Mai intii a fost … cuvintul. Mai exact un nume. Bodiul. De profet (al epocii socialiste), in opinia unora. De satrap, in a altora. Resuscitat de autorii unui documentar, (care promit o galerie de CINEportrete ale unor personalitati emblematice din istoria contemporana a statului moldovenesc), «Boghiu’», cum il moldoveneste sau moldoveneaza Vasile Vasilache, este fermentul perfect pentru discutiile despre relatia cu trecutul. Nu prea indepartat, in schimb, tonifiant pentru o societate care nu se poate desparti, cu premeditare, de ziua lui Lenin, de aniversarile Marelui Razboi pentru apararea Patriei, de Marea revolutie socialista din Octombrie/Noiembrie, etc, chiar daca se pretinde, societatea, a fi EUROgravida, vorba vine. Despre cel mai longeviv prim-secretar al comunistilor moldoveni (din perioada sovietica) discuta la masa rotunda a Europei Libere, scriitorii Vladimir Besleaga si Vasile Vasilache.

Vladimir Besleaga: Daca eu as fi acum la virsta tineretii, la virsta formarii, si nu as cunoaste decit foarte putin despre acel trecut, eu l-as nega totalmente, l-as condamna, l-as bate in cuie si i-as da foc si nici ca as vrea sa-mi aduc aminte. Daca as fi la virsta medie, as fi olecuta mai rezervat si mai indulgent fata de trecut. Pentru ca, ma rog, face parte din existenta noastra, face parte din viata noastra, din ceea ce am trait.

Vasile Botnaru: si a lasat urme...

Vladimir Besleaga: Nu numai urme a lasat. Dar vorba e ca, acel trecut traieste inca in noi. Acum, la virsta aceasta inaintata, incep sa diferentiez mult mai mult. Orice trecut merita respect. Trecutul nu este altceva decit batrinetea timpului. Eu zic asa: trecutul trebuieste respectat in masura in care merita sa fie respectat. Trecutul trebuie sa fie analizat si judecat cu cea mai aspra masura. Pentru ca numai astfel ne putem desprinde de el si putem edifica un prezent si un viitor. Deci, a judeca cu asprime, fara indulgenta si toleranta. Pentru ca orice timp are si parti negative, si parti pozitive, dar care predomina si atunci, acesta nu mai este timpul trecut.

Vasile Botnaru: Am vazut cu ceva timp in urma la televizor un sondaj realizat in strada, parca la Moscova, cu ocazia zilei de nastere ori de ziua mortii lui Stalin. O tinara, de vreo douazeci de ani, cind a fost intrebata „Cine a fost Stalin?” a raspuns: „un manager eficient”. Faptul ca tinara a gasit potrivit pentru Stalin acest calificativ, mi se pare ca nu este doar in responsabilitatea ei, dar si in responsabilitatea generatiei dumneavoastra, care trebuie sa lase o mostenire. Ce aveti de spus cind tinerii au o asemenea judecata despre Iosif Stalin?

Vladimir Besleaga: Trecutul asa zis modern, sau socialist, ca s-o luam de la 45 incoace, are doua aspecte – aspectul agricol, industrial, economic. si cel de-al doilea aspect – cultural, spiritual. Aspecte care erau in absoluta contradictie, in opozitie totala. Pentru ca nu era in aria de interese a sistemului socialist sau a lui Bodiul care a construit Circul la Chisinau ori a inaugurat Sala cu orga pentru fiica-sa sau pentru cine o mai fi fiind. Dar, in fond, socialismul a distrus natiunea. Un savant de la Institutul Mikluho-Maklai care s–a ocupat de popoarele incorporate in Uniunea Sovietica, a constatat ca, spre sfirsitul regimului, o suta si una natiuni, etnii au disparut.

Vasile Botnaru: Logic, doar tinta era edificarea „poporului sovietic”.

Vladimir Besleaga: Exact. si asta a fost crima cea mare. Bodiul a fost un criminal, un mare criminal in ce priveste spiritualitatea. Domnul Vasile Vasilache din 72, cind a fost atacat de doi tipi in „Komunistul Moldovei” cum se numea atunci, care semnau acolo o recenzie la „Povestea cu cocosul rosu”, nu a mai publicat apoi timp de 15 ani. El nu avea dreptul de publicare. A fost nevoit sa lucreze la traduceri ca sa-si asigure cit de cit existenta. Asta a fost perioada neagra a lui Bodiul. Iar atunci cind presedintele a acordat Ordinul Republicii lui Bodiul, dumneata, Vasile Vasilache, ai fost primul care te-ai revoltat si ai zis: „Cum vine asta? Eu am Ordinul Republicii si sa-l aiba si Bodiul, care este un satrap si un criminal?!” si a venit la mine domnul Vasilache si a spus ca trebuie sa depunem aceste ordine. si s-au mai gasit inca doi colegi, Mihai Cimpoi si cu Ion Hadârca care am depus aceste ordine.

