Pentru prima data a venit in Moldova cu 12 ani in urma.

Din prima experienta isi aminteste calatoria mult prea lunga din SUA si faptul ca n-a fost intimpinata de nimeni In Bucuresti... A ajuns, totusi, in Moldova. Si, in momentul in care s-a salutat cu directorul de scoala cu care avea fixata prima intilnire, a apucat-o plinsul. Directorul s-a speriat ca e din cauza conditiilor in care va locui. Dar Patricia plingea din cauza ca odiseea ei obositoare se incheiase in sfirsit.

A doua oara i-a fost mai simplu – multe lucruri le stia deja (cum sa stai la coada, cum sa intrebi directia, cum sa bei suficient pentru a nu supara gazda si pentru a nu te imbata de tot).

Acum e in SUA, acasa, si o buna parte din interviu a fost facuta prin intermediul e-mail-ului.

Am facut cunostinta atunci cind a venit la redactia „Pu­nkt”, urmind sa avem ore de conversatie in engleza. Americana tipica, la prima vedere… Poate mai supla si mai delicata decit media... Si cu o româna mai buna decit a multor români de pe ici-colea. Treptat, orele noastre de engleza s-au transformat in extinse analize comparative ale modului de viata si ale valorilor unui simplu cetatean american (alb, nascut pe teritoriul SUA, intr-un stat sudic, aproape agrar, cu cornbread la prinz) si a unui simplu cetatean moldovean (alb, nascut pe teritoriul RM, intr-un oras din nordul republicii, aproape agrar, cu sacul de faina de porumb la balcon). Am descoperit niste brese regretabile in economia statului Georgia, patria Patriciei, de exemplu lipsa acuta de carne de rata si gisca, ba chiar si de sfinta hrisca, nemaivorbind de adevarata nenorocire pe capul femeilor americane – lipsa stofelor de calitate... Si ne-am simtit o tara binecuvintata sub acest aspect... Am facut psihanaliza... Iar cind am aflat ca si ea in copilarie isi aducea singura cureaua pentru a fi pedepsita, prietenia noastra s-a cimentat de-a binelea.

– In Moldova de fapt te aflai cu un scop putin mai important decit punerea la punct a englezei noastre, faceai un studiu antropologic. Care este subiectul acestuia?

– Este mai mult despre identitatile socioculturale moldovenesti si tensiunile din societatea moldoveneasca in privinta limbilor, culturilor si nationalitatilor. In urma cercetarilor mele de 2-3 ani, am observat ca identitatile si tensiunile s-au creat si exprimat prin anumite tipare de vorbire si comportament, numite „discursuri” in teoria antropologica. Si in Moldova acestea includ subiectele legate de viata familiala, istorie, relatia “vest-est”, „coruptie” si „dezvoltare”.

– De ce ai ales acest subiect?

– Pentru ca a fost atins in majoritatea discutiilor cu moldovenii si este interesant pentru mine sa vad cum persoanele dintr-un stat relativ nou se percep pe sine ca o parte a unui stat; sa vad unde loialitatea lor ar putea minti mai mult – in familie sau in societate? Cum reusesc sa infrunte problemele sociale si economice din Moldova? Cum vad viitorul Moldovei si al lor personal? Acestea au fost intrebarile la care incercam sa gasesc raspunsuri. In calitate de studiu de caz, am primit permisiunea sa observ specialistii de la FISM (Fondul de Investitii Sociale din Moldova) in actiune, ce mi-a fost de mare folos. Consider ca aceasta organizatie face un lucru excelent sprijinind cetatenii in renovarea si reconstruirea infrastructurii din regiunile rurale ale Moldovei. Mai mult ca atit, am avut posibilitatea sa observ cum oamenii interactioneaza in viata de zi cu zi, la servici, in locurile publice. In afara de FISM, ca o parte a studiului, m-am intilnit si am comunicat cu multe persoane din Chisinau si din regiunile rurale. Unul din scopurile antropologiei este sa intelegi viata prin perspectiva persoanei din regiune, deci am incercat sa fac aceasta prin a-mi construi relatii de prietenie sau profesionale si sa vorbesc cu acesti oameni despre vietile lor. Cel mai dificil lucru a fost sa gasesc echilibrul dintre rolul de prieten sau coleg si cel de cercetator. Iata de ce mi-a mai fost dificil sa parasesc Moldova.

