Omenirea e ahtiata dupa mituri si figuri mitologice. Uneori le foloseste pe cele existente, alteori inventeaza altele noi. Topurile cu personalitati sint si ele un fel de fabrici de mituri, de santiere de ridicare a unor olimpuri post-moderne. Au contemporanii nostri statura si facatura de zei sau nu, pe o clipa sau pe o saptamina ne cuceresc atentia sau admiratia sau invidia. Vine alta clipa, alta saptamina, cu alte topuri alti zei admirati sau invidiati... Si tot asa sic transit gloria mundi. Dar daca topurile exista, de ce sa nu tragem cu ochiul prin ele?

Revista “Time” a publicat un top al celor mai influente 100 de personalitati ale lumii. O face in fiecare an. Si in fiecare an topul e cu surprize. Ca oul „Kinder”. Si anul acesta e cu surprize. Sau cel putin o surpriza. Dar una cit Atlanticul de mare. Pentru prima data, presedintele american, George Bush, nu figureaza pe lista “importantilor” planetei. Nu figureaza – probabil, pentru echilibru – nici Putin.

Topul celor mai influente personalitati include, potrivit directorului “Time”, “persoanele a caror putere, talent si exemplu moral au transformat lumea”. Iese ca presedintii SUA si Rusiei n-au prea facut mare treaba la transformarea lumii. Sa vedem cine a transformat-o fara ei.

Clasificarea cuprinde cinci categorii, cele mai mari surprize inregistrindu-se la sectiunea “Lideri si revolutionari”. Daca Regina Elisabeta a II-a, Papa Benedict al XVI-lea sau Condoleezza Rice sint in ultimii ani prezente consacrate ale topului, proaspat intrat este actualul lider al Cubei, Raul Castro, fratele dictatorului Fidel Castro, pe care l-a inlocuit dupa ce acesta s-a imbolnavit. Pentru prima data, George Bush n-a mai prins nici macar un loc in top, in timp ce rivalul sau invizibil, imposibil de prins si cine stie daca existent, Osama ben Laden este considerat

“un lider cu carisma”.

Fostul campion mondial de sah, actualmente liderul politic al opozitiei radicalissime din Rusia, Garry Kasparov, miliardarul filantrop Warren Buffett si prezentatoarea de televiziune Oprah Winfrey au fost inclusi in categoria “Eroi si pionieri”.

Printre cei mai influenti “Oameni de stiinta si ginditori” se numara cofondatorul companiei Microsoft (alaturi de foarte celebrul Bill Gates), Paul Allen, care este si finantatorul Institutului Allen pentru Stiinta Creierului.

Pe lista celor mai influenti artisti se regasesc cintaretul Justin Timberlake, actorul Brad Pitt, dar si modelul Kate Moss, care pina nu demult avea probleme cu drogurile. La loc de cinste se afla Leonardo DiCaprio, actorul preferat al regizorului Martin Scorsese. Cineastul, proaspat laureat al unui premiu Oscar pentru pelicula “Cirtita”, a avut doar cuvinte de lauda pentru DiCaprio: “Este un mare actor tacut, care stie sa-si exploateze mimica, ochii si corpul pentru a transmite publicului cele mai profunde emotii”.

Topul celor mai puternice femei din lume este condus, detasat, de cancelarul german, Angela Merkel. Ea a reusit s-o detroneze, anul acesta, pe cistigatoarea de anul trecut, din topul Forbes, Condoleezza Rice, secretarul de stat american, despre care gurile rele presupun ca ar avea o relatie romantica si extraconjugala cu presedintele George Bush. Merkel a intrat in cercul “celor mai puternice” femei direct pe primul loc, dupa ce, cu un an inainte, nici nu figurase in top. Podiumul a fost completat si de “Doamna de Fier” a Chinei, vicepremierul Wu Yi.

Marii absenti sint, ca de obicei, moldovenii si chiar românofonii de pretutindeni.

Omenirea inca nu s-a invatat sa detecteze adevaratele valori. Veritabilele. Pacat. Nu stie ce pierde. Las'ca vom face noi topurile noastre. Si fara Bush, si fara Merkel, nemaivorbind de Condoleezza. Daca ei nu ne vor, nici noi nu-i vrem. Si o sa dea sama, si domni, si doamne... Deocamdata propunem o candidatura proaspata. Asortata la evenimentele politice ale primaverii.

Proaspata Prima Doamna a Frantei, Cecilia Sarkozy, are origini române si chiar moldovenesti. Femeia din umbra carierei politice a lui Nicolas Sarkozy a stirnit in ultimii ani mai multe scandaluri mediatice, sifonind imaginea celui de-al saselea presedinte al Frantei. Cecilia Sarkozy s-a nascut la 12 noiembrie 1957 la Boulogne-Billancourt, la periferia Parisului. Putini stiu insa ca Cecilia are origini române, dupa cum scrie Le Petit Journal, ziarul comunitatii române din Franta. Bunicul din partea tatalui, nascut la Balti (Republica Moldova) era tigan român (de unde si patronimul “Ciganer”), dar avea si origini evreiesti. Modestele radacini ale tatalui sint “spalate” de descendenta mamei, spanioloaica Teresita Albeniz, fiica de ambasador belgian si nepoata compozitorului Isaac Albeniz.

