Masinile noastre cele din toate timpurile ne stirnesc admiratia... Batrine si bolnave incurabil infrunta, totusi, cu stoicism „perfectele” suprafete ale drumurilor, tot ale noastre...toate... care se intilnesc odata si odata, dar la marginea unei gropi...mda... Daca la oras ochiul e alintat cu imaginea unor masini cit de cit mai noi, in sate sint inca vii „carutele cu motor” din anii glorioaselor „colhozuri”. E si un banc referitor la numele unei cutii pe patru roti – „Lada”, o prezenta anacronica, garantata de standardele de vietuire din localitatile rurale. Europenii se indaratnicesc in crezul ca o masina veche nu poate fi mai „buna” decit una noua (nu ma refer la masinile de epoca, desigur). La noi insa, din cauza lipsei de bani si a neglijentei statului, situatia e jalnica nu numai in transportul privat, dar si in cel public. Oare cine mai spera sa ramina in viata la sat, in situatia cind stie ca ambulanta „Niva” din centrul raional merge cu 50 km/h? Sau cine e cutezatorul care va prinde la timp hotii de gaini cind sarmanul „VAZ 07” abia isi tiraste rotile prin norii densi de praf, lasati in urma de vehiculul raufacatorilor?