Orașul Orange e unul antic și mustind de muzică și teatru, cu festivaluri curgînd în valuri (ne ia lirismul și invidia într-o stranie împletire de litere) spre sud, spre Avignon şi unde foarte tînărul, iar ulterior doar tînărul Jerome Poulain își făcea overdoza de teatru și cultură...

- Știți, sînt zeci și sute de scene în "on" - cu spectacole moderne, cu mizanscene foarte elaborate şi zeci de spectacole în "off", la fel de creative, dar poate mai puţin ambițioase, cu spectacole de stradă și artiști ambulanți... Au fost și actorii voștri, de altfel, pe acolo... Dar trebuie să știți că și aici, în Moldova, aveți festivaluri extrem de importante, cum e cel de la Cahul, sau cel de jazz, de teatru...

În Africa, după Godot

După atîta consum de produs teatral s-ar fi părut normal ca Jerome să meargă undeva aproape de luminile rampei. Şi a ajuns în Africa, unde, timp de un an a muncit în sudoarea frunții la aducerea culturii internaţionale in Niamey, Niger.

- E simplu, în timpul armatei am avut posibilitatea să aleg ceva care este mai departe, care durează mai mult, dar care nu implică violență.

 Montau spectacole, aduceau filme franțuzești, au creat chiar și cursuri de teatru care au devenit ulterior Academie (!). Jerome era creierul și ochiul spectacolelor, adică avea în vizor tot ce ținea de partea tehnică și de lumini.

-Sincer să fiu, africanii nu sînt prea sensibili la muzică clasică, operă și alte chestii subțiri, în schimb erau sălile (nu pot să-mi permit să zic negre de lume) arhipline la spectacole - povești, căci Africa însăşi este o țară de poveste și oamenilor le place să le compună, să le asculte, să le povestească... Astfel, am ajutat la montarea „Izegani, Regele copil”, acest spectacol a avut turneie nu numai în Niger, ci pe întregul continent. Tot așa am montat „În jurul lumii în 80 de zile”. Jean Marie Le Coq, regizorul, era atît de inovator și de entuziast, încît a creat niște aparataje de scenă atît de sofisticate, că s-ar fi mîndrit cu ele și un teatru din Paris. Foarte populare erau și cafe-theatre, un soi de spectacole de revistă, aproape de cabaret, pentru că și ei prețuiesc o glumă bună ca și noi, de altfel. În schimb, la filme aveam o plăcere deosebită să văd cum întreaga sală rostește replicile... Şi știau pe de rost filmul de la început pînă la sfîrșit, mai ales era unul african ”Bal Pousierre” -  povestea unui primar de oraș care avea cinci femei și vroia să se însoare cu a șasea... Tres drole!

Alo, parc-aș fi Picasso

Dar, oricît era de importantă culturalizarea continentului african, trebuia să învețe și ceva meserie. Atunci abia răsăriseră zorii telecomunicațiilor și lui Jerome i s-a părut cel mai frumos lucru de pe pămînt.

- Atunci, în anii 90, nimeni nu credea în telefonie mobilă. Părea ceva fantastic.Iar eu, deşi cred despre mine că nu aş fi un om care riscă, am făcut pasul. Sînt lucruri care îmi plac și care îmi ghidează viața...

Primul telefon mobil pe care l-a avut a fost o Motorola cît o valiză, cu o baterie mare și care era mai degrabă transportabil decît portabil. Deși îi plac inovațiile, la capitolul exigențe față de propriul mobil, Jerome e cît se poate de modest - trebuie să aibă 3G+, cameră decentă, conexiune la internet și să fie ușor de utilizat.

-Tehnologia mobilă e un produs care merge de la complicat mai spre simplu, ea trebuie să devină accesibilă pentru toată lumea. Poți să te conectezi la internet prin inernet Acum, nu mai trebuie să stai închis într-un birou prăfuit ca să transmiți cuiva informația ta genială. Poți fi oriunde. Pe un mal de lac. Și n-o să ai senzația că chiulești de la servici. N-ați observat că și relațiile dintre oameni au devenit mai eficiente? Mai îndrăznețe? N-ați observat că de multe ori salvează vieți? De exemplu, prietenul meu  alpinist, Rene Ghilini, a căzut într-o crăpătură dintre ghețarii Alpilor și l-a salvat doar faptul că a putut da telefon la salvamontiști și l-au putut localiza!