Copilaria Ceciliei a fost marcata de probleme cardiace care ii incetineau cresterea, dar la 13 ani a suferit o operatie, dupa care a recuperat urgent problemele de crestere – acum masoara 1,78 m – fiind chiar mai inalta decit nou-alesul presedinte.

Inaltimea ii va permite, ulterior, sa-si faca debutul ca manechin in “viata de noapte a Parisului”, in Place Pigalle, o zona renumita pentru numarul de prostituate pe metru patrat. A urmat un mariaj de cinci ani cu prezentatorul de televiziune Jacques Martin, cu care a avut doua fiice.  Este momentul in care Nicolas Sarkozy a intrat in scena.

Viitorul presedinte a intretinut o relatie extraconjugala de 7 ani cu Cecilia si a condus-o la altar abia in 1996, la Neuilly-sur-Seine (dupa ce a divortat de prima sa sotie, o corsicana – de altfel, curios, dar orgoliosii corsicani nu s-au suparat pe el pentru acest divort si au votat pentru el in proportie de 60 la suta in cel de-al doilea tur de scrutin al prezidentialelor). In 1997, s-a nascut si unicul fiul al cuplului, Louis. Numai ca femeia, care si-a propulsat sotul pe prima scena a politicii, parea ca s-a saturat de aventurile acestuia, vrind sa-i raspunda cu aceeasi moneda. In 2005, in plina campanie pentru Referendumul European, Cecilia a parasit domiciliul conjugal si s-a afisat cu Richard Attias, magnat de origine marocana, directorul unei agentii de publicitate. Presa franceza, cunoscuta pentru discretia cu care “a tratat” si paternitatea extraconjugala a fostului presedinte Mitterrand, a preferat sa pastreze tacerea. Mai multe ziare occidentale au publicat insa detalii despre aventura extraconjugala a doamnei Sarkozy. Vazindu-se incornorat si cu barbatia ciobita, Sarkozy, pe atunci ministru de interne, a atacat in justitie ziarul “Le Matin”, care difuzase citeva sute de exemplare in Franta, si a cistigat, pe motiv de “amestec in viata privata”.

In august 2005, revista „Paris Match” a publicat si ea o fotografie cu Cecilia Sarkozy, in compania amantului sau. Umilit, Sarkozy i-a cerut atunci prietenului sau, Arnaud Lagardere, demiterea urgenta a directorului publicatiei (salut luptatorilor pentru libertatea presei „a la Occident” din urbea de pe Bic). La doar citeva luni, un nou scandal se profila la orizont. Numai ca Sarkozy, “patron la interne”, va musamaliza, din nou, intreaga poveste. Aparitia biografiei Ceciliei Sarkozy “Intre suflet si minte”, de Valerie Domain, redactor la revista „Gala”, a fost interzisa spre publicare, dupa ce directorul editurii a fost supus unor puternice presiuni din partea lui Nicolas Sarkozy, desi fusesera imprimate 25000 de exemplare. Democratie, frate, si libertatea cuvintului...

In ianuarie 2006, cind candidatura lui Nicolas Sarkozy pentru Elysee era mai mult ca sigura, “sotia risipitoare” a reaparut. Dupa ce a declarat in “Le Nouvel Observateur” ca e mindra ca n-are pic de singe francez in vene (si a stirnit minia liderului extremist Jean-Marie Le Pen), iata ca Cecilia Sarkozy a devenit Prima Doamna a Frantei. Ziarele se intreaba insa daca Cecilia se va si muta la Elysee.

Sotii Sarkozy au votat impreuna la primul tur de scrutin, dar de atunci Cecilia n-a mai fost vazuta in public. Publicatiile de scandal au scos din “cufere prafuite” relatia lui Sarkozy cu Anne Fulda, o ziarista de la “Le Figaro”, dar au speculat si o noua aventura a Primei Doamne cu un reputat scriitor francez, Marc Levy. Pentru presa franceza, impacarea celor doi ar fi numai “de ochii lumii”, deoarece Sarkozy nu putea intra in campanie fara Cecilia, femeia din umbra succesului, care a avut un rol mai mult decit strategic de-a lungul cursei prezidentiale.

Cam de telenovela povestea, dar asta-i. Pe astia-i avem, cu astia defilam. Iar cit priveste insinuarile presei ruse cum ca prima madama frantuzeasca e originara pe linie paterna din Odesa, apoi le vom trata cum se cuvine: ca manifestari de hegemonism velikorus. Desi, vazut de la Paris, Baltiul poate sa para un fel de suburbie a Odesei...