S-a intimplat o zi minunata cind zeii au decis s-o inspire pe madame Chiraque pentru o vizita la unitatea militara unde Marc Klein era soldat de nevoie si fotograf de voie. Tot zeii au asezat-o pe madame Chiraque intr-un racursiu foarte favorabil in raport cu obiectivul acestuia. In rezultat, Marc a devenit in scurt timp fotograful oficial al cuplului Chiraque, iar mai apoi a fost lasat "mostenire" cuplului Bruni-Sarkozy.

In alta minunata zi s-a intimplat sa facem cunostinta cu Marc Klein la Paris si, de atunci, sa avem de la el "rapoarte" fotografice detaliate despre noile lui Punkte de pe glob.

Noua Zeelanda este un text facut la patru miini, impreuna cu Sophie Vaucorbeil, special pentru Punkt si, ca sa-l citam pe Marc, "pour la gloire".

 

Cind avionul isi incepe lunga coborire spre aeroportul international Auckland, sintem departe de a banui ca avem a cunoaste o tara exceptionala si pe alocuri nedescoperita. Aflata la 2000 kilometri distanta de Australia, in sud-estul Pacificului, Noua Zeelanda este constituita din doua insule principale (numite inspirat Insula de Nord si Insula de Sud) si dintr-o puzderie de insulite mici. Recurgem la mijlocul de transport cel mai popular pe aici - camping car. Fiind foarte accesibil (il rezervasem prin internet) si putin costisitor, acesta ne-a oferit nepretuita libertate de manevra, chiar in pofida circulatiei pe stinga, practicate aici. De altfel, asta ne-a dat si prima idee despre felul de a fi al localnicilor, alcatuit din politete, caldura si un calm absolut britanic. Inspirati de acest prim contact cu tara „Aotearoa” ( „tara norului lung alb”, in limba Maori), alegem directia la intimplare, doar ca primele citeva ore au fost mai sovaitoare: a trebuit sa ne obisnuim sa conducem pe stinga si nu a fost prea usor. Insa neozeelandezii sofeaza atit de civilizat, incit am avut curajul sa perseveram. Dupa trei sute de kilometri, oprim la Whakatane unde petrecem prima noapte pe malul marii. Pentru ca sintem in plina iarna australa, dimineata e chiar racoroasa, cu o temperatura de circa 5 °C! Dar ce conteaza, cind avem inainte o ora si jumatate de calatorie cu vaporul pina la „White Island”, a carei reputatie ne incita curiozitatea. Aici suractivitateavulcanica este cea mai intensa din Noua Zeelanda, pe al carei teritoriu, de altfel, se afla numerosi vulcani. Sositi pe mica insula, urcam la bordul unui vaporas cu motor care ne duce spre un ponton metalic din alt ev; de acolo, ghizii ne preiau si ne poarta printr-un decor uluitor: culori, zgomote, aburi se imbina pentru a ne oferi un peisaj strain si bizar.

Gheizerele suiera si clocotesc, raspindind aburi albi si densi, incit aerul este uneori irespirabil si sintem nevoiti sa purtam masti. Rosul brun al oxidului de fier, galbenul sulfului, verdele arsenicului si cenusiul apelor clocotinde formeaza un curcubeu parca iesit din cazanul unei vrajitoare. Coplesiti, parasim ruinele vechii uzine de sulf, distruse in 1914.

Plecam de pe Whakatane si peste numai o ora ajungem la Roturoa, aflat in inima Insulei de Nord. Vulcanii si cultura Maori au transformat zona in una din destinatiile turistice importante ale tarii. Evocam neuitata „Lectie de pian a lui Jane Campion”, minind spre rezervatia termala Wai-O-Tapu. Magia amintirilor noastre cinematografice prinde viata! Intunericul se destrama, ploaia conteneste treptat. Ne aflam in inima padurii; bruma se contopeste cu aburii gheizerelor, strabatuti de o timida raza de soare. Raminem inmarmuriti in fata paletei incredibile de culori, pina la verdele acid al „Baii Diavolului”, pe care ni le dezvaluie cu somptuozitate natura. Parasim cu regret frumusetea ravasitoare a acestui loc, de dragul unui prim contact cu cultura Maori: ghidul ne conduce spre „mitai” („sat”, in limba Maori). Urmeaza o degustare de „hangi”, mincare locala pregatita din cartofi, carne de pui si de miel, acompaniata de un vin foarte bun. Copiii sint captivati de demonstratia „Haka”, dans de razboi traditional pentru triburile Pacificului. Noua insa ritualul ne lasa un gust de „momeala pentru turisti”, chiar daca protagonistii pareau intr-o anumita masura convingatori.