Vasile Vasilache: Eu, cel putin emotional, la virsta asta pe care o am de opt decenii si ceva, m-am uitat cu duiosie si cu satisfactie ca am devenit cu adevarat autor criticist sau critic contra regimului Bodiul, cind am scris „Povestea cu cocosul rosu”. Multumita acelui moment hrusciovist, cind s-a dat ordin ca toate vacile sa fie date la kolhoz, ca sa fie atinsa cifra "septelului Americii", daca va mai amintiti acest moment, si cind am vazut-o pe cumnata-mea cum plinge, la coltul prispei, ca vaca ii era legata de stilpii casei, mi-am spus: domnule, mai mult nu se poate! Pentru ca tatal meu, inainte de a-si da sufletul, mi-a marturisit urmatoarele: Dragul tatei, eu nu am sa pot trai intre nevrednici. Ai grija de fratii tai – patru eram. Prin propria lui moarte, el ne-a ghintuit, ne-a fixat locului. Sa nu ne ducem. si atunci, ma intorc si zic: el mi-a dat posibilitatea, acest Bodiul, prin ordinul lui Hrusciov despre vacile care sa fie contractate in kolhoz, sa materializez revolta mea intr-un inger...

Vladimir Besleaga: As vrea sa aduc anumite clarificari despre filmul care a fost turnat in jurul figurii lui Bodiul. I-am intrebat pe producatori: care a fost totusi mobilul? Ei fac o serie de filme, acesta fiind doar unul din viitoarea serie. Urmeaza sa fie sapte filme si o sa mearga pina incoace, pina la toti presedintii si secretarii si pina la nu mai stiu cine.

Vasile Botnaru: si pina la Iurie Rosca, daca am inteles corect.

Vladimir Besleaga: Acesti cineasti, daca vor sa produca niste documentare, de ce au ales neaparat persoane sus-puse si nu au ales oameni care intr-adevar au luptat cu regimul si s-au sacrificat? Ion Constantin Ciobanu, care a fost om mare, activist, komsomolist, a participat la deportari, a fost director de editura, a fost presedinte al Uniunii Scriitorilor, a fost presedinte al Sovietului Suprem, deputat la Moscova, etc., cind a venit perioada revolutiei la Uniunea Scriitorilor, a luat o pozitie corecta. Pentru ca a vazut ca toata viata lui a fost inselat. Pacalit. Amagit. si el si-a dat seama ca, spre sfirsitul vietii, trebuie sa se pocaiasca. Cu domnul Vasile Vasilache am fost la inmormintarea lui Ion Constantin Ciobanu, care a avut loc la Uniune, pentru ca nu l-au acceptat in sferele de conducere. Deoarece a tradat interesele lor si a fost inmormintat ca un simplu scriitor. Dar Vasile Vasilache a spus asa: Dumnezeu sa-l ierte, pentru ca, inainte de a muri, s-a pocait. Omul si-a incheiat viata pocaindu-se. Iar tipii acestia, despre care se fac documentare, nici unul nu s-a pocait. Nici unul absolut. si atunci de ce nu s-ar face filme despre Ion Constantin Ciobanu, despre Testemiteanu, despre Anatolie Corobceanu, despre Radautanu?

Vasile Vasilache: Volodea, da-mi voie sa-ti raspund simplu. Actualul regim nu vrea altceva decit sa intretina „moastele sfintei Parascheva” in coroane de flori.

Vladimir Besleaga: Asta-i clar.

Vasile Vasilache: Noi continuam sa colaboram cu trecutul prin modalitatea asta. O sentinta celebra a lui Goethe spune: „Lasitatea este tot o arma a vietii”. Lasitatea celor care la ora actuala incearca sa monumentalizeze trecutul acesta, stiind prea bine ca o sa vina suvoiul viitorului si o sa-i mature. si atunci se intimpla o chestiune grozava – se continua a se lucra, a se finisa ceea ce de fapt s–a darimat. Toti recunoastem, daca vreti, slabiciunile trecutului. El e duios intotdeauna. Duiosia asta, nostalgia asta se cere a fi imortalizata imediat. Daca privesti tomurile de memorii ale actualilor conducatori (primii doi presedinti, si fosti secretari de teKa) - absolut, nici pomina de autocritica sau de greseli pe care le-ar fi savirsit la vremea lor...

