni, nu doar ajustindu-si legislatia, dar si acceptind conceptul de democratie, care nu este deloc unul static.

- Dvs povestiti ca pelerinajele la BICE au inceput dupa primul caz al RM examinat la CEDO. Pe de o parte, este un semn foarte clar ca oamenii nu au incredere in justitia din tara lor. Pe de alta parte, si la CEDO nu poate ajunge oricine. Aveti cumva o statistica, citi din cei care s-au adresat la dvs. au ajuns totusi la CEDO, citi au cistigat, si citi dintre ei s-au pierdut pe drum?

Ati avut si cazuri cind oamenii isi fac o afacere din umblatul prin judecati?

- Nu cred ca as putea fi de acord cu afirmatia ca oamenii apeleaza la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, deoarece nu au incredere in justitia nationala. Curtea Europeana nu „inlocuieste” justitia nationala. Oamenii apeleaza la CEDO atunci cind nu sunt de acord cu deciziile instantelor nationale si doar dupa epuizarea tuturor cailor interne de recurs.

Cit priveste statistica, ea este disponibila pe site-ul Curtii www.echr.coe.int/ECHR/EN/Header/Reports+and+Statistics/Statistics/Statistical+information+by+year/. BICE nu si-a propus monitorizarea cazurilor si deci-

ziilor Curtii Europene. Iar la CEDO poate ajunge chiar oricine, doar cu o conditie, ca intruneste toate cerintele. Acestea devin obligatorii si nu permit nici „afacerile din umblatul prin judecati".

- Intr-o tara unde informatiile de pe un site oficial, cum este cel al dvs, se scot si se vind celor care nu au un computer (cazul Drochia), mai putem oare vorbi de termeni abstracti cum ar fi cultura politica, drepturile omului, etc? De fapt, de unde ar trebui sa incepem? Pentru ca toata aceasta retorica europeana nu are valabilitate dincolo de centrul Chisinaului…

- Cazul cind cineva de la Drochia a venit pentru a solicita o copie a Anchetei pentru CEDO si a ramas mirat cind a obtinut aceasta ancheta gratis, nu vorbeste despre lipsa culturii politice, ci mai curind despre lipsa de scrupule a unor persoane foarte intreprinzatoare, care incearca sa „scoata bani” din orice, profitind si de situatia in care se afla unii cetateni – lipsa accesului la internet sau, uneori, analfabetismul juridic.

Anume din aceste considerente BICE isi directioneaza in ultimii ani activitatea spre traducerea si publicarea mai multor documente, materiale si diseminarea lor in bibliotecile raionale si satesti si, in mod special, in cele scolare. Avem o retea de „traineri” voluntari, care ne ajuta la organizarea unor actiuni locale.

Deosebit de importante sunt pentru BICE si Punctele de Informare. Avem unul deosebit de activ la Causeni, la Centrul de Drept (Director Ion Oboroceanu) si unul la Balti, in incinta Universitatii Pedagogice (Director Elena Harconita).

De unde ar trebui sa incepem? Cred ca, in primul rind – de la lichidarea portiunilor de „teren arid” la capitolul informare. Apoi – lichidarea "analfabetismului juridic”.

Toate acestea nu sunt valabile decit daca oamenii doresc intr-adevar sa stie, sa asculte si sa auda, iar accesul la informatie sa fie asigurat. Cei mai siguri aliati ai BICE pot si, de altfel, sunt mijloacele de informare in masa.

-Regretati intr-un interviu ca nu avem in scoala ore de educatie civica, ore de studiere a drepturilor omului. Pe de o parte, cine ar trebui sa vina cu initiativa introducerii unor asemenea ore? Pe de alta parte, nu s-ar transforma acestea intr-un instrument de manipulare si de propaganda comunista? Cred ca va mai amintiti de scrisoarea dlui Stepaniuc despre faptul ca in “toate statele scoala este politizata", adresata dnei Greceanii?

- Cred ca cei care au suprimat aceste ore ar trebui sa-si repare greseala. Orele de studiere a drepturilor omului sint absolut indispensabile tinerilor si, in aceasta ordine de idei, CE a elaborat mai multe recomandari catre statele membre:

Recomandarea 15 (2001) privind Predarea istoriei in Europa in secolul 21

Recomandarea Rec(2004)4 a Comitetului Ministrilor catre Statele membre cu privire la Conventia europeana a drepturilor omului in invatamantul universitar si instruirea profesionala (adoptata de Comitetul Ministrilor la 12 mai 2004, in cadrul celei de-a 114 sesiuni).

Recomandarea nr. R (85) 7 privind predarea si invatarea Drepturilor Omului in scoli.

Recomandarea de politica generala nr. 10 a ECRI pentru lupta impotriva rasismului si discriminarii rasiale in cadrul si prin intermediul educatiei scolare (adoptata la 15 decembrie 2006).

