Lucia, pe mine mă deprimă ușor formularea "mod sănătos de viață". Mi se asociază cu privare de ceva bun, cu abțineri, cu încordări, buze strânse și lipsa de bucurie pe care ți-o dă uneori excesul. Sau cu hrişca pe apă, alergări gâfâite și analizele interminabile ale celor care vor să-și recupereze sănătatea după o viață plină de abuzuri. Dar mă uit la tine și îmi dau seama că greșesc pe toate planurile. Și nu numai eu. Partea frumoasă a redacției noastre, atunci când a văzut fotografiile cu care ilustrăm interviul, s-a dezis pentru o jumătate de zi de sărățele și a jurat că va uita drumul până la Delice. Jurământul a ținut până la ora 18.00, atunci când, inevitabil, a trebuit să marcăm, prin calorii, o bucurie. Cum îți reușește?

Ei, bine, sănătatea nu este chiar totul ce vrem de la viață, dar, din păcate, uneori ajungem să înțelegem târziu că fără sănătate totul este nimic! Pentru mine "modul sănătos de viață" înseamnă cu totul altceva: o calitate și o percepere mai plină a vieții, libertate, încredere, energie, dinamică... Și nu mă refer doar la aspectul fizic. Exteriorul e legat foarte strâns de interior și invers. Și ceea ce se vede e, de fapt, rezultatul unei munci interioare. N-o să o fac acum pe ipocrita și să neg aspectul estetic. Astazi avem o mulțime de exemple care ne demonstrează că poți arăta bine nu numai după 30, 40, dar și dupa 50, 60, 70 şi chiar după 75! Sophie Loren, Jane Fonda, Evelyn Lauder, Ines de la Fressange... Lista e lungă. Și e vorba nu numai de actriţe. Mergând adesea în Europa, întâlnesc foarte multă lume suplă pe strazi. De vârstă diferită.

Lumea fashion-ului și a advertising-ului a trecut demult la forme virtuale. Suntem bombardați zilnic cu mostre de perfecțiune care amintesc cu greu de personajele reale, în schimb creează unor inimi mai sensibile adevărate crize de identitate și senzația de excludere definitivă din lumea bună... Mai apare uneori câte un scandal de genul "Julia Roberts seamănă prea puțin cu cea reală" și advertizerii induc în eroare milioane de oameni, dar cum se zice, câinii nebotoxați hămăie, iar caravana de miliarde a fashion-ului trece...

Lucrând și eu în industria de creare sau recreare a frumuseții, simt această dictatură a formelor suple și a fețelor perfecte atât pe pielea mea, cât și pe cea a clientelor mele. Suntem incontinuu presate de mass-media că trebuie-trebuie-trebuie să: mergem la fitness, să facem pilates, yoga, să facem proceduri, să ne ungem permanent cu creme, uleiuri, seruri sau măști care fac minuni și ne apropie de perfecțiune. Dar trebuie să înțelegem cu totul alte lucrururi. De exemplu că, odată cu înaintarea în vârstă, dragostea față de propriul corp nu trebuie să scadă, ci să crească. Pentru că și efortul crește. Corpul nostru este calea spre sensibilitate, plăcere, bucuria de a simți lumea din jur. Și uneori se dovedește a fi mai deștept decât creierul, pentru că adesea anume el ne oferă răspunsurile la care neuronii sunt neputincioși.

De fapt, care îți sunt pretențiile în raport cu corpul tău?

Probabil am început să am pretenții, ca și celelalte femei, după prima naștere. Deși, dacă ai o sarcină normală şi eşti tânără, poţi să fii chiar mai slabă după naştere decât până la, așa cum mi s-a întâmplat și mie. De fapt, în timpul sarcinii și se întâmplă toate metamorfozele cu greutatea. Ne relaxăm, cedăm clișeului cu care nu încetează să ne bombardeze toți atotștiutorii din jur: trebuie să mănânci ” pentru doi”. Lucru incorect. Important e să fie bogat meniul în vitamine, mai multă salată și legume în loc de prăjituri și învârtite. E mult mai complicat și mai stresant să dai jos 20-30 kg decât 2-3. Dar e posibil. Deși vreau să-ți zic că uneori nici să te îngraşi nu e atât de ușor. Organismului, în general, îi place stabilitatea şi trebuie să-i dai puţin timp - de la câteva luni până la un an, ca să înţeleagă ce vrei de la el, despre ce fel de stabilitate e vorba. Ca să-l scoţi dintr-o categorie sau alta de greutate, e nevoie, bineînţeles, de efort. Şi, dacă ai făcut acest efort, organismul intră iarăşi într-o stabilitate, de data aceasta în cea pe care ți-ai dorit-o. Și poţi să serveşti o felie de tort sau un pahar de vin fără frică, masa corporală rămâne constantă. Dacă, desigur, o felie nu trece într-un tort întreg, iar paharul – într-o sticlă. Abuzul aduce urmări.

