Zicala cu scrisul cu penita si imposibilitatea taierii textului cu bardita s-a devalorizat si zace undeva prin vreun azil de afirmatii infirmare de realitate. Acuma scriem cu tastatura si taiem cu deletele.

Si deletele asta nu ti-i arhaica bardita. Ti-o taie de nu mai vezi

roada ratacirii degetelor pe tastatura. Te uiti la monitor ca un pui

de cornuta mare la o poarta proverbiala cu designul inedit.

S-ar parea ca am progresat. Cum vezi prostioara in varianta

electronica, pui degetele pe delete si salvezi umanitatea de neghiobii.

Dar cind te uiti in jur, pe pereti, garduri, ecrane, bill, Doamne, iarta-ma, boarduri, parca-ti vine gindul ca clapa asta cu delete ori ca nu-i pe toate tastaturile, ori e tare mititica si nu o vede fistecare scriptor.

Ori poate ca tasta asta ar trebui sa fie nu numai

printre buchiile claviaturii, ci si pe undeva prin creiere?

O fi trebuind, dar cine sa apese acolo pe ea si sa stie cind sa apese?

Daca e dezordine pe drumuri, prin case si prin texte, inseamna

ca dezordinea e in capete, zicea un personaj de-al lui Bulgakov.

Asa ca, ceea ce e scris pe garduri, prin ziare si prin SMS-uri nu ne este adus cu OZN-ul de tip hirzob, ci decurge dintre circumvolutiuni. Dat fiind ca decurge ceea ce se vede, acestea nu sint prea multe.

Poate ca de pe la alde Kogalniceanu ni se trage – chipurile, scrieti, baieti, doar scrieti, si o sa se aleaga ceva. De scris, scrie lumea,

pacat de zis. De ales... mda, poate ca inca nu s-au aranjat

zodiile suficient de armonios...

La intrebarea ce-i de facut sa raspunda desteptii. Unul dintre

ei (personaj inventat, desi mi se pare ca toti desteptii sint inventati), Kozma Prutkov a sugerat solutia: Daca pe cusca elefantului

vei vedea inscriptia „bivol”, sa nu-ti crezi ochilor.

La fel si voi, cei de va mirati ce scrie badita cu creier de bardita...