Intrebarea „esti fericit?” nu a mai primit un raspuns serios de multa vreme, reusind sa ne stirneasca doar un zimbet cel mult ironic. In jurul acestui concept au filozofat majoritatea marilor ginditori ai omenirii, iar in ziua de azi este un subiect frivol si uneori ilar, atribuit idealistilor si naivilor acestei lumi. Imaginea negativa asupra fericirii a fost nascuta prin perceptia sceptica a filozofilor europeni vizavi de acest subiect si exploatarea nemiloasa a acestui concept de catre emisiuni, carti si „ideologii”  bune pentru gospodinele exemplare. Totodata, intr-o lume in care cel mai bine se vinde tragicul si mizeria, intr-o lume in care moartea, foametea si durerea sint zilnic cap de afis, putem sa ne permitem oare sa vorbim despre chestiuni atit de luxoase ca fericirea? Insa, sfidind toate aceste legitati, oamenii chestionati vor spune ca sint destul de fericiti si cred ca peste 10 ani vor fi si mai fericiti decit in prezent. Daca ar fi adevarat, acest lucru ar fi o veste foarte buna pentru omenire, fiindca oamenii fericiti sint mai sanatosi, au mai mult succes, sint mai harnici si mai angajati social.

Psihologia pozitiva: Pro si... pro

Incepind cu Freud - „intentia ca omul sa fie fericit nu a fost inclusa in planul creatiei” si terminind cu Larkin - „un om lasa mostenire celuilalt doar nefericire” psihanalistii nu au fost prea optimisti in privinta obiectului nostru de discutie. Psihologia s-a dezvoltat studiind tot ceea ce chinuieste mintea umana: anxietate, depresii, nevroze, obsesii, paranoia, deliruri. Scopul acesteia a fost de a aduce pacientii de la o stare negativa la una neutra sau normala, sau, dupa cum spune psihologul de la Universitatea din Pensylvania, Martin Seligman, „de la un minus cinci la zero”.

Pornind de la aceste premise evidente, acum 10 ani, pe o plaja din Mexic, la Akumal, trei psihologi de virf ai deceniului pun la cale o noua abordare a psihologiei, Psihologia Pozitiva. Martin Seligman, fiind in prima sa zi de presedinte a Asociatiei Psihologilor Americani (APA), si-a pus ca scop sa construiasca un nou domeniu pentru psihologie: „Mi-am dat seama ca profesia mea era doar pe jumatate coapta. Nu este de-ajuns pentru noi sa anulam conditiile de dizabilitate si sa ajungem la zero. Trebuie sa ne intrebam care sint conditiile favorabile ce il fac pe om sa infloreasca. Cum ajungem de la zero la plus cinci?” Sanatatea mentala ar trebui sa fie mai mult decit lipsa unei boli mentale. Ceilalti doi psihologi care au dat nastere Psihologiei Pozitive au fost Ray Flower si Mihaly Csikszentmihalyi. In citeva luni, Seligman a reusit sa recruteze o serie de psihologi renumiti care sa se ocupe de acest teritoriu inca neexplorat si chiar sa stabileasca legaturi puternice cu mai scepticii colegi din Marea Britanie. In rezultat au aparut o serie de cercetari legate de fericire, optimism, emotii pozitive si trasaturi sanatoase de personalitate, sute de articole in presa scrisa si cea de specialitate, carti care trateaza aceste probleme: „The Handbook of Positive Psychology” (Snyder si Lopez, 2000), „Authentic Hapiness” (Seligman, 2002), „Flourishing (Keyes si Haidt, 2003), etc.