BICE a tradus si publicat o serie de materiale auxiliare in ajutorul profesorilor. Cit priveste educatia civica, asa precum este privita de catre CE, nu are absolut nimic in comun cu politizarea. Anul 2005 a fost declarat An European al Educatiei pentru o cetatenie democratica, iar multitudinea activitatilor si actiunilor care au avut loc in Moldova, precum si principiile enuntate in documentele CE, demonstreaza faptul ca educatia civica poate si trebuie sa fie depolitizata. Personal consider ca politizarea patriotismului ar putea face mai mult rau decit lipsa lui.

- In spatele unei retorici formale “proeuropene” a puterii locale nu se afla decit ideea de a “fura” opozitiei terenul de sub picioare. De ce totusi organismele internationale se arata atit de credule, in pofida evidentelor?

- Nu am mandatul necesar, pentru a „examina” aceasta problema prin prisma politicului. Daca e sa-mi exprim parerea personala, in primul rind, „furtisagurile” nu pot dura la nesfirsit, iar opozitia cred ca nu are decit de cistigat din aceasta „lupta” pentru putere. Partidele politice de la noi sint inca destul de „tinere” si se afla in situatia de a invata din mers. Nu pot fi de acord nici cu faptul ca organismele europene sint „credule”. Exista „uzante”, norme diplomatice care stau la baza oricarei actiuni.

- Ce presupune Memorandumul de cooperare intre CE si UE? Si, mai ales, acest cuvint misterios "acquis-ul comunitar"? Ce intra in cele 80% care trebuie sa corespunda cu acqius-ul comunitar al CE si ce ramine in cele 20% care nu corespund?

- E destul de dificil sa expun in citeva cuvinte substanta Acordului de Cooperare intre CE si UE, aceasta ar insemna sa „plonjez” adinc in istoria ambelor organizatii, pentru ca acolo rezida necesitatea si ulterior aparitia acestui document. Semnat la 23 mai 2007, acesta stabileste principiile si prioritatile de cooperare. Ambele organizatii au facut referinta, in primul rind, la Declaratia privind Planul de Actiuni, adoptata in cadrul celui de-al Treilea Summit al Sefilor de Stat si de Guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei de la Varsovia in mai 2005 si, in mod special, la decizia privind crearea unui nou cadru pentru intensificarea cooperarii si a dialogului politic bazat pe stabilirea unor linii directoare. Acest document mai stabileste ca cooperarea intre aceste doua organizatii va tine cont de avantajele comparative, competentele si expertiza respectiva atit a CE, cit si a UE – evitind dublarea si incurajind sinergia. Expresia „acquis comunitar” este utilizata in dreptul UE pentru a face referinta la ansamblul legislatiei comunitare, cu alte cuvinte, la drepturile si obligatiunile juridice, care reunesc statele membre. Statele candidate urmeaza sa transpuna acquisul comunitar in legislatia nationala si sa-l aplice cel tirziu la momentul aderarii.

Acquisul comunitar este in evolutie constanta si cuprinde, printre altele, principiile si obiectivele politice ale tratatelor, legislatia adoptata, jurisprudenta Curtii de Justitie, declaratiile si Rezolutiile adoptate in cadrul UE, actele privind politica externa si de securitate etc.

Cit priveste procentajul, nu are importanta daca este exact. Importanta este recunoasterea faptului ca acordurile Uniunii Europene se imbina cu activitatile de elaborare a politicilor, atit ale statelor membre ale Uniunii Europene, cit si cu vecinele acestora – membre ale Consiliului Europei. CE „ajuta” statul care adera sa-si ajusteze legislatia la rigorile acqisului Consiliului Europei. Ulterior, prin sistemul de monitorizare, CE urmareste „functionalitatea” aplicarii normelor Consiliului Europei. Acelasi lucru, dar in felul sau, il face si Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

- Cum credeti, de la aderarea RM la CE pina azi independenta mass-mediilor, gradul de independenta al justitiei a crescut sau, dimpotriva, a scazut? Cum credeti, de ce?

- Imi vine destul de dificil sa-mi imaginez un organ mass-media independent. Cum ar putea oare supravietui un ziar, de exemplu, doar din abonamente si reclama?

- Pai, revista noastra, de exemlpu, tocmai astfel si rezista...

- Daca ziceti ca exista asa ceva, faptul poate fi apreciat drept unul miraculos. E altceva cind ne referim la mijloacele mass-media care se afla in serviciul public. Aici independenta este absolut indispensabila, obligatorie chiar.

As dori sa ma refer si la un alt aspect al problemei, si anume: libertatea de exprimare si informare, fara de care nu exista democratie veritabila. In toata Europa istoria a aratat ca cei care detin puterea sint tentati sa restringa libertatea de exprimare. Un element esential al articolului 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului este, ca el garanteaza exercitarea libera a acestui drept „fara ingerinta autoritatilor publice”. De aproape 40 de ani aceeasi abordare ghideaza documentele normative in cadrul CE in domeniul mass-media.

Cit priveste gradul de independenta al justitiei in Republica Moldova, despre aceasta vorbeste extrem de elocvent Programul Comun al CE si UE, care a extins componenta respectiva. Nu am facut o analiza comparativa, dar consider ca cetatenii Republicii Moldova continua sa se indoiasca de „independenta si impartialitatea justitiei”.

