In India aceasta ocupatie era considerata necurata, de aceea in acest domeniu lucrau doar intangibilii, persoanele ce nu apartineau nici unei caste. Antichitatea greco-romana era mai democratica in aceasta privinta. Evul Mediu, insa, considera din nou aceasta activitate diavoleasca, iar multi dintre cei care o practicau isi puteau sfirsi zilele pe rug, declarati fie ca eretici, fie ca vrajitori. Acum, aceasta profesie este absolut indispensabila atit medicinei, cit si organelor de drept, iar medicul legist a fost absolvit oarecum de contactul direct cu rugurile inchizitiei...  Dar, pentru majoritatea dintre noi, aceasta meserie mai este acoperita de valul misterului si, pentru a-l da putin la o parte (valul desigur), am decis sa vorbim cu Vasile Sarpe, expert judiciar la Centrul de Medicina Legala, care nu sta aplecat doar asupra unor dosare neinsufletite, dar si „pe viu”, la morga.

 

vasile sarpe

Dosar:

Nascut in 1973, s. Verejeni, r. Telenesti

1988 –1991 –  Scoala medicala, or. Orhei

1991 – 1997 – Universitatea medicala si farmaceutica „N.Testimiteanu”

1997–1999 – masterat „Medicina legala”

Din 1997 – prezent – Centru de Medicina Legala

Din 1999 – prezent – casatorit, 2 copii (un baiat si o fata)

1999 – 2003 – doctorat „Medicina Legala”

2005– Doctor in medicina

 

 

e o munca obisnuita...

 

 

- Cum s-a facut ca ati ales anume aceasta specializare? Ati fost influentat de filme, de romane politiste, v-ati pus niste intrebari mai mult sau mai putin existentiale?

- M-as intreba acum chiar de ce am ales profesia de medic, in general... Si va spun sincer, nu am inca un raspuns bine definit. Dar, totodata,  nu regret aceasta alegere. Medicina legala m-a atras prin specificul ei de a fi intotdeauna in cautarea unui raspuns la intrebarile: De ce? Cum? Cind? In ce mod? E intr-adevar ca un detectiv.

 

 

- Prin ce se deosebesc legistii de chirurgi, cardiologi, terapeuti? Caci si ei, la rindul lor, trebuie sa caute niste raspunsuri...

- Medicina legala descopera, cerceteaza si analizeaza diverse probleme medicale aparute in procesul urmaririlor penale, dezbaterilor judecatoresti etc. Exista, desigur, si niste principii generale, dar fiecare caz este ceva aparte, e o profesie unde nu vii cu schema de-a gata. De aceea iti vine a ride atunci cind privesti vreun  film si vezi cit de superficial (si pentru noi chiar comic) este tratata profesia noastra. De exemplu, cind actorii-legisti se apleaca putin de-asupra cadavrului si, cu o fata grava, constata timpul mortii cu precizie de secunde. Nu stiu daca persoana mea poate fi o autoritate pentru expertii hollywoodieni, dar, la moment, aceasta precizie tine de domeniul fantasticului.

Deosebirea principala de „clinicisti” este ca noi putem verifica munca lor, dar ei pe a noastra - nu. Medicul legist este medic asupra medicului. Astfel, mai avem un rol – sa ridicam nivelul asistentei medicale. Trebuie sa mai mentionez un detaliu – medicina legala se ocupa nu numai de studierea cadavrelor. Noi ne ocupam si de persoane vii in cazuri de violenta, violuri, atestarea probelor de violenta.

 

- Cit de greu este sa depasesti barierele psihologice pentru a putea lucra in acest domeniu?

- Teoretic  - oricine se poate ocupa de medicina legala. Practic - orice om atunci cind intra pentru prima data in morga are senzatii deosebite. Dar noi trecem aceasta bariera fara sa ne dam seama. Insasi studierea medicinei incepe prin examinarea cadavrelor, nu pe plansa. Si cei care nu pot rezista la vederea unui corp mort, lasa medicina si se ocupa de altceva. Exista si acum specialisti care lucreaza la Centru, dar ocolesc morga si au de a face cu cadavrele „de la distanta” – cei de la laboratoare.

 

 

- Conditiile de munca nu sint tocmai optimiste. Faceti terapii de reabilitare, aveti tehnici speciale de restabilire a calmului?

