30 august. Ora 3.15. Protest. Autorizatie. Nici o copie. Tineri. Megafon. E asteptat acumulatorul. Acumulatorul e pe drum. Ora 5.00. Vine acumulatorul. Gata. Protest. Se aduna plebe.

Peste zece minute, de dupa tufe apar politistii. Se apropie tiptil de protestatarii pacifisti. Cer autorizatia. O analizeaza, incretind fruntea. Gratie cutelor, fetele lor par mai... intelectuale. Fiecare cuta reprezinta cite-o litera. Sau cite o silaba, ca sa nu fiu prea dura. Transmit autorizatia din mina in mâna, ca in jocul de-a telefonul stricat.

La un moment dat, ramin mai multi militieni decât protestatari. Cer o copie a autorizatiei. Ca amintire, probabil. Ca bibelou. Doua persoane se duc la xerox. Cind vin, cei noua protestatari si armata nationala s-au evaporat. Ca prin minune. Deci, exista minuni! Tinerii cei doi incearca sa-si contacteze prietenii. Au fost luati de oamenii in negru.

Dusi la sectia de politie Buiucani. In masina, politistii se intreaba cam care fusese motivul arestarii. Trebuia sa li se termine ziua de lucru... La ce bun?... La sectie, copiilor li s-a confiscat tot ce aveau cu ei. Nu li s-a permis sa dea telefoane. Sa vorbeasca cu rudele sau prietenii. Parintii pot sa-si iasa din minti toata noaptea, intrebindu-se unde le sint odraslele. Banditii? Nu, politistii.

Au inceput interviurile-interogatorii. Asa, ca in filme: cite unu, doi retinuti, cu cite doi, trei politai. „Ce fel de organizatie e asta?” „O asociatie care lupta pentru libertatea de exprimare.” „Si va tusuiti?”... Li s-au confiscat centurile (si daca le cadeau pantalonii?) si sireturile. Sa nu se spinzure.

Celula. Neaerisita. Cu scinduri verzi. Inguste. 40 cm. Podea murdara. Frig. La orice intrebare li se raspunde: „Se executa ordinele”. Pentru o iesire la WC esti injurat, amenintat, insultat. Tot pachetul. Pentru un WC jegos fara hirtie igienica. La telefonul de la sectie ni se spune: „Puteti aduce mincare si haine, cu toate ca nu merita”. Ce conteaza ca stomacurile junilor retinuti cinta in cor, caci nu pusesera nimic in gura de o noapte si juma de zi. Asta-i fleac. Totusi, pachetele au ajuns in celule. Desi mult mai tirziu. Desi „nu meritau”...

Pe 31 august, la ora 10.00, detinutii asteapta sub usa la judecatorie. Li se  spune ca e sarbatoare si nu ar fi corect ca judecatorii sa fie grabiti, ca doar au liber. RM e o tara libera si copiii sint retinuti pentru inca o zi. Aceleasi conditii. 40 de ore!

Pe 1 septembrie, ora 10.00, protestatarii sint adusi la Curtea de Apel. Sentinta: 600 de lei sau 30 de zile in arest.

Mare dilema. 29 cratima 31… include si cifra 30 sau nu? La aceasta intrebare va trebui sa raspunda instanta de judecata. Si cica a existat si „opunerea rezistentei fata de colaboratorii politie”. Ceea ce protestatarii n-au reusit sa faca, totul producindu-se cu o viteza mult prea mare pentru a incerca sa actioneze. Fiecare a fost judecat aparte. Primul proces a avut loc pe 5 septembrie.

Avem o tara care se respecta si le organizeaza si program entertainment cetatenilor sai. Oleaca de ixtrim nu strica. Senzatii tari pentru tineri, ca sa nu vada asta doar in filme... Scary movie 5. Si cu buget mult mai mic.