Se zice ca memoria senzoriala si memoria olfactiva este cea mai veche. O aroma, o adiere de parfum sint in stare sa declanseze mecanisme care reconstruiesc scene demult uitate, emotii depozitate pe politele greu de ajuns ale memoriei... Aceasta a fost smecheria noastra atunci cind am invitat reprezentantii primului parlament al Republici Moldova la o sedinta a Clubului Hedonistilor sa degustam vinuri produse in anii 89-93. Dar n-a fost nevoie de smecherii olfactive si gustative. Cei douazeci de ani n-au palit deloc in memoria lor. Dimpotriva. Am avut senzatia ca cele patru ore petrecute impreuna au fost doar un inceput, doar un preludiu. Nici macar n-am reusit sa facem cunostinta cu fiecare dintre ei. Am ramas la ideea ca acesta n-a fost decit primul episod. Eclectic, sintem de acord, pentru ca discutia s-a stratificat – amintiri, pareri, note date vinurilor, muzica de fundal, problemele cu care se confrunta astazi producatorii de vin, dezamagiri politice – toate diferite si toate demne de a le dedica o sedinta aparte. Din acest motiv am hotarit sa lasam acesta discutie asa, fragmentata, din care cititorii isi vor forma propriul puzzle.

 

„Vinul este o arta a micilor detalii”, concluziona filosofic chiar de la inceput Gheorghe Arpentin, moderatorul sedintei, precum stiti, Presedintele asociatiei Oenologilor si proaspat viceministru, inarmat ca niciodata cu scheme, trucuri si mostre de arome. „Este de ajuns sa-ti scape un mic detaliu si ai compromis productia”.

75% din calitatea vinului o asigura strugurii, un vinificator cu stea in frunte „aduce” doar vreo 4% din calitate, iar vreo 10% de responsabilitati ii revin stejarului. Conditiile climaterice evident ca isi pun si ele o amprenta considerabila asupra a ceea ce vom numi mai apoi „licoarea zeilor” sau „posirca deplorabila” (nu rideti, exista oameni care se exprima si asa, in dulcele stil al filmelor traduse la M1). Daca anul 90 a fost unul foarte bun, 91 a fost unul mediu, iar 92-93 au fost niste ani capriciosi, cu ploi, respectiv au existat mai putine sanse de a obtine o calitate buna a vinului.

Ca de obicei, vinurile au fost degustate prin metoda oarba. Primul, un exemplar alb, fu turnat in pahare. Chiar din primele clipe, cind unii dintre noi mai cautau prin scheme aromele tertiare caracteristice vinurilor vechi, am descoperit ca avem printre noi un degustator pe cit de doct, pe atit de categoric, Eugen Pislaru. Care il nimici dintr-o silaba: „E un vin vechi, degradat, oxidat, nu e bun nici de distilat”. Si punktum. Ceilalti, care isi pregateau note mai indulgente, au ramas pe o clipa fara replica. In ajutor le veni Vasile Bumacov: „Eu ca hedonist, pot sa-i fac o replica profesionistului Pinzaru: el inca vin rau n-a baut!”

Arpentin, desi mai retinut, cazu si el de acord: culoarea nu este caracteristica pentru un vin sec, vechi, ci aminteste mai mult de vinurile de desert, buchetul e un pic degradat, gustul insa e mizerabil, iar postgustul foarte scurt, acid. Un vin bun e ca o sfera, iar acesta nu are forma.

Incepu sa ne para riscanta aventura de a degusta vinuri de colectie. Intentiile noastre fusesera pasnice... Parlamentarii insa erau deprinsi cu greutatile. Au impartit frateste intre ei ochelarii si stilourile si au purces la pus note.