Psihologia pozitiva nu este altceva decit „studiul stiintific al puterii umane si al virtutii acestora”. Intelegerea capacitatii umane ne ajuta sa prevenim sau sa micsoram efectele negative ale bolii, stresului si afectiunilor psihice, pentru ca trairile pozitive reprezinta factori protectori pentru sanatatea fizica si mentala. Se presupune ca un motiv pentru care psihologia s-a axat asupra stresului si bolii, ar fi realitatile istorice in care s-a dezvoltat aceasta stiinta. Dupa al doilea razboi mondial cele mai multe sponsorizari pentru cercetari stiintifice erau oferite tocmai pentru studii asupra dizabilitatilor mentale si o parte din cercetari au fost dedicate ajutorarii veteranilor de razboi. S-au creat modalitati excelente pentru tratarea celor care deja sufereau de o boala mentala si modalitati eficiente pentru identificarea factorilor proximali care duc la aparitia bolilor, dar s-au ignorat, practic, acei factori distali (capacitati personale, conexiuni sociale, etc.) care ar putea sa reduca sau sa previna aparitia bolilor mentale. Un alt motiv pentru care acest teritoriu a ramas neexplorat, ar fi insasi natura umana care reactioneaza mult mai alert la rau decit la bine. Evenimentele negative au impact mult mai mare asupra noastra si ni le reamintim mult mai usor in comparatie cu cele pozitive.

Ce este fericirea din punctul de vedere al oamenilor de stiinta?

Fiecare isi gaseste fericirea in alta parte. Pentru unii, fericirea inseamna sa alergi descult pe o pajiste, pentru altii sa tii bebelusul in brate... Ce fel de emotie este fericirea? Ea apare atunci cind ne asteptam mai putin si dispare inainte de a fi cu adevarat traita. De-a lungul timpului oamenii si-au pus intrebari de genul: „Oare fericirea inseamna mai mult decit absenta nefericirii? Poate fi mostenita? Dispare furia daca ii dai friu liber? Pot fi prelungite momentele placute? Putem fi indragostiti toata viata de aceeasi persoana? Ce este suprema fericire?

Preocuparea stiintifica legata de fericire a inceput cu ceva timp in urma, in 1967, cind un tinar "aventurier" din San Francisco pleaca in cautarea unei dovezi ca emotiile nu sint ceva ce se asimileaza prin educatie si nici nu sint specifice unei anumite zone, ci sint innascute si general valabile. A fost ajutat in acest experiment de un trib din Papua Noua Guinee. El a demonstrat ca bastinasii de acolo isi exprima la fel bucuria si tristetea, zimbesc si se strimba la fel ca noi. Ekman a clasificat 19 variante de zimbet. Dintre toate aceste variante, doar una este autentica, restul le utilizam ca masti atunci cind nu vrem sa aratam celorlalti intregul adevar despre ceea ce simtim. Risul autentic are citeva caracteristici care nu pot fi confundate: ridicarea colturilor gurii, ochii inchisi partial, aparitia ridurilor la colturile ochilor, deplasarea partii superioare a obrajilor in sus. Astfel, chipul nostru exprima fericirea.

Emotiile pozitive nu se vad doar pe chip. Indiferent de sursa fericirii, in corpul nostru se instaureaza o stare de voiciune si singele pulseaza mai repede. La majoritatea oamenilor, diferenta dintre starea normala si cea de fericire e de trei batai de inima pe minut, temperatura pielii creste cu aproximativ o zecime de grad. Datorita stimularii, pielea devine mai umeda, iar rezistenta ei electrica scade. Toate aceste schimbari sint controlate de sistemul nervos vegetativ, care nu se afla sub controlul constiintei. Tocmai de aici vine si dificultatea de a fi fericiti atunci cind vrem noi. Aceasta componenta a sistemului nervos controleaza toate acele impulsuri involuntare ale corpului pe care creierul le interpreteaza, generind astfel starea de bine. Iata de ce nu putem sa ne preschimbam emotiile in mod direct, ci trebuie sa folosim cai mai rafinate de pacaleala.

Citeva descoperiri din domeniul neuropsihologiei au o importanta majora in gasirea raspunsului la aceste intrebari. Prima descoperire se refera la partile creierului care genereaza o stare de bine: in mintea noastra exista mecanisme pentru bucurie, placere si euforie – avem la dispozitie un sistem prin care putem deveni fericiti. Asemeni capacitatii de a vorbi, sentimentele pozitive sint innascute. Aceasta descoperire va marca imaginea noastra despre om, asa cum au marcat-o altadata teoriile lui Freud privind inconstientul abisal.

Cealalta descoperire, si mai surprinzatoare, este faptul ca si creierul adult se afla in continua schimbare. Daca, pina acum, oamenii de stiinta credeau ca acesta isi atinge apogeul de dezvoltare la sfirsitul pubertatii, se pare totusi ca el se transforma de-a lungul vietii, iar intre celule apar noi conexiuni.

