“O da, Nata stii ca e nebuna”, zicea odata, la un ceai, prietena ei. Cu o incintare divinizanta in vocea-i ragusita. Nu mai tin minte sursa incintarii. S-ar putea sa fi fost vorba de graviditatea avansata (prima?) combinata cu reparatia generala din apartament (primul?), dar mi s-a memorizat admirativul “nebuna!”

“Aceasta Albot isi utilizeaza si graviditatile in calitate de PR”, zise un coleg, in timp ce gravida (X3?)Nata, in bereta la moda, raspundea ceva jurnalistei emotionate.

Fara sa comentez nici ceea ce zic adeptii Natei, nici cetatenii indignati de tirajarea imaginii ei, o urmaresc in rolul de Madona in interiorul cald al unei bucatarii provansale. Doi copii bucalati – alaturi, inca un ghemut roz– la piept. Cap inclinat. in loc de ochi ii admir virful capului. Par stralucitor, aspru. Care acopera ginduri asemenea lui. Fara sa paraseasca lavita, ea cearta, lauda, hraneste, saruta.

inca mai cred in imaginea divina, dar ea e deja departe - negociaza ceva cu cineva in engleza, cauta cu infrigurare cheile de la masina. Trebuie sa traga o fuga pina la propriul magazin (celalalt capat de oras) pentru un cadou – un pas incolo, unul inapoi, ca peste o ora jumatate sa se intoarca in atmosfera fistic-pastorala a propriei cetati. Pentru ca, desi aceasta casa este deschisa privirilor curioase, fara sa se ascunda dupa garduri de trei metri, simti ca, de fapt, e o fortareata in care cele cinci suflete se misca exact dupa formula organizata de ea.

 

-Te-ai schimbat.

-…Da?

-Ai devenit… stai sa gasesc cuvintul… trista?

-Trista? Oare?

-in deosebi in comparatie cu cea pe care mi-o amintesc – oare citi ani in urma? Tunsoare scurta, exaltata, excentrica, zaluda, jucind biliard la Black Elephant.

-Cind m-ai vazut pentru ultima data? Cam asa, calma, dar nu trista, am fost toata graviditatea. Am avut, in sfitrsit, graviditatea pe care am visat-o.

-Stai-stai, dar ce te-a incurcat in cazul celorlalte graviditati? Lucrul?

-Asculta, de data aceasta sotul meu a fost AsA! Cind esti singura, poti fi oricum – fericita, nervoasa, deprimata. Dar cind sinteti doi, cind cineva deja traieste in tine, nu poti sa-ti permiti asemenea libertati. si ai nevoie de cineva care sa te sustina. Adica un sot. Sotul meu, intr-un sfirsit, s-a comportat asa cum trebuie.

De fapt, el in general nu s-a comportat urit, atit ca nu intotdeauna se orienta in situatia data si nu intotdeauna putea intra in starea de care aveam eu nevoie.

-Pentru o mama a unui copil de trei saptamini arati excelent.

-Multumesc. Iata inca un argument ca ceea ce fac e corect. De exemplu, nasterea acasa.

-Ai nascut acasa?

-Da! Numai tu nu stii! Am nascut-o pe Sofia acasa in apa, cu ajutorul sotului si al moasei. si, ca o femeie care a nascut de trei ori si toate trei in conditii diferite, pot sa sustin ca ultima varianta este cea mai buna.

-Da-mi detalii…

-Tu stii, eu nu cred ca oamenii vor fi de acord cu mine, ci dimpotriva, vor gasi si vor povesti istorii groaznice. si, in general cind am nascut, mi s-a spus – numai nu spune nimanui ca ai nascut acasa. Pentru ca nu e asa de simplu – ti-a dat in cap si – poftim. Mai ales ca si conditiile sanitare la toti sint diferite, ca si sanatatea. Dar, daca viitoarea mama e sanatoasa, ecografia – in ordine, analizele – tot, de ce nu?

in Europa e destul de obisnuit sa nasti acasa, in Olanda, de exemplu, circa 40% de nasteri sint in conditii casnice. Intra in sistemul lor de ocrotire a sanatatii. Moasa vine acasa, te ajuta, pe urma si ceai iti aduce in pat. Evident, asemenea servicii costa. Apropo, mi s-a spus ca si la Moscova devine ceva obisnuit. Dar asemenea practici si le permit burghezii.