Sună destul de enervant...

Așa e. Dar nu-i cred pe cei care zic că vor să slăbească şi nu pot. Ceea ce vor, de fapt, este să schimbe ceva fără să schimbe nimic. Lucrul cel mai important pe care trebuie să-l facă un om, care ajunge să fie nemulțumit de felul cum arată, este să găsească puțin timp și să-și răspundă la întrebarea simplă: ce se va schimba în viața lui dacă va pierde 5, 10, 20, 50 kg? Ce va urma? Cum i se va schimba relaţia cu partenerul? Cu cei din jur? Cu sine însuși? Se va îmbunătăți? Va trece pe o altă treaptă a carierei? Va fi mai încrezător în sine?

Sau va avea o față de vrăjitoare rea și coșul pieptului scobit, cum se întâmplă la cei care nu se pot opri...

E posibilă și varianta asta, dar dacă tabloul schimbării îi va părea atractiv, va slăbi fără regrete și fără a se simți martir.

Dar ai avut și tu forme mai rubensiene...

Da, după a doua naștere am adăugat vreo 15 kg peste greutatea mea normală, ca un experiment. Dar nu mi-a plăcut. Și, când Felicia avea 5 luni, am început să merg la fitness, întâi de trei ori pe săptămână, apoi în fiecare zi. Și, fără a face mari concesii alimentare (deși, recunosc, nu sunt o mâncăcioasă, dar am realizat faptul că stomacul are capacitatea de a se lărgi, dar și de a se micșora, depinde ce vrei de la el...) am revenit la greutatea confortabilă pentru mine. La a treia naștere n-am mai făcut experimente cu îngrășatul.

Îți place pur și simplu să tragi de fiare sau era remediul pe care îl considerai eficient?

Îmi plăcea înainte, acum nu mai fac fitness. E obositor. Energia rece a metalului nu mi se mai potriveşte. Am încercat și Pilates, dar n-a mers. Sau poate nu mi s-a potrivit antrenorul. Din lipsă de timp, acum am rămas doar la yoga. Pe care o practic zilnic. Uneori am parte de o oră, alteori de 15 minute, dar nu sar niciodată peste acest mic ritual matinal.

Dacă ții regim, cât durează?

21 de zile. Acesta e ciclul lunar care îi permite organismului să accepte noua condiție ca pe o normă.

Ții cont, atunci când începi un regim, de fazele lunii?

Nu. Cu toate că luna are o mare influență asupra noastă, dar asta e deja o altă temă. Pur şi simplu, ştiu că dacă vrei să studiezi ceva sau să introduci o obişnuinţă nouă trebuie să respecţi această perioadă de 21 de zile. În cazul mâncării e la fel.

Detoxifierea a devenit noua religie a celor care vor să-și spele de pe conștiință și de pe ficat păcatele pantagruelice și excesele bahice. Beaumonde-ul Chișinăului face adevărate pelerinaje ba spre nordul Italiei, ba spre sudul Franței. Tu faci parte din categoria mai puțin numeroasă care nu numai că duce o viață plină de moderație, dar și are grijă să facă toate lucrurile corect și la timpul lor. Deci, ești tocmai indicată să ne faci o trecere în revistă a centrelor de detox…

Păi, dacă vorbim despre un stil de viață sănătos, atunci curățarea organismului este o necesitate periodică: o zi în săptămână sau o săptămână-două la o jumătate de an. În cazul meu, o zi în săptămână pot să mănânc ceva foarte ușor, numai legume, numai apă sau numai ceai verde. Sau pot să nu mănânc și să nu beau nimic. Posturile religioase sunt și ele un detox, nu numai fizic, ci și mental. Nu putem încărca organismul continuu, fără să-i dam o pauză. Și creierul are nevoie de o curățare, pentru că este ca un computer ce adună zilnic informație multă, diferită, adesea inutilă. Ca un spam. Curățarea lui se întâmplă în timpul meditației, foamei sau în timpul unei cure de detox. În centrele de detoxifiere, sistemul este creat și coordonat de medici, dietologi, nutriționiști... Cele mai cunoscute sunt "Lanserhof" în Austria, BadEms în Germania, Merano în Italia, Bad Ragaz în Elveţia și Sha în Spania. Evident, sunt foarte multe centre în Thailanda, India și în alte țări orientale, care au o tradiție veche în domeniu.

