-Zi-mi, pe parcursul festivalului, cite ore ai dormit?

-Din noua zile, trei practic n-am dormit deloc. Cam 72 de ore. E micul meu record repetat. Prima data mi s-a intimplat atunci cind veneam de la Edinburg din Marea Britanie. Era primul meu turneu peste hotare cu Teatrul „Eugen Ionesco”: baiat tinar, primul an in trupa… si cu ce actori! iti inchipui?! Stateam linga soferi si nici nu clipeam din ochi. Vroiau cafea - le faceam cafea! Vroiau apa - le dadeam apa!. Todercan, Cozub, Mosoi - era o cinste pentru mine! Mergeam intr-un autocar cu dinsii la Edinburgh!

-si totul a inceput de la o cafea…

-Pai, si in alte dati abia daca prindeam cite doua-trei ore de somn. Dar acum chiar ca a fost o editie zbuciumata. Cu toarte ca oaspeti au fost mai putini, probleme pe parcurs au aparut mai multisoare.

-De exemplu…

-Festivalul a inceput simbata. Calm. Luni. sase treizeci dimineata. Suna telefonul. „Serviciul federal de graniceri din Rusia. ”De ce invitati oameni la festival si nu ii preintimpinati ca ei, de fapt, ar trebui sa plece in strainatate cu pasapoarte de strainatate? Eu nu am inteles intrebarea si i-am rugat sa repete. A doua oara mi s-au dat detalii. „A kto ato, kto prishel?” „Da vot, liudi. Jigalov, Ahedjakova…” si atunci am inteles ca ei nu vin, si trebuie sa facem ceva ca sa salvam situatia. Pentru ca au mai fost situatii din astea…

-Ei inca mai traiesc in imperiu? Nu sesizeaza ca e o alta tara?

-Am impresia ca au lucrat prost managerii lor. Pentru ca am mai avut ocazia sa ma conving si din alte detalii, de exemplu atunci cind am condus-o pina la Odesa. si acolo am avut situatii foarte neplacute tot din cauza managerilor lor.

-Cum s-a intimplat? si de ce trebuia sa pleci la Odesa? in general stiu ca din cauza faptului ca nu a luat pasaportul normal, spectacolul s-a mutat pe a doua zi, inlocuindu-se cu Rutberg. si Ahedjacova a venit foarte nemultumita, nervoasa, nu a vrut sa fie fotografiata la aeroport, atunci cind au incercat sa o abordeze jurnalistii la hotel, ea s-a ascuns in toaleta si a stat acolo pina au venit managerii… stiu ca se zicea ca trebuie sa plece imediat dupa spectacol. Pai, da povestea.

-Ahedjacova nici n-a reusit sa repete dansul, nici sa se pieptene si sa-si puna machiajul pina la capat. Managerii o grabeau mereu, schimbau mereu programul… Sint doar niste afaceristi care fac bani pe seama unei femei. in general, ea trebuia sa stea inca o zi dupa spectacol, conform contractului. si noi i-am pregatit cu Petru o excursie la Capriana, un prinz la „stejaris”. stiam ca ei ii plac manastirile, excursiile.

Dar, brusc, ni s-a spus ca ea nu mai poate ramine nici o clipa si imediat dupa spectacol trebuie dusa la Odesa. Am preintimpinat serviciul vamal inca de draga dimineata. La Vama Palanca – de-o dragoste: va saluta serviciul vamal Moldova! Mina la cozoroc - am trecut ca vintul. La vama ucraineana – la fel. Trenul era la 22.50. Am ajuns la gara la 22.55. Ne-au jucat festa cele 15 minute cu care s-au inceput mai tirziu spectacolul.

-Respectiv, ai scapat trenul. si?