-Dar tie cum ti-a trecut prin cap?

-De fapt, si pina la aparitia lui Bogdan citisem despre asta. Dar atunci inca nu aveam experienta. Dar cind a aparut magazinul Sweet Mama mi-au recomandat o moasa care de 15 ani primeste nasteri in apa. Am adus-o in clubul tinerelor mame sa-si povesteasca experienta dar, apropo, ele au intimpinat-o fara mare entuziasm – in majoritate la prima nastere, dominate inca de multa frica si stereotipuri. Dar, cind eram eu deja gravida la a treia sarcina, am hotarit sa reiau comunicarea. Mi-a dat o gramada de literatura, filme documentare. „Vrei – studiaza!”. Am inceput sa citesc, apoi sa o sun, sa pun intrebari… in rezultat s-a intimplat ceea ce s-a intimplat. stii ce fain e! La maternitate totul e facut pentru confortul Lor. Sa zicem, cea mai comoda pozitie pentru a naste este verticala, dar ei te culca pentru ca asa le e mai comod LOR, LOR le e comod sa puna lumina orbitoare, si nu femeii care naste sau omuletului care apare pe lume. Iar eu am nascut cu o singura luminare – si mi-a fost bine. Uleiuri aromate, apa calda, lumina difuza…

-si Sofia, s-a nascut asa, stiobilc drept in apa?

-Da, iar pe urma i-am facut un dus rece.

-Ce???

-si in fiecare seara facem acest lucru. si lui Bogdan, si Evei. Da, stiu ca multi nu accepta acest lucru….

-Ce inovatii, ce lucruri netraditionale ai mai introdus in viata ta?

-Vreau sa fiu bine inteleasa. Netraditional inca nu inseamna salbatic. E altceva! Atitudinea mea „altfel” fata de sanatate e motivata. si vine dintr-o experienta. La 24 de ani, cind eram gravida cu Bogdan, eu nu-mi puneam intrebari de genul ce se intimpla cu mine si ce se va fi in continuare. Ce s-a intimplat cu mine la a doua graviditate… Probabil asa a fost sa fie… Dar, sa revenim la dusurile reci. Am avut o experienta atit de trista cu Eva… La jumatate de an, i-am pus vaccinul care se face de obicei la aceasta virsta. Totul parca era in ordine si noi am plecat in Crimeea. Brusc ne suna mama: Eva are pneumonie, e in reanimare. iti inchipui cit de tare i-a scazut imunitatea, daca nici macar febra n-a facut!!! Iar toxinele, adica produsul dezintegrarii bacteriilor i-au afectat creierul si i s-a inceput un proces de neurotoxicoza. Dormea tot timpul. Iesindu-mi din minti, am zburat la spital. Copilul era vinat, aici un cateter, dincolo o picuratoare si - doarme!

Ce sa-ti zic? Eu le sunt foarte recunoscatoare medicilor pentru faptul ca au salvat-o. Dar ii urasc. in primul rind ii urasc pentru vaccine. Bogdan dupa un vaccin s-a imbolnavit de enterovirus si pe mine, gravida, m-a molipsit. Trebuia sa-l vezi – diaree si voma fara capat. Numai l-am tratat, l-am scos la mal, l-am dus la gradinita si de acolo s-a intors cu oreion. Aceasta era imunitatea lui dupa vaccin. si nu e vorba doar de experienta mea – stiu sute de asemenea „cazuri rare”!!! Aveam acasa cinci cutii cu medicamente!!! Sigur, ii tratam si eu, ca toti, dupa principiul – sa-l pun cit mai repede pe picioare. Ca si toti ceilalti, nu ai timp pentru boala. Am inceput le fac dusuri reci dupa ce Bogdan a adus de la gradinita urmatorul virus, si a infectat-o pe Eva. Aveau amindoi febra 39 de grade, dar imi dadeam seama ca nu mai vreau, absolut categoric, nu mai vreau sa folosesc antibiotice. Da, stiu, unii zic ca trebuie sa-i calesti treptat, ca apa trebuie sa o racesti cu cite un grad. Altii - ca „treptatul” e o aiureala. Eu am ales a doua metoda: dintr-odata!

