Termenul de valabilitate a proverbelor

Frica pazeste harbujii, paza buna trece primejdia rea, capul plecat sabia nu-l taie… Sint niste postulate arhaice repetate ca niste mantre in viata fiecarui moldovean incepind din copilarie. Parintii, buncii si toate celelalte rude invariabil binevoitoare comenteaza si apreciaza cu aceste dictoane orice nazbitie a copiilor care exploreaza lumea pe cale experimentala. Si dat fiind ca lectura si studiul la moldoveni au fost remarcate inca de Dimitrie Cantemir ca niste activitati neaprinzatoare de pasiune, calea experimentala ramine cea preponderenta (descrisa plastic de clericul Ion Creanga in “Amintirile…” sale cam distantate de ortodoxie).

Aceste aforisme au echivalente si in alte limbi, ceea ce confirma valabilitatea general-umana a unor retete comportamentale in anumite circumstante concrete. Dar se pare ca la noi e mai mare frecventa invocarii lor. Si e mai generalizata. Aceste trei proverbe par sa fie miticele balene pe care se sprijina

<country-region w:st="on"></country-region>Moldova sau concomitent trei izvoare si trei parti componente (pardon de nostalgii marxiste) ale felului filozofic moldovenesc (sau poate chiar moldo-valah) de a fi.

Strinsi geopolitic intre imperii turcesti si rusesti, cu destinele solutionate pe la mesele tratativelor la care n-au avut parte de scaune, moldovenii s-au aplecat agricol asupra ogoarelor care trebuiau prasite, plivite, eliberate de roada si au observat ca sabiile nu se intereseaza de capetele atrase vizibil de pamint, iar cind se intereseaza, intervine alt proverb – despre caracterul rusinos, dar in compensatie sanatos al fugii. Si formula a functionat. Existenta fizica a rezistat – prin frica, plecare de cap, paza buna, fuga sanatoasa…

Numai ca vremurile se schimba mai repede decit mentalitatile si vine o epoca in care virtutile de odinioara se ciocnesc nas in nas cu indoiala. Noile provocari ale lumii cu care vrem sa ne sincronizam – democratia, demnitatea, initiativa – ne pun sub semnul intrebarii izvoarele si partile componente ale filozofiei nebagarii nasului in oala unde nu-ti fierbe…

Si acum se pune problema termenului de valabilitate a proverbelor sau macar a ariei de aplicare. Poate ca o fi fiind ele general valabile, dar probabil ca una e frica de un leu aflat la doi pasi de tine si alta frica de o gaura in perete care se presupune ca ar putea fi de soarece…

Si iese ca paza-i buna atunci cind primejdia-i rea… In rest, paza e un fel de pierdere de timp si acumulare de stres…

Incurcatura mare cu intelepciunea asta populara…