Al doilea vin, tot alb, a avut o soarta mai pasnica. N-a trezit revolte masive, dimpotriva, s-a parut ca e un vin la locul lui, care nu promite mai mult decit poate sa ofere. Intre timp, limbile s-au mai dezlegat, discutia s-a incins. Nicolae Misail, redactor sef al „Sfatului Țarii” de atunci si deputat din primul Parlament, ne aduse o copie a Declaratiei de Independenta, semnata in 28 august 1991, document publicat in aceeasi zi in ziarul susnumit. Pe verso-ul declaratiei se afla semnaturile faximile ale deputatilor. Mai sigure, mai tremurate, mai optimiste, mai cu codita lasata in jos... Parca s-ar parea ca stim totul despre parlamentul cu cel mai mare numar de vedete – s-a discutat imens de mult, uneori chiar inflationist despre imn, tricolor, limba etc. Dar ne dam seama ca nu stim mai nimic. Despre dedesubturi, contexte, lovituri sub centura... Mai nimic despre deputatii ne-vedete, cei care au muncit fara sa iasa la rampa...

Vinul numarul trei. Dincolo de ecuator. Rosu.

Valeriu Matei a fost generos: „Acest vin are o culoare rubinie frumoasa, intensitate puternica, aroma de pelin, moale, tonic, asprime medie”.

Eugen Pislaru, ca de obicei, de neinduplecat: „Dupa culoare, vinul acesta nu are 20 de ani, e prea rubiniu. Are o culoare frumoasa, dar nu e cea care trebuie. Un vin de aceasta virsta are culoarea cojii de ceapa, a ciocolatei. La fel si gustul nu e reprezentativ, e acidulat, ceea ce n-ar trebui sa fie la un vin atit de vechi. Sigur, in anii 90 inca nu se facea reactia malolactica care sa extraga din vin acizii excesivi, dar oricum n-ar trebui deja sa existe acidularea. Nu gasesc deloc stejarul, nici in aroma, nici in gust. Eu cred ca acest vin are cel mult 8-9 ani. Nu-i de cind era primul parlament”.

Gheorghe Arpentin, desi fu de parere buna despre vin, cazu de acord: „Consider ca e un vin mai mult gastronomic”.

Natalia Melnic, expert de la Casa Vinului, fu, ca de obicei, extrem de poetica: „Ce amagitoare poate fi caruntetea! Si cit de des dintr-o sticla acoperita de muschi curge un suvoi de vin cu singele fierbinte...”

Eugen Pislaru: „ Aceste vinuri de colectie se vind acum peste tot. Si strainii care ne viziteaza le cumpara pentru ei sau pentru prieteni. Si daca iau cincisprezece sticle si din ele zece sint ca prima, evident ca mai mult nu mai vrea sa cumpere vinuri din Moldova. De aceea a venit momentul ca sa cream o comisie de evaluare a calitatii acestor rezerve. Cele doua mari beciuri care se mindresc cu colectiile lor sint de fapt doua muzee ale totalitarismului”.

Vinul numarul patru.

Acesta oferi mai mult temei de optimism.

 

Un vin care nu se dadea drept altcineva, care nu promitea mai mult decit putea sa ofere.

Parlamentarii au gasit ca are o culoare mai adecvata calitatii sale - aproape spre coaja de ceapa.

Au identificat arome de visina uscata, coacaza neagra, champignon.

Natalia Melnic: „Are un postgust foarte lung. Se zice ca, daca tine 20 de secunde, atunci e un vin calitativ. Sint vinuri care seamana cu fete tinere in fuste bufate, dar sint vinuri elegante, ca o palarie de clasa. Acesta e un vin elegant si inteligent. Eleganta este ceea ce a ramas de la o femeie atunci cind pleaca.

Vinul numarul cinci a avut parte de cele mai generoase complimente. Sau ca era deja al cincilea, cind optimismul devine oarecum mai reliefat, sau calitatile acestuia au fost greu de neglijat. Daca vinurile albe se pastreaza patru-cinci ani si apoi degradeaza, vinurile rosii – opt-noua ani, acest vin are un echilibru atit de perfect intre fructoza si alcool, incit se poate pastra si 30 de ani. Este un vin perfect de desert, facut dupa tehnologiile anilor 90.

Multumim Nobil Luxury Boutique Hotel pentru gazduirea evenimentului.