Tina Geru: "Nu puteam concerta in strainatate, pentru ca nu am cetăţenie română"

 

 

– Tina, cum ti s-a schimbat viata dupa ce ai cistigat concursul „Alege Asia”, in 2002?

– Dupa ce am plecat la Bucuresti, viata mea a capatat alt sens.

 

– Nu ti-a fost greu sa te muti, singura, intr-un oras atât de mare?

– Faptul ca am venit la liceu cu inca trei fete, care erau si ele din alte orase, m-a facut sa ma acomodez mai usor. La liceu, mi-a fost mai greu sa ma obisnuiesc cu programul de studii decit cu un nou colectiv.

 

– Probabil ca n-ai scapat niciun chef bucurestean…

– Dimpotriva. Prima jumatate de an am fost strict monitorizate de catre cei de la Media PRO, care erau responsabili de noi. La opt seara, toate patru trebuia sa fim acasa. Si ni se interziceau o gramada de lucruri. Astfel, desi eram invitate de catre colegii nostri din alte formatii la tot felul de petreceri, in prima jumatate de an nu ni s-a permis sa mergem nicaieri. Era vorba, inainte de toate, de imaginea si virsta noastra inca destul de frageda.

 

– E adevarat ca cei de la Media PRO au cerinte foarte dure vizavi de vedetele pe care le promoveaza, interzicindu-le sa se casatoreasca si sa aiba copii atita timp cit e valabil contractul, sa iasa in anumite localuri, sa se afiseze cu anumite persoane si sa faca declaratii de presa?...

– Sint lucruri oarecum adevarate, insa nu chiar atit de stricte. Erau mai mult niste sfaturi. Despre casatorie sau copii nici nu se punea problema, fiindca eram pe atunci minore-minore.

 

–Vi se permitea sa fumati si sa consumati alcool?

- Fumatul, mai ales in România, nu este o interdictie. Despre alcool, ce sa va spun? Daca vreau sa beau tequilla intr-un club, atunci o amestec cu cola si de unde pot ei sa stie ce am consumat?

 

– In contract era stipulata si greutatea pe care trebuie s-o aveti?

– Nu, insa ar fi fost mai bine de-ar fi existat o asemenea stipulare. Eu m-am ingrasat foarte tare in primul an.

 

- S-a comentat mult despre faptul ca va imbracati prost.

– Intr-adevar, au existat unele probleme in acest sens. Au aparut in momentul in care ne-am mutat fiecare la casa ei. Cind eram invitate undeva, fiecare aparea imbracata dupa gustul sau. In parte, aratam o.k., dar impreuna nu ne armonizam. Inainte de iesirile publice, nimeni nu ne aranja si nici nu ne coafa, precum credeau altii. Nu am avut niciodata un manager de imagine.

 

– Cine va facea curatenie si de mincare in apartament?

– Venea o doamna, la inceput, apoi am inceput sa ne facem singure de mincare. Cel mai des gateam eu, fiindca ma pricepeam si imi placea s-o fac. Pe urma lucrurile s-au schimbat. Prima a plecat Diana, care si-a inchiriat o locuinta, fiindca trebuia sa se pregateasca de BAC, iar in „casa noastra” era imposibil sa invete. Mai tirziu, am plecat si noi…

 

– V-ati cumparat apartamente?

– Nu, am inchiriat. Ne-a fost greu, pentru ca nu eram obisnuite sa venim acasa si sa nu ne astepte nimeni. Eu invatam dupa amiaza si, intorcindu-ma acasa si simtind mirosul de mincare ce venea dinspre geamurile vecinilor, mi se facea dor de parinti, de cina servita cu toata familia. Aici eram singura, cu frigiderul gol, fiindca nu mai aveam timp sa gatesc. Ma gindeam la mama care ma astepta cu mincare calda acasa, la Chisinau, si incepusem sa regret ca refuzam, uneori, sa maninc ceea ce imi punea ea pe masa.

 

– Atunci cind prima dintre voi si-a gasit un iubit, erati geloase sau curioase?

– Am avut parte de o coincidenta placuta in aceasta privinta, incepind concomitent cite o relatie. Si iubitii nostri de atunci erau prieteni. Prin urmare, timpul liber il petreceam impreuna.

 

– S-a mai pastrat vreun cuplu de atunci?

