Am recunoscut-o pentru ca era cea mai inalta din jur. Senina, calma, cu aceeași muchie a pomeților și linie provocatoare a buzelor ca Gisele Bundhen. Fara augusta-i aroganța. Inca? "Nu, cu aroganța nu faci nimic in modelling, cel puțin la momentul in care ma aflu."

Povestea incepe simplu. A fost și ea nemulțumita de felul cum ii sta parul sau de un coș tradator in frunte pe la treisprezece, apoi, pentru ca la paisprezece incepu sa se lungeasca spre cer, mama o duse la școala de modele. Ținuta, machiaj, lecții de dicție, dansuri - tot tacimul. La prima ieșire pe podium n-a vrut sa-și dezlege codița. I se paru un gest prea intim. Verdictul a fost dur – nu poți “sa ucizi” cu privirea, n-o sa iasa nimic din tine. A strins din dinți, a luat aminte și la urmatoarea ieșire poporul a fost in extaz de Olecika Calpajiu. A urmat Miss Bikini, miss Transnistria - 2004, apoi au descoperit-o cei de la Mandarina Models.

"Nu sint o fata care striga de jur-imprejur ca sint model, ca am nu știu ce titluri, nu știu ce contracte, ca il cunosc pe cutare sau pe rascutare... Am o mica "critichesa" interioara care se da din cind in cind cu parerea, uneori o mai ascult, alteori ii mai calc pe piuit și, deși nu am ajuns inca sa nu depind de parerea cuiva - fie buna sau rea, cresc și nu fac parada de emoțiile mele interioare.

Invaț de peste tot - de la castinguri, din reviste, din ședințe foto... Nu invidiez pe nimeni, pentru ca nu am calitatea asta... Mediul meu este acvariul meu și nu permit sa intre in el nici un peștișor cu care nu ma ințeleg. Nici un rechin, nici o pirania nu patrunde in acvariul meu.

...Nici nu mi-am inchipuit vreodata ca voi pleca "in afara". Dar mi-am zis – hai sa incerc. Am mers cu agenția Mandarina Models la București. M-au luat, m-au demachiat, mi-au gasit sub el potențialul, și Ionuț Staicu s-a apucat sa-mi faca primele pictoriale. Intii pentru Elle, apoi pentru Tabu etc.

Țin minte foarte bine prima ședința foto, era vara, trebuia sa prezint costume de baie, eram puțin machiata, parul era natural, ma simțeam eu și nu trebuia sa joc rolul cuiva. Și a fost perfect. Au urmat drumuri nenumarate cu autocarul pina la București, ceea ce-i facea pe cei de la Mandarina sa ma priveasca aproape ca pe o eroina. Ce sint 7 ore intr-un autocar care te duce spre un vis? Abia așteptam sa intru in aceasta lume exploziva, nebuna, frumoasa, neașteptata, unde se intimpla cele mai fantastice lucruri.

In general imi place foarte mult sa urmaresc cum lucreaza designerii, hair-stiliștii, sa vad cum se naște conceptul și ideea, uneori le mai dau și eu idei și ei imi zic in cor – Olea, taci! Tac! Doar citeva clipe, ca oricum imi vin alte idei.

...Cind am mers pentru prima data la casting la Milano, la agenția Major, m-am trezit dis-de-dimineața și m-am dus sa beau cafea italiana, cind aproape toate restaurantele erau inca inchise... Era soare, eram singura și fericita! Apoi am mers la agenție și am fost surprinsa cit de diferite puteau fi toate fetele adunate acolo. Nici nu știam in ce limba sa vorbesc cu ele. Tocmai nimerisem la Saptamana Modei și orașul era impinzit de fete frumoase. Am alergat (adica nu chiar la propriu, caci se inchiria o mașina cu șofer) la 10-13 castinguri, dintre care eu cred ca am caștigat vreo trei.

Cum are loc ziua prezentarii? Modelele vin la ora 9 dimineața, deși show-ul incepe la 6-7 seara, umbla de colo-colo ca intr-o casa de papuși, li se face machiajul, coafurile, fiecare detaliu este verificat de o suta de ori, mișuna fotografii și, in sfirșit, ieși pe podium intr-o explozie de blitz-uri, aplauze și totul se sfirșește in cinci minute. Dar atita adrenalina, atiția fluturi in stomac! De fiecare data! A doua zi – avionul – alta prezentare... Și tot așa!

Spre deosebire de Milano, care e oarecum mai mic și unde fiecare din lumea modei cunoaște pe fiecare, la Paris e mai greu sa te impui. Trebuie sa fii in Paris cel puțin doua luni, ca sa mergi pe la castinguri si sa te faci remarcata. Iar la New York - ori "impuști", ori nu "impuști". Așa mi se pare mie. E un oraș care iți arata cit de sus va urca scarița ta. Caci, daca ai placut la NY, respectiv ești cunoscuta, cautata și prețuita in toata lumea. Așa ca imi concentrez toata voința și toata atenția anume incolo. Deocamdata am facut 3 ședințe foto pentru portofoliul meu, am stat un timp destul de scurt la NY caci, la moment, modellingul in SUA, ca si toate celelalte domenii, e supus recesiunii.