Mie mi s-a potrivit cel mai mult centrul din Austria, care funcţionează după sistemul doctorului Meyer, cu tradiție deja de o sută de ani. Ei recomandă, timp de o lună în an, să te lipseşti, în general, de mâncare. Pare draconic, dar înțeleg necesitatea acestui lucru, pentru că doar așa se curăță intestinul, care este nu numai un depou pentru mâncare, dar şi un loc unde se acumulează toate emoțiile şi problemele noastre. Important e că medicii elaborează un regim dietetic, de la 1 la 6, pentru fiecare pacient în parte, în funcție de rezultatele analizelor. Cei care urmează dieta nr. 1 nu mănâncă deloc, dar această abordare drastică se referă la persoanele care au zeci de kilograme în plus. Pentru ceilalți, supraponderalii mai moderați, de obicei este exclusă cina sau 2 dintre mese sunt înlocuite cu ceai și miere. Pentru curățarea intestinului ei recomandă să bei apă sărată, care are și ea concentrație diferită, în funcție de gravitatea intoxicării organismului.

Și, lucru important! Ei consideră că mâncarea trebuie băută, iar băutura - mâncată. Ceaiul trebuie “mâncat” cu lingurița, ca să păcălim stomacul. Iar mâncarea trebuie mestecată de 30–40 sau chiar de 45 de ori, până se transformă în lichid.

Cine reușește așa ceva? Ai văzut un om viu făcând asta? Și să rămână nevătămat după asta?

Nu știu dacă poate deveni o practică cotidiană, dar e bine sa ne aducem aminte despre aceste reguli, atunci când suntem prea grăbiți sau mâncarea este prea "uscată". Mestecând mai mult, mănânci mai puțin. Mâncatul pe apucate este una din cauzele kilogramelor în plus. Acum, știind toate astea, văzând că nu am suficient timp, mai bine nu mănânc deloc, beau un ceai și am plecat. Mâncarea are pretenția de a fi savurată. Ca să-i simți gustul și finețea, nu e obligatoriu să mănânci mult, trebuie doar să fii prezent aici și acum, să nu te gândești la altceva, să fii într-o companie plăcută. Sunt lucruri arhicunoscute, pe care le neglijăm cu succes.

Spune-mi, te rog, câți dintre oamenii pe care i-ai văzut acolo o să urmeze această lecţie şi n-o să renunţe după o săptămână?

Totul se educă. În plus, ai o motivație - ceea ce simți și ceea ce vezi în oglindă după asta.

Bănuiesc că italienii nu sunt chiar așa de asceți ca nemții...

Evident, italienii, cum sunt bonvivani şi nu s-ar lipsi pentru nimic în lume de plăcerile vieții, au altă abordare în aceste oaze de detoxifiere. Și, fiindcă nu se pot lipsi de răsfățuri culinare, au inventat rețete ca să mănânci şi să nu te îngraşi. Ca suport moral mai vin și apele termale cu sulf ce relaxează și netezesc pielea. Apoi, ca efectul să fie total, treci și prin chinurile fizice: înveliri, împachetări, masaje. Multă lume din Chișinău, care a mers acolo, a slăbit. Eu, totuși, mai păstrez niște îndoieli în legătură cu mâncarea low fat. Pentru că ulterior dă ricoşeuri acolo unde nu te aștepți.

De fapt, în afară de beneficiul personal, faci și spionaj pentru a introduce asemenea proceduri în salonul tău?