– Da, Aylin se pare ca e cea mai stabila in dragoste.

 

- Cind ti-ai dat seama ca nu mai esti Ecaterina Geru, ci Tina de la POPS?

- Cred ca peste vreo jumatate de an dupa crearea formatiei. Din momentul in care lumea a inceput sa ma perceapa ca Tina de la POPS.

 

– Aceasta descoperire te-a facut sa fii mai atenta cu imaginea ta?

– Am incercat intotdeauna sa am grija de imaginea mea. Ca orice om, am facut si greseli care, mai tirziu, m-au costat scump.

 

– Ai avut vreodata „complexul basarabean” al accentului si al modului de exprimare?

– Foarte multi si-au imaginat ca am sa fiu marginalizata, ba chiar discriminata din acest motiv. Insa am avut marele noroc sa nu simt niciodata acest complex. Ba mai mult, toata lumea ma considera, cumva, exotica…

 

– Trecind de la o viata obisnuita la una de persoana publica si fiind acum inconjurata de staruri, n-ai avut momente de inhibitie?

– Nu, pentru ca adevarate staruri sint Madonna, George Michael si alte vedete internationale. Cunoscind persoane publice, respectate intr-adevar in România, simt o profunda admiratie pentru ele si nicidecum complex de inferioritate.

 

– Care dintre vedetele românesti te fascineaza cu adevarat?

– Mihaela Radulescu, Marcel Iures, Nadia Comaneci. Sint persoane care emana eleganta si stofa, pe care n-ai sa le vezi vreodata intr-o emisiune de scandal, fiecare oferind un exemplu demn de urmat.

 

– Ce te-a socat in lumea show-business-ului românesc?

– Eu imi imaginam putin altfel aceasta lume… Am avut surpriza sa realizez ca este mai putin dezvoltata decit ma asteptasem. Industria muzicala româneasca inca duce lipsa de experti in muzica, orchestratie, sunet, imagine, management muzical, organizare de concerte, impresariat.

 

– Petrecerile VIP-urilor par sa fie o adevarata parada a modei si a toaletelor opulente…

– Foarte multe vip-uri isi permit genti si accesorii scumpe, numai ca majoritatea lor sau nu sint cintareti sau, daca sint, practica si alte afaceri. Eu, deocamdata, nu am o afacere. Dar pregatesc ceva. In secret.

 

– Si-atunci, cum reusesti sa faci fata „tinutei VIP”?

– Bunul gust nu se exprima neaparat prin sume exorbitante. Exista marci prestigioase care fac haine la preturi accesibile, mai ales pentru tineri. Mai am noroc de parinti, care ma iubesc si, orice s-a intimpla, au grija de mine.

 

– Pe linga bun gust, exista si standarde ale imaginii de star:  supermasina, hipercelular, megablugi…

– Masina, RENAULT Clio, mi-au cumparat-o parintii. Pentru haine scumpe si de firma nu prea arunc bani, iar cei mai scumpi blugi pe care ii am costa 200 de dolari.

 

– Din ce provin veniturile tale: vinzari de albume, concerte sau?...

– In mare parte, veniturile sint din concerte. Acum, cind nu mai concertam, ma ajuta parintii.

 

– Astazi, fetele de la POPS se afla intr-o pauza profesionala. Nu va lipseste agitatia si lumina reflectoarelor?

– Pentru moment, nu. Oricum, avem activitati suficiente. Eu, bunaoara, invat la Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii, pentru ca vreau sa ma specializez in domeniul publicitatii. Nu stiu daca sint suficient de pregatita pentru aceasta profesie, dar ma intereseaza mult.

 

– Stiu ca, de ani buni, esti impreuna cu un baiat, dar relatia voastra a fost prea putin mediatizata. Va ascundeti de ochii lumii?

– Nu mai sint cu el… Dar in cei trei ani si jumatate, cit am fost impreuna, am incercat sa ne tinem departe de presa. Aproape ca am reusit.

 

– Totusi, ati fost impreuna la Chisinau, chiar in vara trecuta!...

– I-a placut mult de tot la Chisinau si chiar ne-am prelungit sederea aici cu o saptamina. Apoi, la scurt timp, ne-am despartit. Vorba e ca stam de multa vreme la mare departare unul de altul – el invata in SUA si vine foarte rar in România – si acest lucru, pur si simplu, ne-a obosit. De aceea am si renuntat la relatia noastra... N-a fost usor, caci a fost prima mea iubire...