Ca sa va dați seama, atunci cind ești model și ești angajat la o agenție, nu faci ceea ce-ți trasnește țe prin cap – ma duc la NY sau la Barcelona pentru ca vreau. Nu. Depinzi de agenția-mama, depinzi de agenția cu care lucrezi. Ei iți fixeaza intilnirile, sesiunile foto, iți fac rost de contracte, adica trebuie sa fii dement ca s-o iei așa intr-o parte, pentru ca ți-a abatut ție. Trebuie sa fii serioasa și responsabila. In același timp, la castinguri trebuie sa arați energia ta pozitiva, trebuie sa se vada pe fața ta ca iți place și vrei sa lucrezi. Dar fara sa pari entuziasta pina la un grad maxim de falsitate. Și invers, daca mirii ceva indispusa la intrebarile lor, tot nu ciștigi nimic. Am 20 de ani, sint deja matura, știu ce vreau, caracterul meu e format și nu ma fring in doua la vederea acestei povești cu doua fețe care este modelling-ul. Merg la discoteca doar daca sint cu un grup de prieteni, ma inconjor doar de oameni corecți, pentru ca la aceasta virsta deja poți face deosebirea dintre intențiile bune ale unora și intențiile "bune" ale altora. Daca sint nevoita sa ma duc la o petrecere unde nu cunosc prea multa lume, fac in jurul meu un perete de sticla și sint aparata de interlocutorii nedoriți.

Chiar saptamina trecuta am vazut o emisiune, unde modele și foste modele povesteau cum in culisele show-urilor curg riuri de șampanie pentru srtalucirea ochilor și movilițe de cocaina pentru același efect și in toate toaletele fetele se drogheaza. Multe dintre ele nu rezista vieții duble, pe care o duc... “Cit ești aici, toata lumea iți spune cit ești de frumoasa și magnifica și toți roiesc in jurul tau și toți milionarii iți fac curte și apoi te duci acasa, unde nimeni nu-ți spune ca ești frumoasa...” Mai ales fetițele de 13-15 ani, cind nimeresc in maxilarele stralucitoare, dar dure ale modellingului, nu rezista și se fring... Poate, o fi, zice Olga, și pare credibila. Deocamdata la show-urile la care a participat șampania se ofera doar la sfirșitul prezentarii, iar drogurile – sint alegerea fiecaruia. De obicei, aceste lucruri li se intimpla fetițelor de 14 ani, de multe ori din familii vulnerabile, care nu pot ține piept vieții noi ce a dat peste ele". In ceea ce-i privește pe milionarii care sint "specializați" la modele, adica prefera sa iasa doar cu modele și le schimba ca pe manuși, Olga zice ca n-o intereseaza, vrea sa faca ea singura bani și apoi sa aleaga pe cine vrea.

 

"De fapt, visul meu era sa devin designer de interior, și la un moment dat imi parea rau ca nu am dat la facultate, dar acum calatoresc atit de mult, vad atitea stiluri, atitea orașe, incit capul meu se transforma intr-un album de imagini care, presupun, imi cultiva și gustul și imi formeaza un bagaj de cunoștințe ce vor exploda vreodata in ceva frumos.

Știu ca trebuie sa merg singura pe acest drum, de la scopul 1 la scopul 2, apoi la scopul 3... Inca nu vad virful și ma bucur ca nu-l vad, pentru ca atunci incepe stagnarea...

Modelingul e interesant prin faptul ca niciodata nu știi ce val va urma. Dupa supermodelele cu onorariile lor enorme și fraza-cheie a Lindei Evangelista "Nu ma ridic din pat pentru mai puțin de 10.000 de dolari", a urmat razbunarea designerilor și a industriașilor modei – pe podiumuri au aparut fețe imemorabile, ciudate, fetițe anorexice și anonime. Acum supermodelele par sa revina cu aroganța. Mie mi se spune adesea: ”Ești prea frumoasa pentru proiectul nostru”. Așa ca nu știi niciodata ce valuri aduce oceanul, aștept valul meu.

Atunci cind oamenii se uita in reviste, vad doar poza mea, eu insa țin minte cit am alergat sa nu intirzii la ședința, de cite ori mi-au schimbat coafura pentru ca ceva nu li se potrivea, cu cite numere mai mare era pantoful pe care trebuia sa-l incalț și ce ochi roșii avea machioza....

 

Ce fac, ca sa ma mențin in forma? In primul rind, sport. A trebuit sa slabesc de la 60 kg la 55 și am facut-o intr-o luna. Prefer sala de forța, alerg destul de mult ca sa-mi tonific mușchii fesieri și ai coapselor. Beau multa apa, mai ales ca și am facut reclama la Dorna... Maninc tot, dar fara fanatism. Imi place uneori și o bucata de carne... Nu port machiaj pentru ca mi-s de ajuns ședințele foto și utilizez doar crema hidratanta, și nici aceea foarte scumpa. La 20 de ani nu e chiar atit de important prețul acesteia. In rest, ce sa va mai zic despre mine? Sint o fata cu capul pe umeri, am un frate minunat și o mama cu care sintem prietene. Tatal este plecat in Europa și imi fac timp uneori sa-l vizitez, am un buldog american, Archibald, model și el, pentru ca eu și mama sintem innebunite dupa ciini...

Povestea mea e una normala, fara caderi și drame, ca și a celorlalte doua moldovence care au o cariera in Europa și cu care sintem in relații calde - Katia Bespeatih și Nadia Savkov. Avem niște fete foarte frumoase in Moldova și aș vrea sa le incurajez sa nu se teama sa incerce o cariera in Europa. Acest lucru chiar e posibil, fetelor! Trebuie doar sa vreți și sa aveți suficient caracter sa va urmați visul!"