Sîntem o tara de un kitsch blajin, domestic, mioritico-chinezesc, atotcuprinzator… Te ia cu o lene, din asta, ancestrala, încaltata în ciupici de blana artificiala roz si învelita în "pled" cu tigri. Ce top? Ce nevoi? Un pahar de must cu bulbuci, o jumara topita, o coada de ceapa un dat a lehamete din mîna… Dar, goarnele rasuna! Am scuturat putin, telefonic, urechi mai notorii si urechi mai anonime si iata ce am obtinut:

Kitsch ce-a scris?

Lasam la o parte fraze de genul „Cine nu e kitsch în literatura noastra? Puteti da lista tuturor membrilor uniunii?”. Dat fiind faptul ca acum oricine gaseste un cinci mii de lei pentru editarea unei carti de poezie (pe care respectivul îsi închipuie ca a scris-o) si oricine care are un computer îsi închipuie ca e editura, lista respectiva poate fi extinsa cu aspirantii întru glorie poetica. Îi întelegem pe cei care i-au numit pe Traianus sau Vlad Zbîrciog... Dar de ce oare au nimerit în top Vaculovschi cu „Pizdet”-ul sau si Nicoleta Esinencu cu „Fuck you, Europa”? Ei, doamne, oare de ce?

Polit Kitsch iura

Precum era si de asteptat, fraza-cheie a fost „Toata politica noastra e un kitsch”. Pîna aici nimic de comentat. Dar exemplificati, domnilor! Dupa cîteva clipe (o stie toata lumea, sîntem rapizi în gîndire) de mobilizare neuronica, numele au început sa se contureze. Surpriza! Campion la kitch-boxing politic a fost declarat, uimitor, Victor Stepaniuc! Chiar daca la moment a iesit din lumina rampei (si, probabil, nu din modestie) faptele sale de glorie au ramas în memoria poporului. Nu stim daca i se va ierta faptul ca l-a surclasat pe însusi idolul sau, presedintele. Bara în bara, sunca în sunca, dupa cei doi paseste tot mai sigur pe panta kitsch-ului si Fat-Frumos din Lacrima politicii moldovenesti – Marian Lupu, mai ales dupa utilizarea din plin a frumoasei sale limbi stramosesti pentru lustruirea cevaînplusului iordanian… Nu mult în urma se împleticesc cu gratie doamna Ostapciuc (nu-i poate uita poporul poeticul „ne duce într-un ianuarie”) la brat cu Vasile Tarlev, gînditorul de la Bascalia.

Kitsch, Fa, major

Nimeni si nimic nu se compara cu Lenuta Burghila si sarabana ei culturala. Domnilor, mîncati-va palariile! E kitsch-ul în forma ei pura. Carne macra. Se serveste pe prosop cu gherghef, condimentata cu busuioc, sare si colaci împletiti în patru. La „kitsch mai minor” iesit din maluri întîietatea absoluta o prezinta "Dragostea din tei". Nimeni n-a înteles niciodata nimic din ceea ce au vrut sa zica cei trei titani ai gîndirii pop prin cuvintele „Alo, sunt eu, Picasso, ti-am dat bip si sunt voinic”

În spate se împleticeste cu un trandafir artificial (cu sclipici pe marginile petalelor, asa o cere cutuma) în mîna, cu un urs de plus la subsuoara, pudrat, cu genele rimelate, Adrian Ursu cel Perfect. Hat în urma, cu armonica – fratii Bivol. La orizont – Nadea Cepraga învîrtind galuste în emisiunile culinare rusesti.

Joci pîna Kitsch-i

Aici Satiricus n-ar ceda locul sau de campion chiar sa curga siroaie de sînge nebutaforic. Stridente, vociferari, fuste în cap, ridiculozitati – tot tacîmul – ceea ce nu-l împiedica sa aiba salile pline. Armonie! Luceafarul îl calca pe calcîiele crapate si date din gros cu fond de ten. Vrea în top.

Acum si pururi si sfîntul Kitsch-ul, amin.

Revista Cea mai kitsch.

A noastra. Acest numar, pe care îl tineti în mîini.

La anul si la multi kitchi!

K. sarbatori.

Sarbatoarea vinului, urmata de stuful Zilei Orasului. Neîntrecuta doar de monstruozitatea Pomului de Craciun. Puteti sa va închipuiti cum arata un Pom de Craciun, pentru împodobirea caruia s-au cheltuit din buget 40000 lei? Exact. E acela pe lînga care va este rusine sa treceti doua saptamîni la rînd atît cît dureaza mirificele sarbatori de iarna.

Kitchen Kitsch

Esti ceea ce manînci. Esti ceea e vezi în jur atunci cînd manînci. Facem abstractie de fetele intervorbitorilor (intertacatorilor daca nu v-a mers). De departe în top – La taifas. Anturajul de acolo aminteste în cele mai bune cazuri de mirificele sarbatori ale orasului. Metaforele sunt impotente în descrierea stilului. Strainilor le place. Asa ne percep, printre stuf, toale, oale si muzicanti burtosi. De ce nu miroase si a coada de vaca? Cele de genul Jaba sunt kitsch, dar nu se ridica la rangul de a discuta de spre ele. Ferice de cei care le frecventeaza cu optimism.

Lacasuri sfinte

Prima în top este renovata Manastire Capriana. Cu gresie pentru baruri la podea, cu sclipici, flori artificiale, termopan si aer conditionat. Cu sala de banchete pentru crestinul nr.1.

Pseudoprotestele stralucitoarelor (prezenta acizilor grasi pe învelisul pilos îsi face efectul) fete bisericesti împotriva „Deprinderilor de viata”, a „Codului da Vinci” si, mai nou, a „Monoloagelor vaginului” , sunt mostre perfecte de atitudine kitsch. „Nu stiu despre ce e vorba, dar sunt împotriva!

Kitsch-iulinii din beton

Chisinaul întreg e un kitch? Acesta a fost raspunsul majoritatii respondentilor. Nu e posibil, domnilor. Mare parte nici nu se ridica la buza de jos a kitch-ului. Saraiesele nacajite, domnilor? Balcoanele acoperite de borcane prafuite? De ce sa le ceri oamenilor sa-si spele geamurile, sa vada realitatea mai clar? Sa declaram kitsch casele romilor de pe strada Paris? Statuia lui Blaga de pe aleea Clasicilor? Statuia lui Eminescu din fata Uniunii Scriitorilor? Casa lui Tarlev?

Kitsch-sclipici

Cizmele albe – toc-cui - eventual pufusor de la pieptisorul lebedelor îndragostite asortate cu fustitele nevazute cu ochiul liber ale Mamei Ozon-ului pot fi umbrite doar de garderobele Nataliei Gordienco, supranumita în popor (doar gurile rele, domnilor, gurile rele, gurile bune îi saruta iconicul chip) Barbie-care-nu-îndoaie-mîinile-si-picioarele. Urmeaza în tromba Alexa cu pufuletul ei auriu pe gambele expuse în sedinte foto, reverele de atlas ale lui Vitalie Dani si bolerourile Mariei Biesu. N-ar trebui sa fie suparare mare, noblesse oblije sa sclipiti! Asta vi-i meseria!