– Care sint rezultatele acestui studiu?

– El va incerca sa stabileasca legitatile si modul in care persoanele folosesc discursurile pentru a exprima si crea propriile identitati si de a-i influenta pe altii. Moldovenii (populatia din Republica Moldova) sint la etapa formarii identitatii lor nationale, care i-ar putea uni pentru a putea exista ca stat independent. Dar inca nu pot spune prea multe despre rezultate, caci voi mai lucra si anul viitor la el.

– Ce-ti va lipsi in SUA dupa ce ai stat un timp in Moldova si ce-ti lipsea aici, in Moldova?

– Deja imi lipsesc atitea lucruri din Moldova! Desi a trecut doar o luna de la intoarcere... Primul si cel mai important lucru sint persoanele din Moldova pe care le-am cunoscut si care, cred, sint unii din cei mai buni prieteni. Este o problema, totusi, sa mentin legatura cu ei din SUA. Adica sa le scriu si sa le povestesc cum e viata mea aici. Mi-e teama ca scrisorile mele vor contine „snobism”, deoarece lumea din Moldova crede, uneori, ca totul ce NU este moldovenesc e mai bun.

In al doilea rind, imi lipseste viata mea din Chisinau – plimbarile prin parcuri si pe strazi pentru a ajunge la lucru, la magazin, la piata, etc., intilnirile cu prietenii aproape in fiecare saptamina, birfele despre totul de pe lume; discutiile cu vecinii mei si hranirea mitelor de pe strada. A fost dificil sa fac tranzitia la viata de aici, din SUA. Am in vedere trecerea de la viteza de 3 km pe ora la 30 km (am reinceput sa conduc masina).

In al treilea rind, printre alte lucruri din Moldova ce le ador, imi lipseste mamaliga si vinul moldovenesc! Comparam mereu mamaliga cu un fel de mincare pe care o pregatim aici, in sudul SUA, numit „grits”, dar cind am revenit acasa si am pregatit niste grits pentru prima data, nu mi-au placut atit de mult ca mamaliga. De aceea acum eu amestec grits cu faina de porumb si le maninc pe ambele. Un adevarat mix.

Acum, despre lucruri ce imi lipseau in Moldova... In ciuda celor spuse mai sus, despre ritmurile vietii si despre plimbari, eu, de fapt, ador sa conduc masina. In Moldova ma temeam sa conduc(!). Imi lipsea masina mea si simplul fapt de a pleca undeva in afara orasului cu prietenii. A fost dificil pentru mine (ca si pentru moldoveni, de altfel) sa plec undeva in afara Chisinaului. E nevoie de multe planificari si pregatiri, iar eu nu eram invatata cu asa ceva.

Aceasta imi aminteste de alt lucru care imi lipsea – faptul de „a cunoaste cum se face”. Suna straniu, cred, deoarece am stat in Modova mult timp, dar erau cazuri cind nu stiam cum sa procedez, spre exemplu cum sa gasesc minibusul necesar pentru a ajunge in alt oras, ori chiar chestii foarte simple de inteles – “regulile” de stat la coada intr-o banca.

Oh, si, desigur, imi lipseau sotul si familia mea, cred ca nu e nevoie de explicat de ce.

– In pelerinajele de la tara ai avut ocazia sa vizitezi si micile palate de scindura din fundul curtii?

– Da. Foarte des! Nu sint chiar asa de strasnice precum incerci tu sa sugerezi, dar imi pare rau pentru copiii si femeile care sint nevoite sa le foloseasca iarna – e foarte frig!