-Cum reactiona Ruslan, sotul tau, la asemenea exercitii spartane?

-La inceput era panicat. si ma scotea si pe mine din echilibru. si atunci i-am pus conditia: ori esti cu mine, ori nu ma incurca cel putin! A ales prima varianta. si acum ii scalda singur seara. De ce? Pentru ca a vazut rezultatul! Ca si mine, de altfel. Sigur, prima data, fara sa ai experienta, risti. Cel mai greu e sa fii sigur pe tine atunci. Ma gindeam: nu pierd nimic, in ultima instanta ramin, totusi, antibioticele. Dar, atunci cind copiii au inceput sa se insanatoseasca doar datorita apei reci si frictiunilor cu stergarul uscat, toate s-au asezat la locurile lor. Sintem atit de ingropati in lucrul cotidian, conturi ca in general ne indepartam de copii. Ne pierdem deprinderea de a conecta creierul, ni se pare ca pentru noi cineva hotaraste tot timpul. Nu vreau sa fac nimanui agitatie si propaganda. Fiecare caz e individual si trebuie sa ne ascultam intuitia. Pur si simplu vreau ca femeile intelepte sa stie ca exista o alternativa.

-Dar tu, oricum, trebuie sa intretii niste relatii cu medicii…

-Daaa. Medicul-sef al centrului unde sintem noi la evidenta, a inceput sa-l pedepseasca pe medicul nostru de familie. A lipsit-o de categorie, de suplimentul la salariu, i-a aplicat mustrare aspra. Eu i-am scris deja scrisoare de protest si cred ca nu ma voi opri aici! Ce-i cu toata aceasta nebunie?!

in general, pozitia statului in acest sens provoaca doar o reactie de turbare. Sa zicem, dupa lege, doar institutiile de stat au voie sa ia la evidenta o femeie insarcinata. Pentru ca doar statul isi ia raspunderea pentru viata ei si viata copilului. Dar spuneti-mi va rog, cum se manifesta aceasta responsabilitate? Statul iti plateste compensatie morala? iti reabiliteaza sanatatea psihoemotionala daca, doamne fereste, se intimpla ceva cu copilul tau? si cred ca sint o persoana indicata sa pun o asemenea intrebare. si-au cerut scuze. si? Mai departe ce se intimpla? Clinicile private isi lipesc pe usi anunturi, „Ne scuzati, dar nu oferim consultatii femeilor gravide”. Doar ginecologii de stat! in timp ce la maternitatile respective nu s-au facut reparatii de o suta de ani si toata lumea stie ca acolo o duc bine mersi, decenii la rind tot felul de stafilococi si alte porcarii. Adica acum, pe mine, prin medicul meu, vor sa ma pedepseasca pentru ca nu vreau sa ies din mediul meu firesc si sa ma duc la stafilococii lor. Nu destul ca ajungi acolo, dar inca te mai marineaza in aceasta zeama, cu tot cu prunc, inca vreo citeva zile. Ca sa fie rezultatul sigur! si pe urma ne miram de unde are un copil nou-nascut atitea boli. si de ce toti au disbacterioza.