Şi acum, după atîţia ani, dacă mi s-ar propune o ofertă foarte tentantă într-un alt sector al economiei, aș zice dintr-o dată: nu sînt interesat.

Cota umană     

- La Orange sîntem pentru producție performantă, cum este de exemplu 3G+, dar nu sîntem chiar atît de pasionați ca să aruncăm banii pe fereastră. Contează calitatea înaltă și aria de acoperire foarte bună. Dar avem și o cotă umană, și e un lucru care-mi place. Am fost fericit cînd pentru rebranding l-am putut invita pe Goran Bregovic, dar am fost și mai fericit atunci cînd el a acceptat să revină.

Cînd l-am întîlnit pentru prima oară pe Bregovic, (care trăieşte la Paris cu soția și cu cei trei copii) i-am povestit mult despre Moldova, ca să-i pre-creez starea cu care avea să vină la concert. Acel concert legendar, cînd ploaia făcea bulbuci cît ouăle de potîrniche și apa pe bulevard era la genunchi, și orice umbrelă era inutilă, și patruzeci de mii de oameni murați pînă la piele dansau același Bregovic, dar fiecare în felul său... Şi era loc și pentru rockeri, și era loc și pentru maneliști, și era loc și pentru intelectuali cu tîmple sidefate...

El crezuse că oamenii se vor împrăștia după al doilea cîntec... Și a fost mai emoționat chiar decît organizatorii atunci cînd a văzut că oamenii rămîn în ploaie.

Friends și faces of friends

- Atunci cînd un operator are succes, are posibilitatea şi datoria de a ajuta oamenii talentaţi. Nu chiar pe toți, evident, dar ne place ceea ce am făcut cu Pavel Stratan și Cleopatra la Crăciun Magic. Apoi Păpușa (el îi zice La Papusha)  înduioșează pe toată lumea, pentru că e ceva foarte moldovenesc -  valizele, relația cu distanța și cu cei plecați... 

  Cînd a văzut-o pe Geta Burlacu anul trecut la televizor,  i-a plăcut atît de  mult încît a întrebat-o pe Victoria (PR Orange): ce am putea face să o ajutăm pe această cintareaţă? Pentru că e talentată, are o frumoasă prezență pe scenă și are un „supplement d'Âme”, adică de suflet.      Moldova, zice el, are talente minunate cum sînt Geta, Pavel si Cleopatra Stratan, Dan Balan, Zdob și Zdub... Vorbim și despre insuficienta ieşire în strainatate a acestor talente, dar Jerome e ca de obicei, optimist: petit a petit se va face oțetul...

-Eu cred că rolul nostru nu este de a fabrica, dar de a găsi artişti talentaţi şi să-i ajutăm să iasă la nivel internaţional, aşa cum facem în proiectele „Faces of friends”, Eurovision sau cînd aducem artişti de renume, precum: Goran Bregovic, Cesaria Evora, Steve Edwards şi Tokyo.

Jazz în noapte

- La Cahul, am fost extrem de impresionat să văd cum Serghei Orlov în fiecare an adună prieteni din toate colțurile lumii pentru a face niște concerte absolut senzaționale. La acest „Faces of friends”, în ultima noapte în pădure (o pădure din fundul Moldovei care este în fundul Europei), am avut o experiență magică - un jam session al unor artiști excepționali. M-am împrietenit cu marele Enver Izmailov și ne-am găsit (probabil și cele cîteva „picături” de vin festivalier au contribuit la apropiere) asemănări de suflet, exigențe și talent...  I-am povestit și lui Bregovic experiența și el a rămas foarte intrigat, poate îl corupem să mai vină o dată...