A doua zi avem parte de momente extraordinare in hidravionul cu care am survolat lacuri si cratere, incepind cu lacul din preajma Roturoa. Peisajul neimblinzit, accidentat, ne rascoleste.

Dar vine si rindul decorurilor mai familiare si mai bucolice; o luam pe soseaua nationala nr. 5 si o tinem spre Napier. Strabatem paduri si sesuri, defileuri si vai care ne amintesc de muntii nostri europeni; la jumatate de drum chiar sintem prinsi de un mic viscol.

Napier ni se pare delicios de retro, cu stilul sau Art Deco. Distrusa in 1930 de un cutremur de pamint, localitatea fu reconstruita in 1931. Dupa o plimbare pe imensa plaja de prundis negru a hotelului „Hawke Bay”, un pic scurtata din cauza vintului glacial, ne refugiem in una din nenumaratele cafenele imprastiate prin oras. Aici poate fi degustata berea locala „Tui”, sau un excelent vin alb a carui reputatie se raspindeste treptat in intreaga lume.

Dupa patru ore si jumatate de calatorie pe soseaua nationala nr.2, numita drumul viilor, iata-ne la Wellington, capitala tarii. In imprejurimile sale a fost filmata supercelebra pelicula „Stapinul Inelelor”, gratie careia orasul s-a pomenit asaltat de curiosi din toate cele patru parti ale lumii. Si cu atit mai bine, pentru ca o merita cu adevarat! Wellingtonul ne seduce prin convietuirea traditiilor, trecutului si prezentului, dar si prin curatenia neobisnuita pentru o capitala. Ne tresalta inima la vederea cable car-ului, un tramvai de moda veche, so british! Sarim in el si in cinci minute sintem la Gradina botanica, unde putem contempla privelistea panoramica a orasului. Dupa o hoinareala pe aglomeratele strazi comerciale Lambton Qy, Victoria Street, Willis Street, ne pomenim ca nu avem unde sa ne parcam camping car-ul: capitala, asta e! Si, atentie: nici vorba de contraventii, regulile sint drastice in oras! Norocul tine totusi cu noi, pentru ca un trecator binevoitor ne indruma in fata „Te Papa National Muzeum” . O luam pe Cable Street, pina la intersectia cu Herd Street, facem la dreapta si garam camping car-ul absolut regulamentar! A doua zi, odihnti, mergem la Muzeu. Descoperim ca acesta are menirea de a prezenta intreaga bogatie a tarii: cultura Maori si celorlalte popoare din zona Pacificului, natura si istoria Noii Zeelande. De mentionat ca Muzeul recunoaste ca popoarele autohtone sint „proprietarii spirituali” ai colectiilor expuse, iar Muzeul nu este decit depozitarul acestora. Expozitiile de arte contemporane, foarte extravagante, sau mai clasice, de exemplu Monnet, sint un deliciu pentru cunoscatori. Copiii vor fi entuziasmati de caracatita gigantica, de mai bine de 4 metri, la fel ca si de simularea unui cutremur de pamint, toate datorate tehnologiilor de ultima ora.

Cuba Street, pe cit de inevitabila, pe atit de trendy, este gata sa satisfaca orice gusturi. Poti asculta jazz la „Blue Note”, concerte live la „Bodega”, sau sa te scufunzi intr-o atmosfera cubaneza la „Fidel’ s”. Flanam pe linga galeriile de arta, boutique-urile creatorilor de moda, magazinele de muzica, saloanele de tatuaj (tatuajele Maori sint splendide!). O strada hype si creativa!

Revenim la Auckland prin superbele parcuri nationale. Sint putin populate, preponderent de Maori, iar noi facem un popas pentru a vizita pesterile Waitomo, unicele iluminate de miriade de viermi stralucitori. In Noua Zeelanda, viata este de doua ori mai ieftina decit in Europa, motiv din care shopping-ul il facem cu multa insufletire. Ne mai oprim pentru cite un pahar de Cabernet Sauvignon si un joc de darts intr-un bar popular din Auckland, apoi luam avionul, deja plini de nostalgie pentru aceasta tara care nu se aseamana cu nici alta.