Vasile Botnaru: De ce se intimpla acest lucru? Oare sa fie o trasatura nationala a moldovenilor ca nu stiu sa se pocaiasca?

Vasile Vasilache: Gasesc aici doua explicatii. Una: de ce sa ne amarim, daca sintem niste fiinte lirice? Doua: continuam sa nu stim ce-i aceea constiinta. Ce-i aceea, daca vreti, virtutea? Socrate, intuind sfirsitul Atenei, vrea sa moara in sinul acelei cetati celebre . Spre deosebire de noi care, domnule, chiar daca am facut baie in apa de ieri, ne trintim si astazi in ea. Adica mai incercam din nou sa ne mai scaldam in apa aceea, pentru ca mai avea in ea niste crengute de brad. Uite asta este ciudatenia fiintei noastre.

Vladimir Besleaga: Adineaori domnul Vasile Vasilache spunea ca regimul producea constringeri asupra noastra, a oamenilor de creatie, si in felul acesta stimula creatia. Bine, dar conditiile existentei umane ofera mult mai multe metode de constringere la care se mai adauga si cele politice sau administrative. Un scriitor autentic, un om inspirat nu are nevoie sa fie constrins. Din contra, libertatea absoluta ii ofera posibilitatea sa se manifeste ca un om de creatie. Constringerile si le formeaza el singur si nu e nevoie sa vina din afara. Uite, aici este slabiciunea psihologiei populatiei noastre si a maselor noastre, a poporului nostru,– si asta este o trasatura slava, preluata: numai atunci incepe sa se opuna, sa se lupte, sa se revolte, cind este constrins, presat, apasat si ajunge la ultima treapta sau la ultimul grad...

Vasile Botnaru: in ziua de 22 aprilie, liderul comunistilor moldoveni spunea ca rauvoitorii scot pagini separate din biografia lui Lenin si vor sa compromita miscarea comunista. Spunea asta in timp ce la televizor, pe canalele rusesti se dadea publicitatii o pagina autentica din biografia lui Lenin. Ca doar lui ii apartine acea scrisoare in care el declara cu minie: cu cit mai multi preoti, popi, cum spunea el, o sa impuscam astazi, cu atit mai bine o sa ne fie miine.

Vladimir Besleaga: E vorba de mentalitatea comunista si postcomunista.

Vasile Botnaru: Am scapat de ea sau nu? Aceasta este intrebarea. Pentru ca avem deja prostioarele sau greselile sau erorile comise dupa caderea Uniunii Sovietice. Pentru ca nimeni altcineva decit democratii au cedat teren pentru reabilitarea comunismului intr-o varianta locala.

Vladimir Besleaga: Un analist american s-a pronuntat intr-o monografie serioasa despre Moldova, spunind ca aici, la noi, nici macar nu s-a produs o miscare de eliberare sociala care sa fi rasturnat totul, care sa aduca a revolutie, a reforme. Aici, de la bun inceput, din ’87, ’88, ’89 nu a fost decit o lupta intre doua fractiuni comuniste. Fractiunea comunistilor reformisti, mai noi cum ar veni, si fractiunea comunistilor traditionalisti sau ortodocsi. Daca luam aceasta versiune a americanului, inseamna ca aceste doua sau trei etape ale formarii statalitatii nu au fost decit scenarizate dinainte si realizate prin primul presedinte, care i-a transmis puterea celui de-al doilea presedinte. Primul presedinte care a fost secretar de Comitet Central, i-a transmis puterea altui secretar, care a fost prim-secretar de partid, care la rindul lui, i-a transmis puterea unui ministru de interne. Deci, activitatile pe linia administratiei statale, a conducerii, a Parlamentului, nu a fost in nici un fel influentata de miscarea de renastere si de eliberare nationala.

Vasile Botnaru: Sau cel putin au fost paralele.

Vladimir Besleaga: Prima a fost exploatata de a doua. A fost manipulata.

Vasile Botnaru: Va pare credibila versiunea aceasta?

Vladimir Besleaga: Da, imi pare credibila.

Vasile Botnaru: si dumneavoastra, domnule Vasilache?