Gură de rai, spune ce n-ai

- E ceva în această țară, toti prietenii mei străini care lucreaza aici sînt de acord: Fabio Bellicanta, care este brazilian și care este specialist de brand si comunicare, Mansoor Hanif, care a proiectat reţeaua 3G+, Florent De Bodman care face tot ce ține de multimedia aici - toată lumea se simte bine pentru că e ceva special aici... Oamenii pe care îi întîlnim sînt foarte deschiși. Știm că e o țară care are probleme, dar oamenii sînt foarte primitori, atenți și lucrează bine, atît la Chișinău, cît și la Bălți, și la Cahul. Nu e o țară care are munte, nu e o țară care are mare, dar aveți oameni. Toți acei care au lucrat înaintea noastră pentru Voxtel au făcut un lucru bun și acum avem circa 70 procente de piață și Orange e în inima fiecărui cetățean, și ceea ce putem să facem acum e să propunem o utilizare cît mai intensă la același preț. Dacă mai înainte 35% din moldoveni aveau telefoane mobile, acum s-a atins cota de 70 % .

Vreau să recunosc că din 2006, de cînd am venit aici, cred că atît de mult n-am muncit niciodată în viața mea.

Poate acest lucru se datorează și ritmului de muncă al fostului director general despre care circulau legende interne că la 22.30 ar fi ieșit din sediu și la 6.45 ar fi fost înapoi. Și lucra mereu! Era la curent cu toate, avea analize pe monitor în fiecare clipă. Bruno era un workoholic, o știa toată lumea, dar și toată echipa trebuia să lucreze în același ritm.

E un workoholic, dar e unul foarte uman, ajută oamenii, are o capacitate de muncă enormă, dar îi face pe oameni să evolueze. Toată lumea ținea la Bruno, atunci cînd a plecat, (France Telecom a cîștigat tenderul pentru Orange Armenia)  mulți plîngeau, și toată lumea vroia să meargă cu el în Armenia pentru a-l ajuta. Șînt deja trei persoane care au plecat cu el. Cred că Orange Armenia va fi o soră geamănă a Orange Moldova.

A fost odată...

- Am venit aici în august 2006. Chiar înainte de a pleca în Statele Unite și Canada. În afară de Moldova, aveam oferte în Africa, Franța și Spania (pentru că cunoșteam şi spaniola). Şi, cum ziceam, am venit  încoace într-o scurtă vizită de cercetare să văd dacă îmi va plăcea.

Prima mea întîlnire la Chişinau a fost cu Ludmila Climoc, care atunci era director de vînzări și iată acum este director general. E o fată absolut „brilliante”, și atunci am înțeles că totul va fi bine.

Moldova e o țară despre care nu știam prea multe. Dar am fost surprins că toată lumea care a lucrat aici mi-a zis – e superb! Impresia pe care o aveam pînă atunci era un pic mai tristă, mă așteptam la ceva mai gri, pentru că aceasta e imaginea pe care propaganda a dat-o Europei de est - cu rakeți, corupție, arme,  dar am fost cucerit de frumusețea naturală a țării, poate fără monumente și alte minunății, dar ... Mi-au plăcut mult oamenii cu care am intract în contact, mi-au plăcut că toată lumea se simte bine aici. Îmi place bucătăria națională, vinul, „Cognac”-ul  şi „Champagne”-a.

Nu vreau la Paris!

Deși zice că nu e aventurier, și dacă zice, de ce să nu-l credem, a lucrat în Africa, în multe țări din America Latină și, după o perioadă cînd a lucrat chiar și în Franța (consulting, marketing - lucruri care îi plăceau) și-a dat seama că îi place mai mult să lucreze în afara țării. Şi să revină acasă doar ca să-și viziteze prietenii şi părinţii. Și precum nu uită niciodată să ia niște mostre  de vin sau divin moldovenesc, vizitele lui sînt cît se poate de așteptate.

-  Cînd nu locuiești la Paris, orașul ți se pare superb, dar să te înghesuiești în fiecare dimineață și seară într-un metrou, și să mergi la un birou... Da, poți să vezi foarte multe spectacole și filme bune și noi, dar s-ar putea să fii prea obosit ca să mergi să le vezi. Acum aici e viața mea. Mă ocup cu ce îmi place,  asta e viața pe care am ales-o, nu e perfectă pentru că sînt departe de prietenii mei, dar ...

