Gheorghe Telpiz, arhitect din Chisinau, s-a intors bolnav din Japonia. A stat zile intregi privind pierdut la rosiile bicisnice din coltul gradinii si, intr-un tirziu, s-a hotarit: imi fac gradina japoneza, ce mai. Oricum, pina la urma, cumpar rosii de la piata. Curtea e in panta (cind au auzit colegii mei japonezi ca am pamint in jurul casei, m-au privit cu atita respect - pai esti bogat, mi-au spus), in partea mai “oficiala”, insorita, care se vede din strada, se afla piscina si un strat luxuriant de flori, decorat cu pisici egiptene. Coltisorul japonez se afla in partea din jos, mai umbrita, mai intima a curtii, ex-legumaria si terenul de joc pentru copii.

 

Obsedat de idee, arhitectul Telpiz s-a pus cu burta pe carte, a studiat principiile amenajarii unei astfel de gradini, a oftat pe parcurs cu diferite grade de necaz la gindul dramatic ca nu vom fi niciodata japonezi, dar procesul incepuse deja. Unul din elementele de baza ale unei gradini, precum bine stiti deja, sint pietrele. Japonezii cumpara acesti bolovani de la magazine specializate. Noi - portbagaj sa avem, ca mai putem sa gasim si gratis. Adevarat ca nu de toate. Piatra calcaroasa sau granitul pe care le vedeti in imagini au fost cumparate totusi de la la firme specializate. Prundisul mai mascat - carat de la un riu de munte. Cel mai marunt, cu fragmente de marmora - de la magazinele de constructii. De obicei se recurge la un singur fel de piatra - de munte sau de riu. Dar noi sintem totusi firi de latini, vrem de toate. daca sint frumoase... Ca pietrele sa para batrine, inverzite de muschi, va propunem un know how al gradinarilor germani - le ungeti cu brinza de vaci si le lasati sa prinda mucegai. Nu stati pe aproape citeva zile. Apoi, dupa pietre veni rindul plantelor. Japonezii evita plantele cu flori luxuriante, chiar si azaleele sau rododendronii sint dresati (bineinteles prin taiere) ca sa nu dea prea multe flori. Dar accepta funchiile, calele, crizantemele pitice si, daca mai aveti si un mic lac - lotusii. Dintre arbusti sint la mare cautare cei formati sferic sau conic, coniferele pitice si artarii (acer palmatum). Magazinele sau pepinierele autohtone ne ofera un sortiment suficient de mare in acest domeniu. Mai prost stam la capitolul artar japonez, citiva ani in urma pepiniera de la balti oferea cu 10-20 dolari exemplare destul de frumoase, acum totul a fost exportat in Italia sau Rusia. Iar altii nu s-au prea sadit. Si Gheorghe Telpiz a fost nevoit sa-si comande in Germania cu 200 euro bucata. Deocamdata sint fragili, mici si nu prea fac atmosfera, dar, zice el, o gradina adevarata se formeaza in zece ani, deci, mai asteptam. Al treilea element (in lista noastra, dar in realitate trebuie planificat chiar de la inceput) este apa. Daca nu au posibilitatea de a construi un mic iaz sau un riulet, atunci stihia apei se sugereaza prin prundis marunt, greblat sub forma de valuri. Uneori in mijloc se “planteaza” bolovanul principal al gradinii, care simbolizeaza viata fara de moarte - Nirvana. Feng-shui-stii recomanda plasarea rezervoarelor de apa in zona carierei (nord), in fata casei - pentru a crea circuite energetice aducatoare de noroc sau in dreapta acesteia (nu mai tinem minte de ce, dar ideea era de a nu o plasa in stinga pentru a nu stimula fantasmele adulterine ale unor membri ai familiei). Arhitectul Telpiz a procedat mai simplu in privinta stihiei apei - albia riului este de fapt drumul pe care il parcurge apa de ploaie iesind din burlanul de la coltul casei. In viitor ea se va depozita intr-un mic iezulet, care se va pricopsi si cu un podet clasic japonez - arcuit, de lemn vopsit in rosu.

“Sint constient de faptul ca oricit ne-am stradui, nu vom reusi decit sa-i imitam, aproape la modul vulgar. Nu vom reusi sa facem un peisaj firesc, dar subtil, plin de aluzii, noi nu ajungem sa ne gindim, atunci cind planificam un teren, cum se va reflecta crenguta unui artar in valul apei si daca se va asorta cu nuanta pestilor rosii ce inoata acolo sau cit de bine va cadea lumina peste amestecul de prundis si nisip... Dar incercam! Si e deja bine!”