Vasile Vasilache: Da, categoric da. in primul rind, pentru ca erau fierti la foc incet de catre Stalin, Hrusciov, Brejnev si toti acesti diriguitori ai statalitatii, pe care eu o iau intotdeauna intre ghilimele. si asta pentru ca un stat care incearca sa-si falsifice istoria, un stat care incearca sa-si falsifice limba, un stat care in general renunta la teritorii proprii, nu e stat, domnule! Conducatorul trebuie sa se sinucida!

Vasile Botnaru: Doamne fereste!

Vasile Vasilache: Oare Doamne fereste!? El trebuie sa spuna categoric: nu pot face nimic, sa vina cel care poate face.

Vasile Botnaru: Deci, vorbim despre un harakiri politic.

Vasile Vasilache: Da.

Vladimir Besleaga: Sa se retraga.

Vasile Vasilache: Sincer vorbind, mai este si o blegie nationala, domnule, sa-i zic eu asa. Noi sintem exact ca pe mosiile kolhoznice. Este cite o casa in cimp in care cineva traieste de sine statator. Tata poate sa-si omoare copilul si nevasta, pentru ca nu il aude nimeni, nu-l vede nimeni. si el traieste viata laturalnicului. Acum, acest laturalnic, care prada tarina, sede in inima mosiei si o foloseste cum vrea el.

Vasile Botnaru: Ultima intrebare ar fi sa vizeze exact subiectul pe care il abordati Dumneavoastra: sint tinerii, nepotii, stranepotii dumneavoastra suficient de pregatiti ca sa se ia de piept, sau in piept trecutul si istoria care alteori este greu de inteles si daca nu ai discernamint, risti sa mai calci o data pe grebla?

Vladimir Besleaga: Eu unul, prefer sa ma invirt oarecum printre tineri si sint foarte atent la miscarile lor, la actiuni, la sufletul lor, la evolutia lor. Este foarte interesant ca se formeaza o generatie in care noi ne punem speranta unor innoiri. Pentru ca asa sau altfel, mentalitatea asta care a fost formata in perioada totalitara ea se duce cu generatiile vechi, mai virstnice. Dar vine generatia aceasta noua si eu o vad intr-o lumina foarte curioasa. Ea este foarte bine pregatita. Partial. Nu pot spune ca toata, pentru ca scoala in teritoriu este la pamint. Dar cel putin in capitala, in citeva orase, copiii fac carte temeinica, merg la stagieri, merg la studii in România, in Europa, in America. Intelectualitatea noastra, dar si o mare parte din parintii copiilor de la tara, se sacrifica ca sa poata sa-i dea la carte, sa invete. Mare parte, din pacate, nu prea indreptatesc asteptarile, dar sint totusi forte intelectuale si creiere de mare clasa.

Vasile Botnaru: Dar trecutul si istoria ii preocupa sau ii intereseaza mai mult viitorul?

Vladimir Besleaga: Vorba e ca activismul politic si social este scazut. Dar este scazut nu de aceea ca ei nu ar fi receptivi. E vorba ca nu exista o forta care sa-i mobilizeze, sa-i organizeze. Sa ne aminitim de anul 2002 cu problema istoriei. De anii 90 cind iesea studentimea, elevii. Era o forta mare care a stavilit chiar si introducerea limbii ruse, cind se punea la cale la minister. Sau schimbarea manualelor. Frontul Popular Crestin Democrat, sau PPCD avea o anumita influenta, un rol de organizare. Sa ne amintim de Orasul libertatii. Odata cu pactizarea cu guvernantii aceasta forta de mobilizare, de coagulare a tineretului, de educatie civica, a scazut. Acuma fiecare partid nou are formatiuni de tineret. Dar ele sint abia in formare. si aici problema este foarte delicata, foarte subtila. Tineretul este inactiv. Dar, pe de alta parte, cind ne gindim la alegerile locale in Chisinau, cind s-a produs rasturnarea de forta si a iesit invingator Dorin Chirtoaca, un tinar de nici 30 de ani, s-a vazut electoratul tinar care stie sa ia atitudine si stie sa obtina schimbarea. Deci, noua generatie, generatia tinara este plina de surprize. Ea poate parea dintr-o parte cam inerta, inactiva. Pe de alta parte, este in stare de lucruri mari, de rasturnari mari. si lucrurile acestea s-ar putea sa se produca si la urmatoarele alegeri.