Cred ca una din problemele serioase in sate este lipsa apei curate sau a posibilitatii de a gasi apa curata in apropiere. Apropo, cititorii ar putea fi mirati daca spun ca mama mea a crescut intr-o regiune rurala in SUA si, pina la mijlocul anilor ’50, majoritatea familiilor din localitate nu aveau un veceu in incapere la acea vreme. Aveau pompa de apa electrica, aveau electricitate, dar uite ca nu aveau veceu. Multe lucruri pe care mama mea le-a facut pe parcursul anilor si chiar si eu in timpul copilariei mele sint similare modului de viata al moldovenilor de acum – ea conserva diverse legume si fructe in borcane, spre exemplu. Acum e mult mai costisitor sa conservezi decit sa cumperi in magazine…

– Este vreo diferenta dintre viata in SUA si cea in Moldova? (Naiva intrebare).

– Ma simt mult mai izolata aici decit in Moldova. Nu-mi vad prietenii la fel de des, si nu ma plimb la fel de des. E mai multa presiune in „a avea lucruri”. Daca vorbim de alimentatie, in SUA lumea prefera mincarea deja pregatita. Orasenii nu conserveaza mincare ca moldovenii, fiindca e mai scump (din vreme ce nu avem loc sa crestem singuri legumele sau fructele). Pe de alta parte, regiunile noastre de la sud pot oferi anul intreg legume proaspete. Unica problema sint distantele – e diferenta mare intre o rosie crescuta in regiune si cea transportata trei zile cu tirul.

Sintem mai tare separati de hrana noastra. Nu cunosc pe nimeni care ar avea gaini, capre sau vaci. Unele din rudele mele, chiar daca traiesc in regiune rurala, nu au taiat niciodata o gaina pentru a o gati.

E adevarat, salariul mediu este mult mai mare aici decit in Moldova, noi fiind mai norocosi in aceasta privinta. Pe de alta parte, persoanele care au salarii mici in orase, spre exemplu, nu prea au posibilitate sa faca rost de alimente de la rude din sate cum o fac moldovenii. E foarte greu sa fii sarac in SUA, chiar daca lumea nu mai este asa de saraca ca unii din Moldova.

Unele persoane din Moldova cred ca majoritatea americanilor au posibilitatea sa calatoreasca si sa aiba vacante, deoarece strainii pe care ii intilnesc asta o fac! Dar am auzit nu demult o stire, ca doar 25 la suta din americani au pasaport, ceea ce inseamna ca 75 la suta n-au calatorit niciodata in afara SUA. Multi dintre americani n-au calatorit nici chiar prin SUA.

In Moldova si in Europa de Sud-Est, in general, oamenilor le trebuie mult mai putin spatiu personal, intim, decit in SUA. Eram intr-o excursie cu sotul. Dupa ce a luat sfirsit, toti au urcat in autobuz. Americanii, normal, au intrat, s-au amplasat la o distanta suficienta unii de altii. Doar o familie a inceput sa se imbulzeasca. „Sint din Europa”, ne-am spus. Si aveam dreptate.

M-a impresionat in Moldova faptul ca partea exterioara a apartamentelor difera atit de mult, adica o fereastra poate fi de o culoare, alta - de alta culoare, a treia - cu termopan. In SUA, de obicei, autoritatea publica locala plateste pentru ca fatadele cladirilor sa fie uniforme.

– Stiu ca ai fost „pentru documentare” si la nunti. Ai sesizat vreo diferenta?

- Diferentele sunt foa-a-arte mari!!! Am putea formula astfel: moldovenii fac ceea ce majoritatea americanilor nu fac la nunti...

Nu exista toasturile de la sfirsitul nuntii, cu urari mirelui si miresei si oferirea banilor (ridicatul paharelor – n.r.). Daca li se ofera cadouri, acestea nu se joaca deasupra capului prin sala, ci sint ambalate si mirii le deschid mai tirziu, cind sint singuri. E in firea lucrurilor ca mirii sa plece la magazine mari (ca UNIC) si sa se „inregistreze pentru cadouri”.