Ceea ce se întâmplă la aceste centre este total inaplicabil într-un salon unde lumea vine să-și facă coafura, manichiura, proceduri săptămânale de înfrumusețare... Un masaj neuro care se face la centrul austriac sau masajul la nivel energetic, la nivel de aură, când specialistul practic nu atinge corpul, e cam greu de introdus într-un salon. Eu cred în aură și în energie. Şi asta nu ţine de mistică. În ceea ce priveşte procedurile spa – pot să merg oriunde, chiar dacă sunt cu afaceri la Paris sau la odihnă în Bali. Urmăresc toate tendințele, știu ce se întâmplă în Germania, India, Thailanda, Italia, Elveţia şi ce oferă fiecare dintre aceste ţări. Sistemul ayurveda, practicat în India și adoptat de Germania, mi se potrivește foarte bine. Toate masajele se fac cu ulei, au un efect relaxant, întăresc părul. Bucătăria e bazată pe legume și cereale, multe condimente, fără carne și peşte. În fond, cunoaştem cu toţii regula că mâncarea trebuie consumată cât e caldă şi proaspăt pregătită. Dar aici este ridicată la rang de regulă de aur. Am avea ceva de învăţat, mai ales ştiind pasiunea noastră extremă pentru nunţi, cumetrii şi alte “ocazii” de umplut stomacul, „principalul să fie carne”. Pe cine mai interesează că aceeaşi proteină e prezentă şi în fasole? Nu dă bine la imaginea socială, aşa e? Să fiu înţeleasă corect, nu sunt împotriva cărnii, dar nu sunt pentru dominaţia ei absolută.

Faci şi tu parte din categoria celor care consideră că devenim mai răi şi dormim mai prost, mâncând carne?

Ziceam doar că mâncând poţi să te îmbolnăveşti şi nemâncând poţi să te tratezi. Flămânzirea poate face şi bine, căci noi supraîncărcăm organismul. Am făcut odată un experiment asupra mea, fiind la odihnă în sistemul all inclusive. Şi am observat cât de mare e diferenţa dintre ce vrea ochiul, cât poate consuma stomacul şi cât îi trebuie organismului. Apropo, eu cred că acest sistem educă foarte bine. Cel care vrea să mănânce mai mult trebuie să conştientizeze singur că îşi face rău, căci dacă o să-i spună cineva să mănânce mai puţin, poate considera acest lucru drept violenţă şi va proceda invers. De aceea, eu nu voi îndemna pe nimeni să nu mănânce. Totul este în mâinile noastre. Termenul de calitate înaltă a vieţii nu a apărut întâmplător. Dacă ai grijă de el, organismul îţi permite să rezişti la toate provocările şi să simţi totul - fiecare nuanţă de gust şi fiecare rază de lumină.

Uneori, în virtutea unei tradiţii aiurite, îţi este greu să accepţi că acest corp ţi-i dat pentru toată viaţa şi tu trebuie să-l păstrezi ca pe o maşină funcţională, să-i faci din când în când revizia tehnică, asigurare...

Nu e numai o maşinărie, e şi o sursa de percepere a lumii înconjurătoare. Şi, curăţindu-l din când în când, trebuie să-l facem să fie în stare să recepteze fineţea şi varietatea gustului, să fie şi o sursă enormă de energie. E timpul să ne debarasăm de cele două clişee cu care ne-au intoxicat părinţii noştri: trebuie să mănânci ca să nu te îmbolnăveşti şi trebuie să mănânci ca să ai energie. Dacă primim o veste bună, avem o energie nebună, chiar dacă suntem nemâncaţi, nu? Eu sunt adepta Ayurveda, o ştiinţă veche de peste 3000 de ani despre longevitatea vieţii, care face clasificarea alimentelor potrivite după vata, pitta, kapha. Oricine altcineva, care nu e interesat sau nu are timp pentru aşa ceva, poate observa că, intuitiv, îi place ceva ce-i face bine anume lui. Aşa că, e nevoie să simţi deosebirea între mâncarea uşoară şi mâncarea grea, să mănânci atunci când ţi-e foame, dar nu între mese. Fără ciuguleală. Să bei apă minimum 2 litri pe zi şi să nu uiţi de sport. În timpul exerciţiilor se elimină hormoni antistres de care avem nevoie pentru a rezista stresului adevărat. E ca un vaccin contra stresului.

Care e meniul tău zilnic, unul clasic, ce conţine?

Terci, ceai verde, pâine prăjită cu unt (respect, cele 20 de grame de unt necesare zilnic).

Nu pot suporta terciul făcut doar cu apă, oricât de sănătos s-ar declara, organismul meu protestează. Pun scorţişoară, prune uscate sau proaspete, gutuie, măr, piersică - toate fructele, în afară de portocale, fiindcă acestea îşi schimbă de nerecunoscut gustul.

Cafea sau ceai?

