Minte-ma, dar minte-ma... convingator

 

Minciuna, manipulare, spalare de creieri, un tip de marketing politic sau poate instrumentalizare abila a unui imaginar social existent, exploatarea dorintei de miraculos a multimii, a unei nevoi de a crede in ceva, care este pina la urma esenta propagandei sovietice, impactul careia se mai resimte si astazi in societatea moldoveneasca ? Cum se explica eficacitatea ei iesita din comun, citeodata in pofida chiar a unei logici elementare, a realitatilor care contrastau vehement cu lumea, atit de radioasa, inbelsugata si armonioasa, inchipuita de ideologii sovietici ? in acest univers edenic, natiunile si diferitele categorii sociale se confunda intr-o faptura unica, oamenii nu duc lipsa de nimic iar viciul, crima, nedreptatea, suferinta sint uitate ca un vis urit gratie intelepciunii Partidului si a inaltei moralitati a omului sovietic.

Atitia si atitia ginditori de toate tagmele au incercat si mai incearca inca sa inteleaga mecanismele propagandei comuniste, motivele din care aceasta a actionat cu atita eficienta. Unii din analisti au trait pe piele proprie regimurile comuniste, altii l-au observat de la o parte, dintr-o confortabila perspectiva occidentala, in sfirsit, o categorie de tineri intelectuali s-au maturizat in conditiile generatoare de confuzie ale tranzitiei post-comuniste.

Un caz ce mi-a fost povestit cindva m-a amuzat si m-a tulburat depotriva si mi-a ramas in memorie ca o dovada incontestabila a reusitei propagandei sovietice, contrar vederilor mele foarte sceptice de atunci in aceasta privinta.

Nu mult timp dupa destramarea Uniunii Sovietice, prin 1993, o persoana din generatia baby boomer-ilor sovietici, nascuta, educata, maturizata in tara sovietelor, adica un produs cultural suta la suta „made in URSS”, merge pentru prima data in Statele Unite. Proaspat revenita acasa, in „Moldova insorita”, povesteste exaltat prietenilor sai despre minunatiile vazute peste ocean:

- Da sa vezi magazinele alimentare, draga, gasesti orice, o bogatie de produse de n-ai mai vazut, cam cum era pe timpuri la noi, in fosta Uniune Sovietica. Aproape...

- Cum asa, Grisa, intervine un ascultator, tu chiar nu-ti amintesti cum plecam de la serviciu ca sa stam cu orele la coada dupa zahar si dupa capace de borcan, ca sa ne faca sotiile conserve pentru iarna, sa avem ce minca ?

- Da, mai, chiar asa, ii raspunse acesta descumpanit, acuma cind imi spui, parca mi-amintesc si eu ceva...

Se pare ca amintirea creata de propaganda sovietica, la multi ex-sovietici este mai vie si mai prospata decit cea a realitatatilor istorice insele. Poate ca aceasta nostalgie sovietica, de care se vorbeste atit, pe care a exploatat-o si o mai exploateaza cu succes partidul de guvernamint, provine din aceste deformatii ale memoriei ex-sovieticului, in virtutea unui efect pe termen lung al activitatii imensului dispozitiv sovietic de propaganda?

Desigur, pentru a intelege eficacitatea propagandei sovietice trebuie luata in calcul intii si intii forta de „persuaziune” a terorii staliniste la care au fost supusi locuitorii Moldovei, mai ales in urma eforturilor de sovietizare rapida a teritoriului Basarabiei proaspat anexat dupa cel de-al doilea razboi mondial. E clar ca dupa cele doua valuri de represiune si deportari, in 1941 si in 1949, dupa rechizitia fortata de produse agricole care a provocat cumplita foamete din 1946-1947, oamenii au devenit mai usor de convins de superioritatea ordinii socialiste si de orice altceva ca urmare a fricii si a apelului instinctului de supravietuire.

Totusi eficienta propagandei nu se sustine doar pe teroare. Oricit de tentant ar fi sa explicam totul doar prin teroare, prin pretinsa natura diavoleasca a regimului sovietic de care nu obosesc sa vorbeasca istoricii moldoveni, prin forta nemaipomenita a doctrinarilor sovietici care au modelat ca pe o ceara docila constiinta oamenilor pentru a-i da forma dorita, cert este un lucru: nu poti convinge pe nimeni de nimic daca nu pornesti de la propriile lui vederi si credinte. Astfel, in Moldova ca si in alte parti, propaganda comunista s-a adaptat unui fond cultural local, s-a grefat pe sistemul de credinte si opinii ale colectivitatii moldovenesti.

Principalele directii ale propagandei sovietice in Moldova au fost inculcarea unui sentiment de apartenenta a moldovenilor la „Patria sovietica” si insuflarea functiei de producere agricola a republicii moldovenesti in sistemul economic sovietic, functie in care locuitorii Moldovei, mai ales populatia rurala, trebuia sa se recunoasca. Formarea unei identitati sovietice moldovenesti presupune, conform proiectului ideologic sovietic, o inrudire cu popoarele rus si ucrainean de care moldovenii ar fi legati printr-o istorie si printr-un destin comune. Alte axe ale propagandei sovietice sint lupta cu religia, propaganda ateista fiind deosebit de virulenta in anii 1950-1960. Interesant este ca propaganda sovietica a stigmatizat cu o forta deosebita grupurile religioase neo-protestante (baptisti, advendisti, martorii lui Iehova etc.), Biserica ortodoxa fiind dupa cel de-al Doilea Razboii mondial o aliata a puterii sovietice, bineficiind de „protectia” ei. Colaborationismul Bisericii ortodoxe ramine inca o pata alba in istoriografia moldoveneasca recenta, putini incumetindu-se sa atinga un subiect atit de „delicat”.

