Fotografia este o muncă “de gaşcă”…

Lucas, unii fotografi au recunoscut-o: ce muncă mai plăcută poți avea decât să fii înconjurat de femei frumoase, care te tratează ca pe un guru? Tu eşti gata să-ţi asumi acest interes gender în alegerea profesiei?

Pentru mine, sincer, a fost o întâmplare. Nici n-aş îndrăzni s-o încadrez în rândul evenimentelor la care a trudit mâna destinului, da nici nu pot să o banalizez în halul acesta. Într-o zi (bună, până la urmă) am văzut un atelier de fotografie de modă live pe internet. M-am gândit că ar fi interesant să încerc. M-am înregistrat şi am fost absolut fascinat atunci când un model adevărat a apărut în faţa mea şi a început să pozeze. A fost greu să-mi stăpânesc emoţiile, dar “şocul artistic” pe care l-am resimţit a schimbat ceva în mine. Ireversibil. Mica experienţă on line, venită pe nepusă în masă, mi-a arătat direcţia în care trebuie s-o apuc.

Ce te provoacă mai tare în prezentările de modă la care eşti invitat: ceea ce se întâmplă după culise sau spectacolul de pe podium?

Îmi plac… rochiile, hainele, în general. În lumea modei este deja un fapt cunoscut. Lumea se şuşoteşte: “Iată, s-a încheiat prezentarea, scumpi designeri, aşteptaţi-l pe Lucas”. Eu nu mă dezmint şi după fiecare prezentare merg direct la designerul de modă şi-i propun să colaborăm. Uneori se întâmplă să fie chiar ei în căutarea unui fotograf bun, altă dată am eu nevoie de o rochie frumoasă pentru fotografiile mele.

Ai pretenţii față de oamenii cu care lucrezi?

Îmi plac oamenii creativi şi neordinari. În modă trebuie să fii un pic nebun dacă vrei să creezi ceva interesant şi ieşit din tipare. De aceea, pentru a face modă “la modă” trebuie să ai în spate o echipă bună care poate genera viziuni proprii, dar şi poate vibra pe aceeaşi undă cu tine. Fotografia este o muncă “de gaşcă”, pentru că presupune şi un machiaj, şi un stil, şi un model, şi un cadru adecvat.

Tu eşti cel care vine cu ideea şi realizarea ei sau acest rol îi revine stilistului de la revistă?

În mare parte, eu prezint clienţilor ideile de proiecte. Destul de des se întâmplă să fac şedinţa după pofta şi placul clientului. Dar fiecare şedinţă foto e total diferită şi nu există reguli în munca mea. În general, pornesc de la o idee de bază, pe care o adaptez.

Ai un model preferat căruia să-i poţi împărtăşi cele mai ciudate sau nebunatice idei?

Da, este prietena mea. Ea apare în majoritatea fotografiilor mele. Să ştii că, în afară de măsura de aur 90-60-90, un model trebuie să ştie să transmită emoţii. Există atâtea graţii şi frumuseţi care şi-au ratat însă cariera, pentru că în afară de frumuseţea fizică (care nu e meritul lor) nu au ce oferi. Un model trebuie să vorbească din fotografie, să transmită mesaje, să poată juca în povestea pe care o ţese fotograful. Altfel, nu iese nimic.

S-a întâmplat să “dai papucii” vreunui model?

Adică să o trimit acasă de la şedinţa foto? Am făcut-o o singură dată, pentru că agenţia mă minţise în legătură cu mărimile ei. Era prea mare pentru rochie. Dar am renunţat de multe alte ori la modele, din simplul motiv că în portofoliul lor aveau fotografii foarte bune, dar acest lucru se datora retuşurilor. Realitatea era cu totul alta.

Majoritatea modelelor dispar după doi ani…

Cum a început colaborarea cu Mandarina Models?

Locuiam în Milano şi fotografiam pentru mai multe agenţii de acolo. Unul din modelele de la Mandarina Models – Alexandrina, era în Milano. Am făcut cu ea o şedinţă foto-test. Peste câteva zile, m-a sunat Bogdan, directorul, şi m-a întrebat dacă vreau să vin în România pentru o colaborare. Am fost de acord şi aşa a început colaborarea noastră.

