Ziariştii nebătuţi, ca calul neţăselat! La noi se bate totul, câinele dacă nu latră, vaca dacă nu dă lapte, calul dacă nu trage la deal, copiii dacă nu ascultă, dar mai mult ca toate la noi se bate femeia dacă nu tace. Aceasta e tradiţia, ce ar fi însă să vorbim şi de modernitatea noastră, despre moravurile care deşi nu se schimbă, se extind asupra altor componente ale vieţii. Astfel, de la Independenţă încoace, s-au schimbat multe, şi anume, ne-am măritat sau însurat cu o muiere rea de gură, de-ţi vine s-o baţi de dimineaţa pînă seara: Presa-Guralivă!

La început totul a fost bine, asa că în orice căsătorie fără preludiu non-marital de tip religios. Nu vreau să atac aici oamenii credincioşi, Doamne fereşte! Doar că şi aici, vă rog să-mi acordaţi această libertate de a menţiona că unii se “iau” şi apoi se iubesc, altii se iubesc şi apoi, eventual, “se iau”. Şi aşa ne-am “luat” noi cu Presa-Guralivă şi totul a fost bine, cum spuneam, la început, pînă a trecut luna de miere. Şi toată lumea se mira ce frumoasă şi harnică este această Presă-Guralivă: iute, hărnicuţă şi bună la suflet, cu alte cuvinte, “dădea la gazetă tot ce se cuvenea”. După câţiva ani “de miere” însă, Presa- Guralivă a devenit insuportabil de zgomotoasă pentru brutalul “Bărbat” misogin, doar pentru el, căci să nu uităm, există ăi bărbaţi normali pentru care Presa-Guralivă e lumina ochilor fără care viaţa lor n-ar fi decât un epilog plictocos şi fără rost. De fapt, există cîteva tipuri de fiinţe care se diferentiază după atitudinea faţă de Presa-Guralivă. Sînt fiinţe umane care detestă presa pentru ca e plicticoasă, zic acestea, şi preferă Presa-Guraliva versiune rusească, fiind mai “interesantă” pentru că publică tot felul de poveşti despre “cum să te trezeşti după o noapte de chilit”, de exemplu. Alte fiinţe citesc Presa-Guralivă şi i-ar da vreo două palme, dar se tem să nu-i spargă tartacuţa cumnaţii. Acestea consideră că tot ce spune Presa-Guralivă e prost enunţat, insuficient de documentat, fals, lipsit de interes şi nociv pentru cei din jur. Şi ultimul tip de fiinţe este cel care urăste de moarte Presa-Guralivă, îi bagă pumnul în gură ori de cîte ori poate şi o bate de o lasă lată, căci El este gospodar şi la Ei, la “gospodari”, femeia nebătută este ca ograda nematurată! Şi iată că într-o bună zi auzim: S-a dus biata de ea de tînără! Să-mi iertaţi comparaţia, dar asemănarea este atît de flagrantă între atitudidnea puterii actuale faţă de presă şi cea a unui bărbat grosolan încât, în contextual ultimelor evenimente dirijate contra ziariştilor, ar fi fost greu să tac şi să înghit în faţa gravităţii atacurilor care au ca obiect presa liberă de la Chişinău.