Cert este ca ar fi timpul sa valorificam deja toata asistenta care a fost oferita in cadrul acestor programe comune.

- Sintem cea mai monitorizata tara din cele acceptate de UE. Ne foloseste asta la ceva? Ne face sa ne schimbam sau fiecare isi vede de treaba – Europa ne monitorizeaza, noi dormim. Si toata lumea e ocupata…

- Partea buna a monitorizarii este ca tinde sa ajute statul sa se „ridice” la rigorile europene, ceea ce, implicit ar trebui sa duca la ameliorarea calitatii vietii in statul respectiv. Cit priveste monitorizarea tematica, la inceputul discutiei noastre m-am referit la ea, ca fiind un pilon de baza al CE. Acest tip de monitorizare vizeaza toate statele membre, care periodic sint supuse unei monitorizari tematice. Mi-ar placea sa cred ca monitorizarea se face nu doar de dragul „ocupatiilor”. Cred ca toti asteapta rezultatele monitorizarii care, se vede treaba, in Moldova cam intirzie. Mai multi functionari ai CE, cu diferite ocazii, au mentionat ca asteapta ca „Moldova sa-si faca temele de acasa”. Sa fim „suparati” pe Consiliul Europei pentru faptul ca ne monitorizeaza este ca si cum ne-am supara pe termometru ca ne indica febra. Iar cind „febra” dureaza atita amar de vreme, ea devine periculoasa chiar si pentru ordinea democratica a unui stat.

- Ce activitati presupun campanile anului 2009 – campaniile impotriva violentei in familie? Impotriva discriminarii? Impotriva abuzului sexual asupra copiilor? Este situatia in Moldova mai trista decit in alte parti? Intre cine si cine ne situam?

- Toate aceste campanii decurg din prioritatile organizatiei si au drept scop in primul rind o reforma juridica (eliminarea deficientelor juridice, asigurarea aplicarii prevederilor juridice, impunerea interdictiilor), in al doilea rind – reforma politicilor vis-a-vis de aceste probleme si, in sfirsit, sensibilizarea. Din motive care nu depind doar de noi, adeseori ne oprim numai la capitolul „sensibilizare”, dar daca lucrurile evolueaza la nivel de ministere, Parlament – e deja foarte bine.

Campania „Sa construim o Europa pentru si cu copii” a fost initiata in vederea garantarii si promovarii drepturilor copiilor si protectia copiilor de toate formele de violenta. Prin aceasta campanie si a celei de contracarare a violentei contra femeilor, Consiliul Europei militeaza pentru un continent care ar declara „Toleranta zero – violentei”. De asemenea este important sa se inteleaga ca violenta naste violenta, iar un copil supus agresiunilor si violentei risca sa devina la rindul lui agresiv.

Campania „Sa construim o Europa pentru si cu copiii” este una longeviva, initiata fiind in 2006. Anul acesta are o componenta speciala - campania de contracarare a abuzului sexual fata de copii.

Deja au fost realizate doua campanii „Toti diferiti, toti egali”, dar intreaga Europa continua sa se confrunte cu diferite forme de discriminare. Se uita cu desavirsire de necesitatea educarii unui spirit tolerant. Cred ca aceasta educatie ar trebui sa inceapa de la cea mai frageda virsta, urmata fiind de educatia interculturala, interreligioasa etc.

Tristetea situatiei in Moldova in mare parte rezida in traditiile noastre. Amintiti-va doar de zicalele noastre, de exemplu, referitor la „bataia e din Rai”, sau „femeia nebatuta…” sau cu referire la exponentii diferitelor natiuni.

Apropo, as dori sa mai mentionez o campanie de sensibilizare, si anume – „DOSTA” (in limba romani „destul”), implementata cu suportul financiar al Uniunii Europene (cofinantare 50%).

Si aici rolul romilor este extrem de important, ei sint cei de la care ar trebui sa porneasca combaterea stereotipurilor, iar legatura intre cetatenii romi si neromi nu va intirzia sa apara.

Imi cereti sa fac un „clasament", pentru a determina „unde ne aflam”. Cred ca undeva pe la mijloc, in cel mai bun caz.

- Ce presupune schimbul cultural cu UE? A cui trebuie sa fie initiativa? Exista bani rezervati pentru promovarea imaginii culturale a Moldovei peste hotare?

-Cine este mai intii interesat de promovarea imaginii culturale a Moldovei peste hotare? Raspunsul este – Republica Moldova. De aici trebuie sa porneasca promovarea. Evident, exista fundatii care ar putea sprijini artistii talentati dar, din pacate, acesta este un „drum” extrem de anevoios. Este subestimat si rolul Ambasadelor in promovarea culturii nationale.

-Cum credeti, de ce observatorii occidentali au fost atit de nonsalanti la ultimele alegeri?

-Nu poti astepta la nesfirsit sa vina cineva cu „linii directoare”.

"Ordinea" trebuie sa o faca toti cetatenii, sustinuti de acei care cunosc solutiile. Altfel, oamenii isi pot pierde increderea in sistemul democratic. Nimic mai grav decit acest lucru.