Seligman a fost constient ca, pentru a fi luat in serios de lumea stiintifica, va trebui sa isi pozitioneze noul domeniu de studiu intre doua ancore: teoriile psihologice deja cunoscute si ancora biologica a teoriilor emise. Si acest lucru ne duce inapoi tocmai in epoca preistorica a evolutionismului omului. La sfirsitul pleistocenului (perioada a cuarternarului caracterizata prin aparitia omului) animalele erau pe cale de disparitie, iar oamenii aveau creiere mari si isi foloseau inteligenta pentru a face foc si unelte sofisticate, pentru a-si dezvolta limbajul si regulile sociale. „Deoarece creierul nostru s-a dezvoltat intr-o epoca a frigului, foamei si nesigurantei, avem un creier catastrofic. Care, prin mecanismul lui de baza, cauta ceea ce merge rau. Problema este ca acest lucru ne favoriza in epoca respectiva, dar nu o mai face in epoca moderna”, zicea Seligman. Din cele 6 emotii universale, patru dintre ele – furia, frica, dezgustul si tristetea – sint negative si doar una este pozitiva – bucuria. Daca fiecare dintre aceste emotii ne ofera un anumit pattern in care vor evolua lucrurile, bucuria ne spune doar ca s-a intamplat ceva bun si ca nu trebuie sa schimbam nimic. Partea din creier responsabila de fericire (cortexul prefrontal) este folosita pentru gindirea complexa si s-a dezvoltat mult mai tirziu pe scara evolutiei umane, acestea sint concluziile studiilor.

Ce ne face pe noi, oamenii de rind, sa fim fericiti?

In ciuda celor ilustrate mai sus, Seligman propune o viziune revolutionara asupra fericirii: putem sa ne antrenam sa fim fericiti. Acesta doreste sa-i faca pe oameni sa-si elimine emotiile negative legate de trecut, invatindu-i sa savureze prezentul si sa investeasca mai mult in activitatile lor cotidiene si in scopurile de viitor, care dau sens vietii.

Ce ne face sa zimbim mai mult si sa  plutim de fericire? Banii sau sanatatea? Din cercetarile lui Diener a reiesit ca, odata ce nevoile bazale sint implinite, veniturile suplimentare nu prea afecteaza nivelul de satisfactie al vietii noastre. Cei care au cistigat la loterie au revenit, intr-un an, la acelasi nivel al satisfactiei de dinainte de a cistiga marele premiu. Persoanele cu dizabilitati survenite in urma unor accidente, devin la fel de fericiti ca inainte de accident. Nici nivelul educational, nici desteptaciunea nu sint drumurile directe spre fericire. Sa fii tinar? Nici macar asta, studiile aratind ca persoanele in virsta sint mult mai satisfacute de viata lor si mai putin expuse oscilatiilor de dispozitie. Zile insorite? Nici aici nu ati nimerit. Credinta? Se pare ca aceasta are un rol destul de important pentru spiritul nostru. Prietenii? Si interactiunea sociala joaca un rol foarte important pentru fericirea noastra. Un studiu facut in 2002 la Universitatea din Illinois, condus de Diener si Seligman, a aratat ca acei 10% dintre studentii care aratau cele mai inalte grade de fericire si cele mai putine semne de depresie aveau strinse legaturi cu prietenii si familia. Aceste rezultate au demonstrat importanta si necesitatea focalizarii pe dezvoltarea aptitudinilor si capacitatilor sociale ale persoanelor. Casatoria ne face mai fericiti decit eram, animalele de companie sint inca un element care actioneaza asupra bunei noastre dispozitii insa, spre surprinderea tuturor, inclusiv a cercetatorilor, se pare ca copiii nu ne fac chiar atit de fericiti precum credeam. Un studiu efectuat pe 900 de femei in USA a obtinut niste rezultate foarte interesante: cele mai placute 5 activitati pentru aceste femei sint sexul, socializarea, relaxarea, rugaciunea sau meditatia si mincarea. Sportul si televizorul erau pe urmatoarele locuri, iar aproape la capatul listei era ingrijirea copiilor, mai jos decit gatitul si putin inaintea curateniei.

Cum ne masuram fericirea?