Ceai. În ultimul timp m-am obişnuit să nu beau cafea. Nu pot bea espresso ce se serveşte în localuri. O cafea făcută la ibric încă ar putea să mă mai tenteze. Dar, dacă modul de alimentare e sănătos, organismul se îndreaptă singur spre ceai, ceai verde fără niciun fel de adausuri.

Prânzul?

Prânzul lipseşte. Îmi prepar un cocktail la serviciu şi el se bazează pe frunze verzi: mentă, pătrunjel, rucola, frunze de salată, de varză verde, toate mărunţite în mixer, cu puţină apă călduţă. În funcţie de stare sau poftă, mai poate fi adăugat un avocado sau un castravete, o roşie (care după ayurveda sunt fructe), o banană, un mango, un pic de suc de lămâie etc.. Sunt variante extrem de multe pe net, aşa că nu te plictiseşti.

Cina, pe la ce oră?

Pe la 7, 8, important e să nu fie mai târziu de 3 ore înainte de somn. Dacă te culci la 1, mănâncă la 10.

Ce mănânci la cină?

Ce-mi place. Sunt destul de rece în raport cu carnea, peşte mănânc destul de puţin, în schimb ador legumele şi aluatul. Raviolli, paste, colţunaşi, plăcinte... Făina conţine vitamina B, e liniştitoare şi foarte necesară organismului.

Franţuzoaicele respectă principiul compensator. Dacă ai avut un prânz mai consistent, atunci seara mănânci ceva mai uşor... Alcool?

Conţine foarte multe calorii. De aceea, pentru mine un pahar de vin roşu sau chiar alb e doar la o ocazie specială. Ştiu oameni care beau în fiecare zi la masă câte un pahar, dar vinul ridică pofta de mâncare şi adaugă în greutate. Nu mă refer la persoanele care au un metabolism bun şi acest mic detaliu nu-i afectează.

Ce faci tu ca să te menţii în formă?

În agenda fiecărei femei moderne este fixată cel puţin o dată pe lună vizita la un salon pentru masaj corporal şi masaj facial. Fac tot ceea ce oferă salonul meu. Mezzoterapia este obligatorie dacă vrei să amâni operaţia plastică. Medicina estetică se dezvoltă cu paşi rapizi şi multe proceduri pot înlocui deja intervenţiile chirurgicale. De exemplu, laserul, termage-ul, aparatajul bazat pe unde, lumină. Dar aceste proceduri trebuie combinate cu îngrijirile săptămânale sau lunare. Oricum, procesul de îmbătrânire al organismului nu poate fi oprit, dar îngrijirea permanentă, fără excese şi pauze, dă un rezultat plăcut ochiului la orice vârstă. Mult mai plăcut decât o întindere artificială a pleoapelor şi obrajilor. Unele femei nu înţeleg că goana după tinereţe înseamnă, de fapt, nematurizare. Şi fuga de responsabilitate.

Detalii?

Pentru îngrijirea corpului, fac proceduri cu aparatul TehnicSpa. E bun pentru profilaxia celulitei, pentru menţinerea tonusului. Pentru faţă mezzoterapia este extraordinară. Tehnologia se modifică pe an ce trece, apar noi cocktailuri anti-pigmentare, lifting, hidratare, antirid etc. Aşa că, 4-5 proceduri o dată în an şi câte o procedură o dată în lună sau chiar la două luni îţi asigură o epidermă într-o stare foarte bună. Deşi, se mai întâmplă să sar peste vreo procedură. Acasă uneori îmi iau foi de colagen şi le pun sub ochi pentru jumătate de oră înainte de culcare. Cred că nu are mare importanţă producătorul, procesul de extragere al colagenului este peste tot cam la fel. Eu nu cred în cremele care promit minuni de la prima utilizare. În schimb, consider foarte importantă curăţarea feţei dimineaţa şi seara, scoaterea obligatorie a machiajului, aplicarea cremei, de ochi - sub ochi, de gât - pe gât ş. a. m. d.

Cum te vezi la 70 de ani?

Veselă, clară, suplă şi plină de energie. De fapt, aşa cum se dezvoltă medicina, vom avea şanse să arătăm cu toţii foarte bine şi să avem o viaţă mult mai lungă. Dacă avem grijă de ceea ce mâncăm, bem, cât şi cum ne mişcăm... Totul este în mâinile noastre. Ne place sau nu, dar suntem în realitate ceea ce mâncăm şi ceea ce creăm.