Pentru transmiterea mesajelor sale, propaganda elaboreaza si difuzeaza simboluri investite de semnificatiile ideologiei sovietice si purtatoare a intereselor politice ale Statului-partid. Create prin cele mai diferite modalitati, aceste simboluri pot avea la baza personaje istorice eroizate cum este bunaoara Dimitrie Cantemir, valorizat de puterea sovietica pentru apropierea sa de Rusia, ilegalistii din perioada interbelica sau „eroii” epocii contemporane: muncitori – faruri ai productiei socialiste, combaineri, presedinti de colhoz sau mulgatoare „emerite”. Toate aceste „personalitati marcante” au o functie pedagogica certa si constituie modele formatoare pentru uzul cetateanului sovietic. La fel, este instrumentalizata perceptia spatiala si cea temporala, propagandistii sovietici elaborind conceptii ale spatiului si ale timpului acordate la valorile sovietice. in acest fel, simbolul gradinii inflorite, atit de drag propagandistilor sovietici, este menit sa reprezinte prosperitatea Moldovei sovietice, prezente si viitoare. Timpul istoric este reprezentat ca o linie evolutiva care duce de la mizeria materiala, spirituala si morala atribuita de catre istoriografia sovietica perioadei interbelice la evul fericirii si dreptatii instaurat de Partidul comunist.

Crearea si diseminarea unei ideologii sovietice in formula moldoveneasca necesita formarea si implicarea unei elite intelectuale locale la traducerea doctrinei sovietice in coduri culturale pe intelesul maselor largi. Oficialitatile sovietice au cautat sa transmita ideologia Statului-partid prin intermediul artelor (a literaturii, cinematografiei, artelor plastice), a stiintelor (istoria, lingvistica), a mediilor de informare in masa (presa, radio, televiziune) si acest lucru a necesitat o armata de profesionisti in toate aceste domenii. Cu participarea lor, ades zeloasa, a fost elaborat si aplicat, spre exemplu, proiectul ideologic de creare a natiunii moldovenesti a carei prim semn distinctiv ar fi fost o limba moldoveneasca distincta de cea româna.

Pe de alta parte, ideea insasi de natiune moldoveneasca a fost posibila datorita slabei constiinte nationale românesti in rindurile populatiei moldovenesti in perioada interbelica, locuitorii Basarabiei continuind sa se numeasca mai degraba moldoveni decit români. Cu toate acestea, guvernarea interbelica a determinat, in acelasi timp, formarea unei elite intelectuale pro-românesti si anticomuniste care a vehiculat pe ascuns si dupa 1945 sentimentul de apartenenta româneasca in cercuri inguste de prieteni sau in sinul familiei. Aceasta perceptie de sine a moldovenilor ca grup distinct a fost accentuata ca mai apoi sa fie instrumenatlizata de inginerii natiunii moldovenesti in scopul crearii unei diferente culturale fortate fata de spatiul cultural românesc.

Un alt procedeu al propagandei sovietice a fost recuperarea traditiilor populare, adica a folclorului, a costumului traditional, a unor sarbatori si obiceiuri. Astfel s-au fabricat cintece „populare” despre munca la colhoz, imagini cinematografice cu Ion Soltis in chip de Fat-Frumos care lupta cu balaurul-tanc nemtesc, cu bocitoare de 9 mai, o intreaga literatura realist-socialista care preia reprezentari produse de cultura populara.

intr-un sens mai larg, propaganda sovietica exploateaza niste permanente ale spiritului uman, cum sint credinta in miracol si intr-o realitate transcendenta. Aceasta din urma s-a manifestat adesea prin visul unei lumi ideale care a inspirat de milenii gindirea umana. Credinta in puterea tamaduitoare a sfintelor moaste, convingerea ca rugaciunea poate schimba realitatea sau alte fenomene miraculoase descinse din mentalitatea religioasa au fost inlocuite in perioada sovietica cu credinta intr-o epoca de aur comunista. Comunismul va fi fost ridicat prin concursul fortelor nelimitate ale omului sovietic care, supraindeplind planuri imposibile, vor schimba fata pamintului si vor transforma intreaga Uniune Sovietica intr-o livada infloritoare.

Sfirsitul anilor 1980, cind ideologia sovietica isi pierdea din ce in ce mai mult din credibilitate, iar Partidul inceta sa mai mobilizeze atentia si sperantele oamenilor, este marcat de o proliferare neobisnuita a credintelor in irational: yoga, krishna, telekinezie, OZN, telepatie etc. Distrugerea cultului monoteist al puterii a dus, odata cu pastrarea nevoii de miraculos, la aparitia unei multitudini de superstitii amestecate.