Daca unele stari sau emotii deja intilnite in practica psihologica sint usor de masurat si de analizat prin comportamente, stari vegetative, limbaj non-verbal, fericirea inca nu a primit o definitie clara. Nefiind o stare statica, chiar si cei mai veseli oameni au citeodata stari de apatie si cei mai apatici sint citeodata foarte veseli. Astfel, masurarea fericirii a fost o adevarata provocare pentru oamenii de stiinta, fericirea fiind o stare, prin esenta ei, subiectiva. Diener a creat una dintre scalele cele mai folosite la nivel mondial, Scala nivelului de satisfactie de viata. Desi validitatea acestei scale a fost contestata de multi psihologi, Diener a demonstrat ca rezultatele coreleaza cu alte tipuri de masuratori ale fericirii, cum ar fi parerile prietenilor si a familiei, incidenta emotiilor pozitive si incidenta scazuta a simptomaticii depresive.

Seligam sustine ca „sintem ceea ce ne amintim despre noi, mai mult decit totalitatea propriilor experiente”. Ca rezultat al cercetarilor efectuate, acesta gaseste trei componente ale fericirii: placerea, angajamentul (cit de devotati suntem familiei, muncii, dragostei si hobby-urilor) si sensul (utilizarea propriilor capacitati si abilitati pentru atingerea unui scop mai profund). Dintre acestea trei, placerea este cea mai frivola: „Atitia americani isi construiesc viata in jurul placerii, pe cind angajamentul si sensul sint mult mai importante”

Putem sa fim mai fericiti?

Fericirea este sub controlul nostru sau nu? In anul 1996, David Lykken publica o lucrare despre rolul genelor pentru determinarea nivelul de satisfactie al unei persoane. Dupa ce a comparat datele de la gemeni identici a ajuns la concluzia ca aproximativ 50% din fericirea unui om este determinata de programarea genetica (genele influenteaza trasaturi ca personalitate sociabila si vesela, management bun al stresului, niveluri scazute ale anxietatii si depresiei). Factorii de mediu ca venit, casatorie, religie si educatie contribuie cu aproximativ 8% la starea de bine. Restul procentelor sint atribuite suisurilor si coborisurilor pe care le avem in viata noastra. Astfel, Lykken propune un numar de referinta asemanator cu cel pentru greutatea corporala. Indiferent ce se intimpla in viata noastra, tindem sa revenim la acel punct de referinta specific pentru fiecare din noi. Cu alte cuvinte, putem fi mai fericiti sau mai suparati pentru o perioada de timp, dar ne intoarcem la starea cu care am fost programati.

Cultivarea optimismului reprezinta o modalitate-cheie pentru a creste sentimentul de fericire si de speranta. Seligman si colegii lui au dezvoltat o metoda de predare a optimismului prin care oamenii isi identifica si discuta gindurile lor distorsionate. Aceasta metoda s-a numit „optimismul invatat” si a fost folosita si pentru tratarea depresiei. Studiile legate de optimism s-au bazat de fapt pe studierea modului in care gindesc si se manifesta pesimistii. Acestia se invinovatesc pentru problemele care apar si isi imagineaza ca acestea vor dura pentru totdeauna. Evenimentele pozitive sint de-a dreptul ciudate si inspaimintatoare pentru ei. Optimistii cauta in afara lor motivatiile pentru problemele care apar in viata lor si isi asuma credit pentru lucrurile pozitive care se intimpla si sint siguri ca se vor mai intimpla si alta data. Prin insusirea unor noi modalitati de interpretare a evenimentelor, pesimistii pot deveni mai optimisti si mai increzatori, mult mai buni in aprecierea pozitivului si in a face fata stresului.

Desi aceste cercetari au fost intimpinate cu foarte mult scepticism de lumea psihologilor traditionali, nu ne ramine decit sa incercam pe pielea noastra. Sa vedem daca merge sau nu. Nu avem nimic de pierdut, dar cine stie, poate adaugam un strop de fericire la viata noastra. Astfel, va propunem ca din numarul urmator o incursiune in lucrurile care credem ca ne fac mai fericiti, mai multumiti, activitati care sint la moda, sint trendy, dar despre care nu avem multe garantii ca sint benefice. Pe curind!