in peisajul scenic mondial, Polonia se deseneaza cu demnitate si distinctie: traditia si modernitatea se impletesc organic, Kantor, Grotowski, Vitkacy, Gombrowicz isi afla continuarea in creatiile girate de Lupa, Warlikowski, Augustinovicz…in anii de trista amintire, in epoca in care statul polonez a fost radiat literalmente de pe harta, limba poloneza interzisa in spatiul public, si-a aflat refugiu in teatru, numai acolo putea rasuna nestingherita. in perioada comunista teatrul de valoare, liber prin definitie, nu s-a pervertit si nu s-a conformat: s-a adapostit in biserici si in catacombe, iesind de acolo mai profund si mai puternic.

Cele trei spectacole invitate la BITEI din Galaxia polonitatii teatrale, diverse ca gen si stilistca, completindu-se reciproc, au reusit performanta de a transpune , in limbaj teatral autentic si convingator, spiritul altor arte. Astfel, primul spectacol programat - Alchemik Halucynacji (Alchimistul halucinatiilor) abordeaza teme mai putin frecventate de catre colectivele de dansatori: disperarea si instrainarea, obsesiile tainuite si vagi, alienarea si debusolarea timpurilor noastre. O stilistica moderna, propusa de Teatr Okazjonalny, fondat in 1998 in statiunea balneara poloneza Sopot, de catre dansatorii si coregrafii Joanna Czajkowska( nascuta la Gdynia in 1974), si Jacek Krawczyk(nascut la Gdansk in 1959). Colectivul e invitat frecvent la festivaluri prestigioase in Lituania, Portugalia, Republica Ceha, Suedia, România, Belarus si Germania. in 2005, membrii trupei au fost desemnati “artistii anului” de catre ziarul Gazeta Wyborcza Trójmiasto, iar repertoriul lor actual numara peste 20 de productii printre care : “Art Café” (2001), “Aromas” (2002), “Viva la vida” (2004); Spectacolul actual, sincopat si alert, ca respiratia unui om complexat, vietuind intr-un ritm innebunitor, e inspirat de ciclul de poeme “Pan Cogito” (“Domnul Cogito”, 1974) ale autorului polonez Zbigniew Herbert (1924-98). ”Trupa demonstreaza abilitati coregrafice si de comunicare stralucite, fascineaza si inspira in egala masura “ – scrie cronicarul Agata Kirol de la Gdañsk. Publicul nostru i-a dat dreptate, caci reprezentatia reflecta in mod poetic, cu mijloace specifice, principiile masculin si feminin ale existentei, unitatea si lupta contrariilor, o apropiere intima intre publicul spectator si opera poetica a unui remarcabil disident si formator de opinie: la urma urmei, nimeni dintre noi nu e obligat sa iubeasca sau sa urasca acelasi lucru concomitent – important e sa ne adunam laolalta, cot la cot, pentru a impartasi o istorie, povestita de catre interpreti in mii si mii de feluri...

Un alt spectacol, Alb pe alb(dupa Eseul despre orbire al laureatului Nobel Jose Saramago), adaptat pentru scena si interpretat de Wioleta Komar de la Teatrul Rondo din Slupsk, sub bagheta regizorului Stanis³aw Miedziewski, ne introduce in atmosfera terifianta a unui spital psihiatric, unde au fost internati pentru a fi exterminati conform deciziei Guvernului, locuitorii unui oras contaminat de morbul misterios al cecitatii inexplicabile. O parabola apocaliptica despre omenie si compasiune, dar si cruzime fara motiv, tradare si pacatul lipsei de speranta…Despre ororile la care ajunge fiinta umana in situatie de criza, despre animalitatea imposibil de tinut in friu, despre „unde dragoste nu e, nimic nu e…” Jocul tinerei actrite e sobru si precis, lipsit de patetism chiar si in situatiile dramatice cele mai tensionante, registrul vocii e modulat de la relatarile emotionale la impartialitatea buletinului de stiri pe fundalul sonor perfect(selectie muzicala Pawe³ Lucewicz : Johann Sebastian Bach – Patimile Sfintului Ioan:No. 63, soprano aria “O, topeste-te acum inima in riuri de lacrimi, Cel Mai inalt in Slava”).

Pentru ca teatrul tine de paradoxuri si rasturnari de situatie, o surpriza placuta ne-a prilejuit-o Teatrul A de la Gliwice, cu Exultet, spectacol de strada glorificind miracolul invierii Domnului (Regia Mariusz Kozubek, muzica Jacek Dzwonowski, costume Marek Stecko). „Pirueta ideii”(Paul Valery) naste aici necuntena uimire filosofica intretinuta ca un foc in vatra, prin noi si noi intrebari. Elementele esentiale – Apa si Focul constituie nucleul ritualui initiatic tulburator. Un exercitiu de admiratie a spectatorilor, adunati in cerc, in Scuarul Operei. Crearea spatiului rotund originar recreeaza spatiul comun al impartasaniei. Energia cercului actioneaza cumulativ, fluizi pozitivi circula nestingherit, nascind comunitatea spectatorilor pentru care evenimentul teatral este important. O calatorie magica spre tarimul Pasarii de Foc, Pajura mitologica, fiinta imaginara in stare sa ne insufle puteri si sperante.