Au refuzat s-o inregistreze pe Sofia la Centrul mamei si al copilului, acoperindu-se cu nu stiu ce fel de Hotarire si mi-au recomandat sa ma duc la sector. M-am dus la sector, la sase zile dupa nastere. Le zic asa si asa am nascut acasa, vreau sa inregistrez copilul. „Ce s-a intimplat??? Unde e copilul? Dar sinteti sigura ca ati nasut copilul 6 zile in urma?” Nici n-am reusit sa-mi vin in fire de la logica discursului, ca ei au gasit-o afara pe prietena mea care astepta cu copilul in carut, au facut comisie, au dezvelit copilul dormind si au inceput sa-l masoare, sa-l cintareasca. Sofia a inceput sa plinga. Pe mine m-au escortat la ginecolog. Ginecologul ma intreba: dar cine te-a ajutat sa nasti? Eu zic: sotul. Du-te atunci la sot, ce mi-ai venit la mine! M-a plefturit din cap pina in picioare, de parca as fi fost ultimul criminal, si avea o placere deosebita sa o faca! in general, am impresia ca barbatii nu au ce cauta in ginecologie. E un proces feminin si doar o femeie poate sa-l inteleaga. Iar pentru un barbat fiecare femeie e inca o oaie care trece! Sint desigur si exceptii, ca V.Gatcan de la „Extramed”, e un medic sensibil, stie sa comunice, femeile au incredere in el, dar, in general… Sotul meu isi punea odata intrebarea sacramentala: cum trebuie sa functioneze sistemul de gindire al unui student ca sa-si aleaga aceasta specializare? si a facut concluzia: multi dintre ei ar fi devenit maniaci, dar s-au facut ginecologi. Da, acum ma amuz. Dar atunci… Eram distrusa, am inceput sa pling.. intr-un sfirsit am obtinut totusi certificatul. Dar am blestemat sistemul inca o data. Sistemul zicea ca trebuie sa ne ducem pentru citeva zile in spital. Slava domnului, am putut evita cumva lucrul acesta. in schimb neonatologul m-a sustinut. si mi-a laudat fiica. De fapt asa, „in basmaluta”, toti inteleg. Dar cu voce tare nu vrea nimeni sa ma sustina, nu vor sa se bage in scandal. Daca am ajuns la timpurile cind medicii nu-si mai vaccineaza nepotii, despre ce sa mai vorbim?

-Am inteles corect? Tu nu-ti vaccinezi copiii?

-Nu. Deja nu. Tocmai din acest motiv le fac dusuri reci. Factorul de stres provoaca cresterea. Copiii au nevoie de acest stres. Fac si gimnastica. si cu Sofia facem. Nu-ti arat, ca sa nu cazi in lesin. Dar cel mai bun argument pentru mine e ca i-am scos din boala doar cu aceasta metoda. Asta nu inseamna ca de fiecare data va fi la fel. Nu exista o reteta unica pentru toate cazurile. Dar sint lucruri de care m-am dezis in mod constient o data si pentru totdeauna.

-Astimpara-mi curiozitatea: cum le-ai gasit numele copiilor?

-Parca nu ai sti cum se face! Pe primul vroiam sa-l numesc Sebastian, dar sotul se impotrivea din toate puterile. in ospetie la Viorica si Sergiu Prodan (nanasii, n.a.) „l-am nascut” pe Bogdan. in cazul Evei nu mai tin minte daca ei si-au adus aportul, iar la al treilea, iarasi am sunat-o pe Viorica. Ea a zis scurt: Sofia. Eu i-am plasat elegant sotului meu ideea ca si cum ar fi fost a mea. si el a zis: „Super!” Aparitia ei in casa a fost atit de naturala, atit de normala… Copiii o ascultau in burta, vorbeau cu ea. Cit a durat travaliul, Bogdan venea la mine in camera… Sofia e cu noi din prima clipa, doar si-a schimbat locul… O cunosti pe Gulinara?

-Fotografa? Da.

-Apoi iata, cind eram gravida cu Bogdan, Gulinara pregatea o expozitie despre nasteri si a fost cu mine in sala de nastere si mi-au ramas niste fotografii superbe de atunci. Acum vroia sa fotografieze la fel. Dar nu stiu de ce, atunci cind au pornit contractiile, nu am avut nici un chef sa o sun. A inceput sa ma sune ea. Noi nu ridicam receptorul. Dar ce inseamna sa fii Rac! A venit singura. A navalit pur si simplu. P urma, sigur, mi-am dat seama ca a avut dreptate si ii sint foarte recunoscatoare. Desi nu prea vreau sa privesc fotografiile. Dar ele trebuie sa fie in albumul de familie. Pe urma, cind totul s-a terminat, toti ne-am asezat sa bem vin.

