Pentru prima data, la BITEI, au participat artisti din India care au prezentat spectacolul Fana’a: Revenirea la Ranjha, coregrafia apartinind unui dansator de exceptie, aplaudat la scena deschisa in cadrul Bienalei Teatrului „E. Ionesco”, Navtej Johar, conceptul muzical fiind semnat de Madan Gopal Singh. Montarea imbina doua povesti de dragoste arhaice din India de Nord si de Sud, legendele sint vizualizate prin formule de dans indian traditional, comprimate si remodelate astfel, incit includ elemente de yoga, teatru fizic, dans modern. Potrivit ziarului The Indian Express, in acest spectacol „revelatia e omniprezenta, pasiunea si spiritualitatea genereaza emotii”. Petru Vutcarau a vazut „Fana’a...” acum doi ani la un festival international de teatru din Pakistan si i-a invitat pe dansatorii indieni la BITEI–2008.

-Stimate dle Navtej Johar, cum a inceput cariera dvs. de dansator?

-Nu ma gindeam in copilarie ca as putea alege dansul ca meserie, fiindca noi suntem sikhi, iar sikhii nu danseaza. Religia noastra ne interzice sa practicam dansul. Eu insa m-am indragostit de dans la douazeci si unu de ani si nimeni nu m-a putut opri sa fac anume aceasta arta.

-Unde ati studiat dansul, ce scoli ati urmat?

-in decurs de 5 ani am invatat la o scoala de dans indian traditional – programul era foarte dificil, asa studiaza europenii in scolile de balet clasic – apoi m-a interesat coregrafia, am creat spectacolele mele, am cutreierat lumea. Colaborez cu muzicieni profesionisti si amatori, cu dansatori din diferite companii.

-Faceti repetitii in fiecare zi?

-Da, repet cite doua-trei ore in fiecare zi. Cind lucrez la un nou spectacol, repet de dimineata pina seara.

-Practicati si yoga?

-Sigur ca da, de la virsta de 20 de ani. Acum am 48 de ani. Predau si cursuri de yoga. Exercitiile de yoga sint foarte utile pentru concentrare, flexibilitate, iti dau forta fizica si te invata sa-ti controlezi respiratia, sa-ti stapânesti trupul, sa obtii armonia intre corp si spirit.

-Sinteti un om credincios?

-Nu, nu. Eu cred in forta divina, dar nu sint foarte religios. Precum va spuneam, sunt sikh, insa nu respect intocmai canoanele religioase. M-am specializat in dansul hindus si imi place mult poezia sufi.

-Cind a avut loc premiera spectacolului „Fana’a...”?

in septembrie 2005, la New Delhi. Din ziua premierei si pina azi l-am prezentat in toata India, am calatorit cu el si prin alte tari, peste tot are un mare succes. Visul meu e sa-i iau pe interpretii si muzicienii din „Fana’a...”, sa-i urc intr-un autobuz si sa mergem prin satele indiene, sa le aratam oamenilor de la tara spectacolul nostru.

-Inspirat din legende indiene stravechi, acest gen de teatru poate fi considerat si novator?

Cred ca da. Tehnica mea e traditionala, dar sensibilitatea e moderna. Un astfel de gen de teatru nu se practica in India, e inventia mea, un fel de experiment bazat pe mitologie, avind o dinamica si o expresivitate pe intelesul omului contemporan.

-Cum ati elaborat coregrafia? A fost un proces meticulos, indelungat?

-Nu. Foarte spontan. Niciodata nu am lucrat atit de usor, miscarile au curs, s-au dezvoltat una din alta, scenele imi veneau din pura inspiratie, ma miram si eu ca se poate crea atit de spontan.

-Ati adunat greu banii pentru realizarea acestui spectacol? V-a sustinut Ministerul Culturii al Indiei?

-Nu, ministerul nostru e foarte sarac. in general, am folosit putini bani in proiectul Fana’a..., as putea spune ca l-am realizat pe cont propriu.

-in caietul–program al BITEI–2008 am citit despre „Fana’a...” ca e o ilustrare a conceptului „Sa mori, sa devii pulbere, sa te dizolvi in dragoste”. Ideea aceasta v-a fascinat?

-Da, pentru personajele spectacolului apogeul iubirii e pulverizarea, dizolvarea. Fana’a... inseamna sa mori unindu-te, contopindu-te cu fiinta iubita.

-De ce eroina Vasantvalli, iubita lui Siva din spectacolul „Fana’a...”, e intruchipata de un barbat?