Vasile Vasilache: Eu sint mai sceptic. De ce? Iarasi pornesc de la propria experienta. Nepotul meu, avocat de meserie, pentru ca avea leafa de 1500 de lei, aici la o institutie, a plecat in America, unde primeste o solda de opt dolari pe ora. De ce a plecat? Pentru ca nu-l iubea cumva pe taica-sau sau pe bunicul? Nu-i adevarat. A plecat, pentru a avea minimul de trai. Acum il intreb pe stranepotul meu, tot in America aflat: Luca, spune ce sa-ti cumpere bunicul? Luca, stii ce mi raspunde? Bani, bunele! Bani! Are loc, si aici ma gindesc cu tristete, alunecarea globala, care a inrobit cu dolari ascensiunile cinovnicesti sau functionaresti ale fiintei umane. Domnule, uitati-va ca in scoala nu se vorbeste despre virtute. Ce a luat locul prim? Spune-mi dumneata in ce scoala se vorbeste despre har, despre virtute, si nu despre invirtita si invirteli – ca astea fac parte din slovesnicul omului actual. Perioada postcomunista ramine in comunism ca o tinga dupa iubirea pe care ai avut-o cindva. Ciudat suna asta. taranii nostri voteaza comunistii care i-au lipsit de pamint, de plug, de borona...

Vladimir Besleaga: Toata tactica si strategia comunistilor, a Partidului comunist care a detinut puterea atitia ani, saptezeci–si–nu–mai–stiu–citi ani in Uniunea Sovietica, a fost aceea de a miza pe saracie, a miza pe mizerie. si pe promisiuni. Cind s-a facut lovitura de stat din Octombrie 1917, pe urma numita Marea revolutie, ea s-a facut intr-o perioada de mare mizerie in imperiul tarist. Dupa patru ani de razboi, dupa patru ani de macel si de varsari de singe, au venit si au promis pace, au promis taranilor pamintul. Uzinele si fabricile le-au promis muncitorilor. si in felul acesta, au pacalit multimea. si pe urma a venit Stalin si a inceput sa faca toate acele lucruri pe care le cunoastem cu totii - cu industrializarea, cu cincinale, cu deportari, cu GULAG-uri. Dar, inainte de destramarea Uniunii Sovietice, care era un lucru previzibil, pentru ca a fost construita pe singe si pe neadevar, organele speciale secrete au facut o multime de scenarii cum sa fie tinute in friu toate republicile. si atunci cind a pierdut Uniunea Sovietica razboiul rece, si a fost nevoita sa introduca libertati, sa dea libertate tarilor Baltice, a inceput separarea fostelor republici, s-a mizat pe un alt tip, dar poate chiar acelasi tip de mizerie. in special, teritoriul nostru, ca fiind unul agrar si mai putin antrenat in diverse miscari (ca nu am avut nici un Gdansk, nici o Praga, nici o Budapesta, nu au fost revolte), s-a mizat pe saracie. Pentru ca, prin mizerie si saracie, sa ne bage pe toti treptat-treptat inapoi in sistemul totalitar, in sistemul comunist, inapoi in Uniunea Sovietica, care acum se numeste CSI. Deci, acest scenariu se realizeaza la diferite nivele. Acum, daca ar fi fost o tara cit de cit mai evoluata, acel milion de populatie nu s-ar fi dus in strainatate. Populatia aceea ar fi stat aici pe loc si nu ar fi admis ca sa vina un secretar de partid la conducere, apoi un al doilea secretar, un ministru de Interne, adica un militian si inca cine o mai fi sa vina dupa. in situatia noastra interesul fata de trecut este foarte si foarte mare, pentru ca acest trecut ne tine inca foarte puternic in ghearele lui. Or el spera sa se reflecte si sa se infiltreze si in viitor.

Vasile Vasilache: Da, situatia este dintre cele mai critice. Uitati-va, domniile voastre, la republica noastra. Ea se imparte in doua. De la marginea Durlestilor incepe saracia. in schimb, la Chisinau strazile sint burdusite cu masini. Satul e la pamint si este al necununatilor. La mine era un sat care s-a format din acei care fugeau din dragoste si au facut un sat in afara satului. Pentru ca erau huliti, condamnati de opinia satului. si atunci a aparut satul Necununati. Noi, la ora actuala, sintem un sat de necununati.

Vladimir Besleaga: Eu cred ca generatia noua volens-nolens va iesi si iese deja in prim-plan. Poate nu o sa ajungem sa vedem epoca asta in plina desfasurare. Dar ea o sa se produca, pentru ca exista o legitate. Viata, istoria este ondulatorie, este cu valuri, cu urcusuri si coborisuri. Numai ca noi sintem nerabdatori, am vrea sa vedem aceste lucruri mai devreme si ni se pare ca lucrurile nu se misca, in realitate ele se misca...

Europa Libera, mai 2008