-si tu?

-Eu stateam in pat si mincam nuci cu miere. Un pahar de vin l-am baut pina la… Am servit masa: mamaliga, peste, mujdei, am aprins luminari. si eu m-am gindit: o! ultima sansa sa maninc azi mujdei, citeva luni nu voi avea voie. Iata inca un motiv de kaif, cind nu stai si tremuri intr-un salon de spital, ci esti cu familia ta, acasa. Simti diferenta de stare? Cel mai important lucru in calea pe care am ales-o e ca pot sa fac ceea ce vreau. Chiar si sa beau un pahar de vin!

-Nata, dar totusi, de ce crezi ca unii considera ca iti faci promovare cu sarcinile tale?

-Ce-i cu prostiile astea?

-Prostii? Din subiecte reiese: alinierea la Nata, celebra tipa care reuseste totul – sa faca si radio, si afaceri si sa nasca o caruta de copii!

-…Trei sunt o caruta? Desi, ca sa recunosc sincer, au fost neplanificati. Nu din cauza ca nu stiu nimic despre anticonceptionale, dimpotriva. si am incercat cele mai bune dintre ele, dar nu toate mi-au fost de folos. si sint categoric impotriva avorturilor. Copiii mei sint niste intimplari fericite. Fiecare din ei e o istorie aparte. Primul – pentru ca e primul. Atunci ma despartisem de sotul meu si, probabil, daca nu ne intorceam unul la altul, n-ar fi venit vorba de al doilea. Al doilea copil a aparut pentru ca ne uitam ce minunat e Bogdan, hai sa mai facem unul ca sa creasca si sa se joace impreuna. Al treilea - asa s-a intimplat. si?

-in occident e o norma sa infiezi copii. Acum s-a pornit procesul si in Rusia. La noi… Zi-mi, de ce sa nasti unul dupa altul, daca sint atitia deja nascuti, dar ai nimanui…

-Dar sint copii straini! in Moldova sint atitea femei care se chinuie, se trateaza ani intregi de infertilitate, se bucsesc cu hormoni, fac proceduri care dureaza luni intregi - iata ele ar putea sa infieze. Dar eu pot face copii, de ce sa infiez straini? E un nonsens! Desi, poate intr-o zi, voi hotari ca avem loc in casa si pentru un copil adoptat – cine stie? Dar… sa invinuiesti o femeie ca naste propriii copii!!!

-Ce-i cu tine, ce fel de invinuiri? O intrebare nevinovata. Pe de alta parte, mie intotdeauna mi-a parut ca femeile de afaceri active nu s-au descurcat si cu unul. si ma gindeam: de ce sa faci copii, daca ei sint mereu cu dadaca, cu bunica. Daca mama vine cind ei dorm si pleaca dimineata, reusind sa-i sarute din mers. si le da sfaturi la telefon cu ce sa scada febra. De ce ii face? Ca sa fie?

-stii, nu mi se pare ca acesti copii sint chiar asa de nefericiti. Dimpotriva. Mamele lor lucreaza pentru dinsii si ei inteleg si simt acest lucru. si nu sint lipsiti de nimic. Eu n-am avut niciodata un moment in care sa plec si sa las copilul plingind in hohote. Niciodata. si in general, imi place cind copiii sint independenti emotional. si ma straduiesc sa-i educ astfel.

-Dar mai departe? Va mai fi cineva?

-Cum sa-ti raspund? Am observat ca daca neg ceva cu vehementa, acest lucru se va intimpla numaidecit. De asta in ultimii ani nu ma impartasesc cu oamenii – nici de bine, nici de rau. in rest – va fi cum va fi. Desi… Va fi asa cum va trebui sa fie!