-Initial, rolul tinerei Vasantvalli era interpretat de o dansatoare, dar a intervenit o problema si ea nu putea merge cu noi in turnee. Atunci rolul fetei i l-am dat lui Anil, un dansator de exceptie. in duet cu Anil am evoluat si la Chisinau, el a intruchipat-o pe frumoasa Vasantvalli. Un dansator trebuie sa aiba si talent actoricesc, astfel incit sa poata interpreta orice, sa poata juca roluri de barbati, femei, copii, batrini, fiare, pasari, pietre sau flori.

-si dumneavoastra intruchipati in „Fana’a...” mai multe personaje, unul dintre ele este astrolog. in viata de toate zilele, mergeti des la astrolog?

-Doar uneori, din curiozitate, e foarte amuzant. Nu cred in previziunile astrologilor. Dar sa stiti ca parintii m-au aratat astrologului la putin timp dupa ce m-am nascut si el a spus ca voi deveni dansator. Parintii s-au speriat, nu le venea sa creada ca ma asteapta un astfel de destin. S-au impotrivit sa fac dans in primii ani ai carierei mele, dar acum, dupa ce s-au convins ca e vocatia mea, sint foarte multumiti.

-Cu ce se ocupa sotia si copiii dvs?

-Nu am sotie, nu am fost casatorit. in schimb, am patru ciini, imi place sa am grija de ei.

-Ce vedeti pe fereastra casei dvs. din India?

-Locuiesc la New Delhi, intr-un apartament. Când ma uit pe geam, vad un copac foarte frumos in curte. tin mult la acest arbore, are frunze mari, verde inchis, parfumate, cu calitati medicinale. Probabil, l-a plantat proprietara blocului.

-Copacul e un fel de zeitate pentru dvs.?

-in India orice obiect poate fi zeitate.

-Din ce caste fac parte dansatorii in India?

-in veacurile trecute, de obicei, dansatoarele erau prostituate. Astazi nu mai exista reguli atât de stricte in privinta persoanelor ce-si aleg dansul ca meserie, dar problema castelor ramine inca foarte complexa.

-Va plac filmele indiene?

-Cele vechi, da. Cu Radj Kapur, cu alti artisti din cinematografia noastra clasica. Peliculele care se produc astazi nu-mi prea plac, piata de film e invadata de kitsch.

-Ce inseamna gloria pentru dumneavoastra?

-Pentru un artist e important sa transmita un mesaj, o stare, o emotie. Cu cit prezenta sa in scena e mai impresionanta, mai tulburatoare, cu atit artistul e mai glorios. Pentru mine conteaza sa am putere in scena, dar dupa spectacol gloria se stinge. Noi nu ne consideram vedete, nu dam sute de autografe, nu asteptam o rasplata fabuloasa. Traim intr-o tara saraca si incercam sa aducem bucurie oamenilor simpli, prin reprezentatiile noastre.

-Am auzit ca in India aurul e un metal sacru. O fata nu se poate marita daca nu are ca zestre o anumita cantitate de aur.

-Se marita fetele si fara aur! Vremurile s-au schimbat, legile patriarhale de cindva nu mai functioneaza, societatea s-a modernizat. Chiar daca nu porti bratari sau lanturi de aur, poti avea un statut onorabil. insa, ca si in Europa, in India alchimia aurului e sacra. O podoaba de aur poate fi un talisman foarte bun. in afara de aceasta, obiectele de aur sint o investitie sigura.

-Ce ati reusit sa vedeti in Chisinau?

-Mai nimic. Dupa sosire, am repetat o zi intreaga la „Ginta Latina”, pregatindu-ne de spectacol. Am trecut doar citeva minute prin parc si mi-au placut copacii, cerul albastru. La cinci dimineata am auzit pasarile, cinta minunat. As fi vrut sa mergem prin satele moldovenesti, dar nu am avut timp. Sa stiti ca, vazut de sus, din avion, pamintul Moldovei e foarte frumos!

-Cind reveniti in R.Moldova sa mai dansati pentru publicul nostru?

-Cu prima ocazie, poate la o urmatoare editie a BITEI. imi place sa ascult limba româna, multe cuvinte au radacini comune cu ale cuvintelor din limba hindi, de exemplu, „ciorap”, „om”, „camera”, „masa”, „timp”...

-Va doriti sa atingeti starea de nirvana?

-Nu ma intereseaza acest concept. Dar atunci cind dansez, simt o detasare de cele pamintesti, uneori am impresia ca inving forta de gravitatie. Poti atinge sentimentul eternitatii prin dans, cred in asta. Sint fericit cind reusesc sa transmit senzatia aceasta si publicului.