“Fetele voastre sint mult mai spirituale decit ale noastre”

…zicea el dupa un concurs de frumusete de la Chisinau. “Româncele, mai ales cele din provincie, sint absolut penale. Dupa cum se imbraca, dupa cum se exprima, dupa cum se machiaza…” Incercam sa cred ca nu e o simpla complezenta (experienta de fotograf de moda cu pictoriale in toate revistele glamour ale României dadeau totusi un soi de greutate spuselor lui). Respectivele fete ii faceau indelungi ocheade (spirituale, carevasazica) ce nu lasau urme de indoiala la capitolul semnificatie. Si nici nu admiteau variante de raspuns. El, insa, „raminea la toate rece”, desi statutul de membru al juriului isi epuizase valabilitatea cu vreo doua ore in urma. “Nu amestec munca cu viata privata. E una din regulile la care tin.“ Zise si il crezui. In general, nu stiu cum se intimpla ca acest tinar tacut, care nu-si afiseaza nici propria fotografie pe site (desi ar avea ce arata, credeti-ma pe cuvint), sa faca asa incit lucrurile din jur sa mearga dupa regulile lui. Si oamenii sa accepte regulile acestea ca pe ceva care nici nu se contesteaza.

– Istoriile “cum am devenit fotograf” incep in mod obisnuit cu un aparat daruit de tata la o zi de nastere. Si primul film facut in vacanta. Ai mers si tu pe calea clasica?

– Mai tirziu. Incercind sa evadez dintr-un sistem care ma sugruma, armata. Timisoara a fost prima scoala fotografica pentru mine, aici domnul Moser Robert de la un ziar local m-a ajutat sa invat sa inteleg fotografia. Primul film l-am consumat pozind Constanta noaptea.

– De ce nu oferi niciun fel de informatie despre tine pe site? Esti modest sau mizantrop?

– Pe site-ul nou am devenit mai putin modest. Sint informatii legate de activitatea mea. Dar nu va asteptati sa-mi afisez autoportrete.

– De ce ai ales anume fashion-ul?

– Pentru ca imi place sa construiesc imaginea si pentru ca se cistiga cel mai bine. Simplu.

– Moda româneasca totusi exista sau e vorba de o agitatie sezoniera?

– A inceput sa existe si in "extrasezon". Cam greu, dar incepe sa se contureze ca o afacere permanenta. (Jolidon, Agnes Toma, ID Sarrieri, Bigotti, si alti citiva mai mici.)

– Pentru un fotograf este important sa se priceapa in moda?

– Da, chiar esential, daca faci fotografie de moda trebuie sa-i intelegi pe cei cu care lucrezi. Ma refer la haine si la trend.

– Se poate crede ca românii vor ajunge sa creeze tendintele si nu doar sa le urmeze?

– Românii au creat tendinte doar locuind in alte tari (a trebuit sa fie recunoscuti de straini ca sa devina buni la ei in tara). Din România nu pot aparea tendinte, asa cum s-a intimplat dintotdeauna.

– E trendy sa porti haine românesti?

– Absolut deloc. Tot ce este strain e bun. Poti sa vezi denumirile de firme de moda mai sus mentionate care incearca sa si mascheze identitatea româneasca cu nume straine).

– Revistele românesti au o atitudine cit se poate de serioasa fata de imagine (mai putin pentru text (exceptie poate facea Tabu inainte de venirea Catincai Roman), adica incep sa cheltuie bani pentru un pictorial. Poti sa ne oferi niste „date tehnice”, adica pretul mediu al unei serii de fotografii? Vedetele sint sau nu platite pentru poze?

– Nici o revista nu plateste vedetele pentru poza. Si costul unui editorial de moda sau pictorial (8–10 pagini este aproximativ 800 euro).

– Care a fost pentru tine cea mai importanta campanie la care ai lucrat? Cum a fost?

– Pe bani sau fara bani? Cea care m-a facut cel mai cunoscut a fost cea cu Dakino.

– Ce a zis poporul despre afisele Dakino?

– Unii s-au oripilat, celor importanti le-a placut.

– Poate fi si trebuie oare darimata dictatura frumusetii din fashion si advertising? Este pregatit publicul sa accepte ca personaj de spot un om cu infatisare obisnuita?

– Nu exista dictatura in Advertising si Fashing. Ambele se fac si cu oameni normali.

– S-a intimplat vreodata ca si clientul sa aleaga chiar cea mai buna imagine pentru o publicitate? Cine a fost acela?

– S-a intimplat de mai multe ori. Atunci cind lucrezi cu agentiile in cea mai mare parte aleg imaginile care trebuie.

– Cum s-a schimbat clientul pe parcursul ultimului deceniu?

– Evolueaza in bine, ca nu au incotro.

– Accepti photoshop-ul in calitate de chirurg estetician?

– Accept orice care sa imbunatateasca fotografia pe care am facut-o. Nu retusez fotografia ca sa ascund virsta subiectului.

– Cum are loc imblinzirea personajului care urmeaza a fi fotografiat? Preferi sa te intilnesti in prealabil, sa discuti, sa-l descosi sau preferi sa taca si sa descoperi tu ce are el mai special?

– Este de preferat sa-l cunosc inainte. (La modele tot timpul asa se intimpla.)

– Care a fost cea mai grea sedinta foto pe care ai avut-o?

– Am stat in pestera 2 zile a cite 10 ore fiecare, pentru un editorial de moda.

– S-a intimplat sa refuzi sa fotografiezi pe cineva? De ce?

– O sa incep sa refuz sa pozez pseudo vedete (cele pe care le consider eu asa).

– Cit de importanta este tehnica pentru tine? Faci parte din categoria de fotografi care isi cumpara toate noutatile aparute pe piata sau esti mai sceptic?

– Sint unul dintre fotografi care nu-si schimba garderoba. Nu fac obsesie pentru ultimele modele de aparate.

– Ai fost in juriu la un concurs de modele de la Chisinau. Cum ti s-au parut fetele, concursul si orasul? Poate fi tratat Chisinaul ca un furnizor de carne de model?

– Fetele din Chisinau sint mai spirituale decit româncele. In cadrul concursului s-ar putea remarca nu mai mult de doua fete. Multe dintre ele sint frumoase, dar au nevoie de prea multe retusuri ca sa devina un bun model (par distrus, celulita, corp neantrenat…).

– Folosesti si tu tehnici de agatat de genul „pot sa-ti fac niste fotografii artistice”?

– A trecut demult vremea aia in care eram nevoit sa apelez la asa trucuri.

– Care e ambitia ta cea mai mare?

– Sa intru in circuit international.

– Care ar fi cele 10 sfaturi pe care le-ai oferi unui fotograf incepator?

– Sa se informeze mult... Restul depinde de el. Fiecare isi face propriile legi.