Salvador versus Moldova

Încercăm o analiză comparativă a vieţii şi oamenilor din America Latină, unde a lucrat, şi Moldova, unde lucrează...

 - Pot compara cu Salvadorul între 99 și 2001, dar am lucrat și în Argentina și Costa Rica. Sînt niște țări foarte frumoase. Salvadorul este o țară care suferă din cauza dictaturii și din cauza apropierii americane, e o țară care are foarte multe bogății, dar și o mare diferență dintre bogaţi şi săraci. Viața e mai exotică acolo, dar mai puțin plăcută. Aici oamenii sînt mult mai responsabili, foarte muncitori, se implică în ceea ce fac, au  o educație mai bună. Au acel profesionalism și pasiune care ne permite să facem atît lucruri dificile din punct de vedere tehnic, cît și lucruri wild și crazy, ca atunci cînd am tăiat prețurile de două ori pentru clienții cu PrePay... A fost, sans doubte, o chestie nebună!

Am amintiri foarte frumoase din America Latină, dar aici mă simt mai bine. Sper să nu le spuneți. Acum m-am întors din Zimbabwe, altă țară minunată, uitați-vă, am în portmoneu bancnote de-ale lor – cinci miliarde, două miliarde... Ce poți cumpăra cu ele? Nimic. Dacă te duci să cumperi o pîine, pînă te întorci acasă pîinea aceea costă de două ori mai mult...Știu că de multe probleme ale Africii sînt vinovați europenii dar, la urma urmei, există corupți, dar există și corupători. Nu? Dacă şi în Moldova s-ar rezolva problemele geopolitice, țara ar izbucni drept în sus. Da-da!

Artistul a ieşit în stradă...

- În ceea ce ține de relațiile cu oamenii din muzică, îmi place talentul și sinceritatea. Geta Burlacu este o fată sinceră și e la fel de genială atunci cînd cîntă cîntece de petrecere și atunci cînd face un jazz de mare calitate. Pe Dan Balan l-am întîlnit atunci cînd am făcut concertul în piață, e foarte accesibil, foarte autentic, foarte onest... La aniversarea mea, echipa mi-a făcut un lip-dub, și tot acest film era pe melodia ”Vrei să pleci, dar numănumăiei”... Mi-a plăcut foarte mult. N-am rezistat și i l-am arătat și lui cum i-am masacrat piesa. S-a distrat și el, că are umor.  l-ați văzut apoi în concertul acela enorm, cu 60 000 de oameni pe piață, cîntînd împreună cu el. Zicea cineva dintre francezi că munca pe care o face Dan Balan îi face pe moldoveni mîndri de ei... 

Eu, la rîndul meu, sînt mîndru de rezultatele de lucru cu Orange şi de colaborarea cu artiştii locali. Împreună, într-adevăr, facem mai mult”.

Harta micilor plăceri

Aici, Jerome merge  La Boucherie, pentru că se gătește bine, merge la Grill House, pentru că au un jazz de calitate, îi plac mic-dejunurile la restaurantele Inei Vieru...

Citește Amin Malouf (pentru că e un bun scriitor libanez și Jerome a locuit o vreme acolo), citește Milan Kundera, Michel Tournier, recent i s-a pus pata pe un autor - Gilbert Sinoué, care a scris despre Mehmet Ali, un admirator de-al lui Napoleon și despre cruciade, dar din punctul de vedere al arabilor.

- Sînt mult mai puțin frumoase decît atunci cînd le vedem reflectate din punctul de vedere al europenilor...

Recent a citit un eseu „Apres la Democratie” de Emmanuel Todd (un demograf, primul care a prezis căderea URSS), care l-a fascinat.

”Le bonheur est dans le pré”

Ce nu-i ajunge aici? Filmele franceze. Care sînt cele mai bune din lume și care lipsesc cu desăvîrșire la Chișinău. Nu e păcat?