Ce fete din Moldova ţi s-au întipărit în memorie? Care dintre ele crezi că are şanse pentru o carieră internaţională?

Cred că cel mai repede îmi vin în minte Raisa Anane şi Olga Savina. Fetele sunt minunate. Raisa este atât de frumoasă că-ţi fură ochii! Olga poate arăta diferit, dar în faţa aparatului de fotografiat e incredibil de bună. A fost extraordinar de uşor să lucrez cu ele. Sunt nu numai prezenţe sclipitoare, dar simt în ele dorinţa de a face modelling şi de a trăi cu asta. Din acest motiv ambele se străduie, lucrează asupra lor, chiar dacă sunt conştiente de potenţialul pe care îl au.

Cât de important este pentru un model să fie fotografiat de un fotograf celebru? Poate acest lucru să-i mărească cotaţia?

Primul fotograf trebuie să fie foarte bun. Atât de bun, încât alţi fotografi, atunci când se uită peste portofoliu, să o vrea în calitate de model. Doar aşa o fată poate deveni faimoasă.

Ce trebuie să aibă sau să nu aibă un model ca să devină un brand?

Mai întâi, trebuie să fie aleasă de un fotograf notoriu pentru o revistă importantă. Dacă ai obţinut trei coperți în ediţia italiană a revistei Vogue, te vor dori toţi. Apoi, dacă un model este ales pentru campanii publicitare mari, poate spune că e pe calea cea bună şi poate deveni un brand. Dar majoritatea modelelor dispar după doi ani, pentru că lucrul cel mai important în această industrie este felul în care te comporţi. Trebuie să fii bună din toate punctele de vedere pentru că asta îi face pe oameni să te sune din nou şi din nou. Dacă nu, te vei dispersa pur şi simplu.

În Cehia de astăzi, bărbatul este lider doar în bucătărie…

Eşti prima oară în Moldova… Ai trăit vreun şoc, cultural de exemplu?

A fost o experienţă mai mult decât interesantă, pentru că este cea mai îndepărtată ţară din est de Cehia mea natală. În rest, deja toate locurile pe pământ au început să semene între ele, diferenţele dispar. Mi-a plăcut Chişinăul vechi, dar nu am fost şocat. Unele locuri îmi aminteau de filmele cehe, de pe vremea copilăriei mele. Mi-a plăcut ideea îngheţatei în pungi de plastic, la kilogram. Cred că există şi o diferenţă de cultură, distinctă în statele mai puţin dezvoltate. Dar e una de bine. Aici oamenii mi-au părut mai buni. Am observat o diferenţă de cultură şi în unele familii, unde bărbatul e încă lider şi poate da ordine femeii. În Cehia de astăzi, bărbatul este lider doar în bucătărie. În ceea ce ţine de carieră, sunt pe picior de egalitate.

Ce părere ai despre moldovence, despre modele şi potenţialul lor internaţional?

Fetele din Moldova sunt unice şi foarte frumoase. Acum vorbesc serios. Orice bărbat s-ar îndrăgosti de ele. Sunt ca din poveşti. Pe lângă frumuseţe, mai au un nu ştiu ce care te atrage. Poate seriozitatea şi modestia. Am văzut o fată deosibit de frumoasă, care lucra în McDonalds. Era minunată. I-am spus că aş vrea să o fotografiez.

În vizita a doua?

Poate. Dar după ce aş călători măcar câteva zile prin cetăţi vechi şi locuri pitoreşti, cu poveşti despre care mi-au umplut capul prietenii mei.

Trebuie să fii drăguţ cu toată lumea…

Ce trebuie să aibă un fotograf ca să devină un brand? Cum s-a întâmplat în cazul tău?

Cel mai important pentru un fotograf este să aibă un stil personal. Să se diferenţieze vizibil de alţi fotografi. Dacă încerci să imiţi, vor observa toţi. Astfel, consolidarea propriului stil e principala sarcină. După asta trebuie să te faci cunoscut prin intermediul revistelor, campaniilor publicitare, emisiunilor TV. Şi să fii unul dintre cei mai buni în ceea ce faci. Desigur, trebuie să mai fii şi drăguţ cu toată lumea.