-Pe drum ea nu inceta sa se minuneze de verdeata plaiului nostru, de cimpurile cu maci infloriti, si ma intreba tot timpul: de ce aveti o tara atit de frumoasa si traiti sarac? ii zic, noi nu suntem saraci. De ce Rusia este o tara atit de bogata si are atitia alcoolici si saraci? Vai, zice ea, nu stiu cine va povesteste toate astea. Aceste cinci ore cit am mers cu ei au fost pentru mine o revelatie! Ploaie, vint. Am impresia ca sosirea si plecarea Liei Ahedjacova a fost un mare ghinion. La Odesa, ne astepta o echipa de manageri ucrainieni. Nervosi si ei. Am condus-o la un hotel. La un moment dat, mi se da telefonul cuiva la care o voce necunoscuta a inceput sa-mi insire niste cifre de unde am inteles ca eu trebuia sa-i platesc hotelul si biletul de tren pina la Simferopol. Managerii s-au facut nevazuti. La un moment dat ea si-a dat seama ca s-a intimplat ceva: Andriusa, cito zdesi proishodit? Ne znaiu, no ia komu-to doljen. Ea si-a gasit managerii si le-a tras o mama de chelfaneala! Partea ucraineana a inteles ca eu nu am nici o atributie la toata povestea, toata daravera s-a intimplat doar din cauza partii ruse, managerii ei evrei care dorisera sa economiseasca pe ea si pe Jigalov si sa-i care o noapte in tren erau suparati ca nu le reusise figura. A plecat a doua zi. A stat toata ziua in hotelul odesit, in loc sa se bucure de o zi frumoasa la festival. Era suparata pe ea si pe managerii ei. Cum eu, femeie in virsta, umblata prin lume, am putut sa ma las sa mi se intunece mintile si sa nu iau pasaportul?

-Episodul Ahedjacova fiind epuizat, ce a urmat?

-Am avut un incident foarte neplacut cu autocarul Teatrului National Bucuresti. Sa-ti inchipui: in inima Chisinaului, in fata teatrului Ginta Latina, in spatele Parlamentului si in coasta Ministerului de Justitie este spart autocarul Teatrului National Bucuresti. Au luat o trusa de instrumente Bosh si doua pachete de tigari, dar n-au observat o trusa de machiaj profesionist care costa mai mult decit respectivele instrumente, televizoarele plasma etc. Peste drum – carabinierii pazeau UNICEF-ul. Trecu si o masina de patrula careia i-am facut semne disperate, dar nici nu ne-au bagat in seama. Liniste, lumina, frumos, bine. si la un moment dat, mi s-a facut rusine. intr-o zona atit de bine pazita si unde se iau numerele pentru o masina parcata incorect, se sparge un ditamai autocar! Ar trebui politiei municipale, de fapt, sa-i fie rusine! A doua zi actorii trebuiau sa plece. Am gasit o sticla organica in loc de geam si jumatate de zi am pierdut-o pentru a scoate un certificat de la politie ca sa-l prezinte la vama. A mers autocarul cu oameni pina la sectie pentru o hirtiuta pe care puteau sa ne-o dea si prin fax. si stiau foarte bine ca sunt niste actori straini care trebuiau tratati, cel putin, cu respect.

-Cel putin, pe dinafara, noi nu am prea vazut „crapaturi” in organizarea festivalului.

-Ca sa dea festivalul bine pe dinafara, dinauntru trebuie sa fie o veverita care sa invirta roata.

-Un veverel, in cazul dat…Cum au fost repartizate functiile? Pentru ca, stiu, ca fiecare actor a fost responsabil de o delegatie, fiecare echipa a avut un transport…

-De fiecare delegatie a fost responsabil un actor si un student voluntar. Unul mergea cu actorii sa-i cazeze, altul mergea cu tehnicienii sa le arate scena, etc. Daca aveau nevoie de transportarea decorurilor, se suna la sectia transport a festivalului si i se zicea lui Leo Rudenco -„seful”, uite, avem nevoie, pe data cutare la ora cutare, de o masina cu tonajul cutare. De masini pentru actori nu am prea avut nevoie, teatrele sint imprastiate in jurul parcului, hotelul este in mijlocul parcului... Clar lucru ca am avut masina pentru Rutberg si Ahedjacova, fiindca asa era riderul: microbuz pentru trupa si masini pentru vedete.

-Care au fost fitele festivalului?

-Mai degraba nu au fost fite, ci conditii. Fiindca multi au venit cu avionul, foarte multe costume, decoruri, boxe , amplificatoare, suporturi pentru note si chiar instrumente muzicale, a trebuit sa le gasim aici, pe loc. Am descoperit un lucru ca nici un muzician nu da instrumentul lui cuiva. Am fost nevoiti sa-i rugam pe cei de la Moskova sa vina totusi cu instrumentele lor, dar in cazul dat ar fi avut nevoie de o multime de certificate de pe la Ministerul Culturii. Am rezolvat si problema asta. Le-au cedat studentii de la Academie.

-Am inteles ca Ada Milea nu a avut microfoane.