La noi nu se prea dau MULTI bani cuplului tinar. Daca sint doar cunostinte, cadoul poate varia intre 20$-30$, iar un prieten apropiat sau o ruda ar putea oferi ceva de 50$-80$ (asa e in cazul nostru, fiindca sotul meu si cu mine sintem studenti dar, in cazul persoanelor cu joburi bune sumele probabil sint altele).

Nu exista dansuri in cercuri mari, ca la voi.

Noi nu avem nanasi (godparents) la nunti! Eu stiu ca e greu de crezut. Tinerii au „a best man” pentru mire (vornicelul mare – n.r.) si „a maid of honor” (sau „matron of honor”, daca e maritata) pentru mireasa (drusca – n.r.).

Fiecare cuplu poate avea si un numar de “attendants”, invitati din partea mirelui si a miresei, acestia stau linga mire si mireasa la biserica si ocupa locuri de onoare la receptia de nunta. Ei sint imbracati la fel sau in aceleasi culori, cu rochiile (domnisoarele) si cravatele (barbatii) la fel.

La noi mirii trebuie sa pastreze o bucata de tort de la nunta in frigider si sa o manince la prima aniversare a nuntii, ca sa le aduca noroc. Noi am pastrat bucata de tort, dar am uitat sa o mincam. Si nici nu-mi prea place ideea sa maninc tort de un an.

A! Mai exista o traditie aici... fiecare mireasa trebuie sa aiba pe corpul sau, pe parcursul nuntii: „something old, something new, something borrowed, and something blue” („ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru”).

Noi nu avem „dezbracatul miresei”, cum e in Moldova. In loc de aceasta procedura, se ofera obiecte pentru gospodarie. Despre aruncatul buchetului cred ca stiti deja... Mirelui i se cuvine sa scoata jartiera miresei si sa o arunce in spate barbatilor necasatoriti. Cel care o prinde, va fi urmatorul mire.

– Statutul de ruda, de neam are aceeasi semnificatie la voi ca la noi?

– In SUA, daca cineva face ceva pentru o ruda, o face din „dragoste” si nu din „datorie”. Aceasta nu inseamna ca rudele nu se ajuta intre ele, dar, de obicei, nu o fac din considerentul „asa TREBUIE sa procedeze un frate sau o sora”.

Multi dintre americani nu traiesc alaturi de familiile lor, pastrind legatura mai mult prin telefon sau e-mail. Si e greu sa vii sa-ti ajuti unchiul sau fratele cind ei traiesc la 8 ore de calatorie cu masina sau e nevoie sa iei avionul pentru a te vedea cu ei. Noi ne vedem mai mult la sarbatori mari in SUA, ca „Thanksgiving” (ziua recunostintei) sau Craciunul.

– Ai trait ceva timp in Moldova, America ti se pare acum cumva schimbata?

– Da, desigur, lumea e mai izolata, mai retrasa decit in Moldova, si cred ca moldovenii sint mult mai comunicabili decit americanii. Am invatat de la moldoveni cum sa fiu mai activa social, sa fiu responsabila fata de persoane in diverse situatii, si sa fiu un ascultator bun (sper). Lumea in SUA e mai axata pe sine, probabil din cauza ca am fost invatati sa fim siguri pe sine, sa nu depindem de altii, in ciuda evenimentelor ce ni se intimpla in viata. Deci, exista parti pozitive si negative in ambele societati.

– Ma intrebi despre ce discutam cu vecinii? In majoritatea cazurilor despre motanii pe care ii hraneam si despre faptul ca n-ar trebui sa-i hranesc, despre timp, despre alti vecini si despre sanatatea lor, lucruri obisnuite. Doua sau trei familii dintre vecinii mei m-au invitat la casele lor pentru cina sau celebrari ale zilelor de nastere si a fost foarte vesel. Este un exemplu cit de receptivi si buni fata de mine erau oamenii din Moldova. M-am simtit acolo mai tare parte a vecinatatii decit aici, in SUA.