 

– A fost o relatie obisnuita, cu plimbari prin Herestrau, sau una consumata prin restaurante si limuzine?

– Nu-mi plac limuzinele. (Ride)

 

- Dar celelalte „ingrediente”?

- De-as spune ca nu-mi place luxul, as fi o ipocrita. Nu cred pe nimeni care afirma acest lucru.

 

– Ati calatorit impreuna?

– Mai putin. Din pacate, eu nu am pasaport românesc, iar viza era greu de obtinut. Mi-am depus dosarul de redobindire a cetateniei de ani de zile, dar… Si trupa POPS avea de suferit, din cauza problemelor mele cu actele: nu puteam onora concertele din strainatate si, respectiv, pierdeau bani grei. Nici nu mai vreau sa-mi amintesc de ocaziile pe care le-am pierdut...

 

– Am auzit ca  fetele de la POPS circula doar cu taxiul si nu urca in masini Dacia.

– La liceu ajungeam mai repede cu metroul decit cu taxiul... Fetele de la POPS circula si acum cu taxiul. Insa, avind in vedere ca la Bucuresti majoritatea serviciilor de taxi au masini Dacia, este ireal sa nu urci in ele.

 

– Voi, basarabenii care v-ati afirmat la Bucuresti – ma refer la „O-Zone”, „Planeta Moldova”, „Studio One”, Pavel Stratan, Alexandrina – v-ati format o gasca? Faceti chefuri impreuna?

– Din pacate, nu s-au prea format gasti sau, cel putin, eu nu fac parte din ele. Dintre basarabeni, singurul meu prieten mai vechi, la Bucuresti, a fost Dan de la „O-Zone”. Dar a plecat si el. Apropo de plecari, uneori, simt ca as vrea sa ma mut si eu intr-un oras mai mare.

 

 

-Te-ai reintoarce la Chisinau?

- Vin acasa la parinti si la prieteni. Insa am obtinut multe si de aceea vreau si mai multe - pina la epuizare. (Ride)

 

Cel, cea, cei mai....

 

Cea mai „naspa faza” de la vreun concert

Odata, la un concert, toate patru am cintat la microfoane cu fir. Pentru ca nu am renuntat la coregrafie, ne-am impiedicat de cablu si am cazut.

 

 

Cea mai neplacuta birfa scoasa de presa despre Tina Geru

Ca face sex in grup cu o colega de-a ei si cu o alta persoana publica.

 

 

Cel mai derutant moment din viata

Inca n-am avut parte de asemenea momente si sper ca nici nu vor urma.

 

 

Cel mai scump cadou primit vreodata

Un inel si un colier cu diamante.

 

 

Cel mai inutil cadou primit de la persoana iubita

Tot ce am primit de la el am considerat util, pentru ca ma cunostea foarte bine si nu facea astfel de greseli.

 

 

Cea mai urita faza pe care i-a facut-o iubitului

Nu pot sa spun. (Ride) Mi-as strica imaginea!

 

 

Cel mai mare regret

Nu mi-am administrat corect resursele cistigate altadata.

 

Articol punktat în: Nr. 7, Ianuarie 2007
Citit de:5457 ori
Autor: Anda-cristina Vahnovan

Comentează

 

ianuarie: topul cărţilor nevândute

Imprimatur de Monaldi & Sorti, Editura Humanitas, 2004 

gheorghe erizanu

 

un antreprenor bun

Cîinele mergea pe stradă şi eu mă holbam la el

alexandru vakulovski

 

Leapşa. Ridicolul bate sublimul

Primul eveniment public, clasa 1.

anastasia taburceanu

 

leapşa a doua

Una din primele scene înălțătoare pe care mi-o amintesc e un festival de dans

 angela braşoveanu

 

arme în mileniul păcii

nu doar filme şi nu doar pace menţinută cu războaie. hollywoodul e depăşit de o astfel de stire

 

fără facebook?

facebookul ca facebookul, dar dupa megaupload chiar sufar...

 

 

să luăm aminte

utin a găsit o soluţie care îmi place. Examinarea imigranţilor

 

germania

Germania se pronunţă în problema pacificatorilor