-Da, am aflat si eu asta cu o ora inainte de spectacol, dar numai din cauza ca ea nu a avut anexat la contract acest mirific rider. A salvat situatia Nicoleta Esinencu, care a adus microfoanele si amplificatoarele ei de acasa. si ne-am descurcat. Am insistat sa ni se dea totul pe hirtie ca in cazul in are vine unul fitos - ii ridici contractul – poftim!

-Chiar nimeni nu a cerut bai de lapte si doua sute de prosoape in culise?

-Nu. Ahedjacova chiar a facut isterie cind noi cu Petru am condus-o in numar. Ea nu vroia sa stea. Nu, baieti, asta e pentru mine, nu, e prea mult…

-Au fost cazate in apartamentele prezidentiale?

-Ahedjakova si Rutberg – da.

-Ele au fost cap de afis?

-Da.

-Mie mi se pare ca Radu Poclitaru a fost „capul”.

-Pe el l-am descoperit chiar in cadrul festivalului. La urmatoarea editie – da, el va veni cu un alt statut.

-stiu ca au fost probleme la vama cu tirurile care transportau decorurile.

-Dat fiind faptul ca la sectorul „vama” aveam un om cu experienta, acolo a fost liniste. Problemele cele mari au fost la vama Chisinau. Pentru ca, de obicei, nu aveau toate actele in ordine. Or, vama are niste legi pe care peste noapte nu poti sa le schimbi.

-Ai fost nevoit sa mituiesti?

-Pina la urma decorul a ajuns, iata raspunsul la intrebarea ta.

-Am inteles ca spaniolii au pierdut bagajele…

-Ca si japonezii, si altii. De obicei, acest lucru se intimpla cu cei care vin cu ruta Frankfurt. Ceva se intimpla acolo. si una din dansatoare, geamantanul careia nu ajunsese, a dansat desculta. iti inchipui, flamenco descult! Am avut noroc ca cei de la Opera ne-au ajutat cu camasi, Oleg Popa a rugat pe cineva si a adus din Spania capoatele de repetitie ale toreadorilor si jachetele…A doua zi, o valiza a ajuns, totusi. Cu zece minute inainte de spectacol. A tras rochiile pe ea direct de sub fierul de calcat ale costumierelor.

-Cit vin s-a baut?

-La 500 sticle de Purcari. 500 litri de bere la halba si 400 la sticla.

-Cite beri avea voie fiecare cetatean al festivalului?

-Cit incape. Dat fiind faptul ca Efes Vitanta ne-a pus la dispozitie bere cit am solicitat, deficituri la acest capitol nu au fost semnalate.

-Le-a placut?

-Foarte mult. Pe urma, cind vin cu alte ocazii, tot bere Chisinau cauta. Au fost cazuri, cind la hotelul unde stateau japonezii chelnerii au zis ca nu au bere Chisinau. Atunci japonezii au zis: noi va dam bani, duceti-va si cumparati!

-Anul acesta s-a incercat vinzarea de bilete sumpe la festival. A fost un experiment reusit?

-La segmentul bilete am incercat cu Petru sa impacam pe toata lumea si a iesit ca de obicei. Am incercat sa invatam publicul sa-si cumpere bilete. E o chestie normala si fireasca. si platitori de bilete sint. Depinde ce propui tu contra sumei de cinci sau sapte sute de lei. Daca o sa oferi un produs de calitate nimeni nu-ti va scoate ochii.

-Multumit?

-Multumit si cu inima impacata.

-N-ati ramas datori?

-Slava Domnului, de data aceasta n-o sa umblu cite un an prin judecati cu dosare cu acorduri de impacare.

-N-ati incercat sa iesiti din Chisinau cu festivalul?

-Evident, am vrut ca BITEI sa fie nu numai la Chisinau, dar si la Balti, si la Soroca. Am incercat, am facut scrisori catre primari, catre sefii raioanelor, dar am primit raspunsuri ca, vai, ne-am dori, dar nu avem bani preconizati…

-Ce bani trebuiau?

-Sa organizeze o masa pentru actori, iar pentru spectacolele pentru copii s-a cerut o suma simbolica de 6500 lei, iar pentru maturi – 13000 lei. Pentru ca actorii au cerut onorariu la al doilea spectacol. Speram ca la editia urmatoare sa avem reactii mai adecvate.

-Se va opta in continuare pentru diversificarea de gen?

-Vrem, ca in festivalul BITEI sa se adune toate artele. si noi putem face acest lucru la cel mai inalt nivel. De imaginea Republicii Moldova trebuie sa se ocupe cei care au idee de imagine!