Prelucrarea fotografiei face parte din munca de rutină a unui fotograf. Cât de des apelezi la photoshop şi cu ce doză de plăcere?

Photoshop-ul îmi consumă timpul şi nu-mi place. Aş vrea să nu fiu nevoit să am de-a face cu el şi să-l folosesc doar pentru mici retuşuri. Aşa şi se întâmplă de obicei, pentru că eu aleg cu mare grijă şi modelul, şi locaţia, şi machiajul pe care-l vreau. Pe de altă parte, oamenii fac abuz de photoshop şi nu e bine. Eu continui să-l tratez ca pe un rău necesar.

Ce preferi: să mergi la prezentările de modă sau să organizezi şedinţele foto într-un studio?

Când am timp liber, încerc să fac ceva cu totul diferit. Lumea modei poate fi foarte stresantă uneori. Dar eu m-am născut într-o zonă cu munţi înalţi, cu aer proaspăt… Aşa că am nevoie uneori să schimb atmosfera, să simplific recuzita. De obicei, fotografiez nuduri.

Cu atâtea graţii şi tentaţii în jurul tău, nu ţi s-a întâmplat să-ţi cadă cu tronc vreun model?

Fotografia de modă înseamnă a te îndrăgosti în fiecare clipă. Dar este dragostea mică, de fiecare zi, absolut necesară pentru creaţie şi inspiraţie. Încerc să nu depăşesc doza. Chiar nu mă tentează, căci atunci când această îndrăgostire devine o realitate, poţi pierde esenţialul: creaţia. Dar trebuie să recunosc, atunci când intru în scenă şi încep să lucrez, există mereu ceva deosebit între mine şi model. Această legătură se termină însă în momentul în care părăsesc scena. A doua zi, normal, se repetă totul de la început.

Lucrezi vreodată gratis, aşa, doar de dragul artei?

Nu mai lucrez gratis de mult timp încoace. Oamenii îmi cer uneori să le fac o favoare. Le zic: “Îmi pare rău, e munca mea. Ce i-ai răspunde şefului dacă ţi-ar cere într-o zi să lucrezi gratis în companie? ”

Într-o lume unde există o suprasaturaţie de fotografi şi de modele, cum poţi atinge faima?

Vremurile noastre sunt dificile din acest punct de vedere. Pentru ca să devii vestit trebuie să treacă 20-30 de ani. Trebuie să cunoşti cât mai multă lume. Trebuie să propui un stil nou. La urma urmei, trebuie să fii în locul potrivit, la momentul potrivit. Există o mie de trebuie. Aşa că mai presupun că trebuie să locuieşti în New York. Dar depinde de ceea ce-ţi doreşti - să fii un fotograf pentru o comunitate mică sau să devii unul cunoscut şi căutat în diverse părţi ale lumii. Adevărul este că faima nu o câştigi tu, ea vine ca o recompensă pentru efortul pe care-l faci zi de zi.

Ce faci din plăcere, în afară de fotografie?

Joc fotbal şi floorball 4 ore pe săptămână, ador peştele cu legume şi rezist cu greu tentaţiei de a gusta (şi chiar mânca pe săturate) dulciuri. Încep fiecare dimineață cu un capuccino, pregătit în condiții casnice. Apoi urmează doza zilnică de cafea. După care am nevoie de muzică. Nu pot fotografia în linişte. Poate de aceea, orice şedinţă foto se termină gălăgios, cu aplauze. E un fel de a ne spune “mulţumesc” unii altora şi o ocazie de a ne aminti că fiecare dintre noi a fost parte a unui întreg.

Ai un motto, în jurul căruia gravitează viaţa ta?

Chiar dacă ştiu că fără o echipă bună nu poţi face o fotografie despre care lumea ar avea ce vorbi, o să dau dreptate celui care a spus, chiar dacă îmi scapă numele: “Nu poţi avea încredere decât într-o singură persoană, în tine însuţi”.