- Lucrul medicului legist se desfasoara in conditii deosebit de nocive: chimicale, posibilitatea de contaminare cu boli, mai adaugati aici si factorul psihologic... E clar ca nu devii niciodata absolut indiferent ca sa depasesti senin momentele cind vin rudele sa ia cadavrul... Sentimentele ascunse se acumuleaza undeva in subconstient. Cursuri speciale? Tratament? Nu... Nu suntem sariti de pe fix. Fugim de psihiatri si ei de noi. Ne odihnim si scoatem stresul prin plimbari la aer liber cu familia, copiii, ca oricine.

Stiam un profesor (decedat deja) care avea 70 de ani, dintre care 40 lucrati la morga si n-am observat devieri psihice. A murit intr-un accident rutier si a nimerit la expertiza tot la noi.

 

 

- Cite cadavre, in medie, sint aduse zilnic? Cit timp se retin de obicei?

- Zilnic la noi ajung in jur de 7–8 cadavre, numarul maxim ajungind uneori pina la 25–30. Sintem obligati sa pastram cadavrele dupa autopsie 3 zile, dupa care, in decursul unei saptamini se hotaraste problema inhumarii. Inhumarea se face cu acordul organelor de urmarire penala (solicitantii examinarii cadavrului). Dar sint cazuri (destul de frecvente) cind nu se respecta termenii de catre reprezentantii organelor de urmarire penala, cadavrele fiind retinute uneori luni intregi la noi.

 

 

- Cum le memorizati de obicei? Le dati nume sau sint numerotate?

- Toate cadavrele primite in morga sint inscrise in registrul de evidenta si li se aplica etichete. Nu e nevoie sa-i memoram si nici nu e posibil, caci ele sint in permanenta rotatie.

 

 

- Ce se intimpla cu cei, identitatea carora nu a fost revendicata de nimeni? Cu boschetarii?

- Persoanele neidentificate din anumite motive, la fel ca si boschetarii, sint inhumate cu suportul statului fiecare in sicriu aparte si in gropi aparte, adica in mod obisnuit.

 

 

- Care este procentajul de sinucigasi? Care sunt metodele mai frecvente de sinucidere? Care e media de virsta si sex?

- Numarul de sinucigasi din totalul de cadavre examinate constituie circa 9 la suta. Frecventa mai inalta a suicidului se inregistreaza la 20-40 de ani, dar, cu regret, in ultimii ani se atesta o „intinerire” a autoagresivitatii. Cele mai frecvente metode de suicid sint cele mai accesibile, cum ar fi spinzurarea, precipitarea (caderea) de la inaltime si intoxicatia.

 

 

- Ce salariu are un medic-legist?

Un expert medico-legal are, in mediu, un salariu lunar de 1500 lei si 10 litri de lapte pentru nocivitate. Nu rideti.

 

 

Sint, totusi, materialist...

 

- Ce parere aveti despre metodele practicate in popor, spre exemplu, cind se face „cruce cu mina mortului” pentru a vindeca diverse tumori?

- Nu am fost niciodata interesat de aceste fenomene, dar cred ca au o explicatie si ele. Poti sa fii cel mai mare materialist,  dar sa capeti o boala si, cind nimic nu-ti mai ajuta, te adresezi unei babute... Si ea iti face un ceai. Il bei - si-ti trece boala. Apare intrebarea – e vorba de ceaiul care ti-a ajutat sau de credinta care te-a vindecat?

 

 

- Dar despre farmece care se fac cu diverse parti ale corpului unui cadavru (unghii, par etc.)

- Orice corp are un cimp biomagnetic care se pastreaza si dupa deces, pina la putrefactie. Chiar si dupa moarte corpul ar putea actiona cumva asupra mediului inconjurator. Exista unii care au tupeul sa vina la morga, sa ceara apa de la mort, fringhie. De acestia ne debarasam din start, fara multe vorbe. A fost un caz chiar la fata locului, unde avusese loc o sinucidere prin strangulare: se apropie unul, cerind funia pe care persoana s-a spinzurat. Cica aduce noroc daca o atirni undeva in casa, ca o potcoava. Daca e adevarat, atunci noi ar trebui sa fim plini de noroc, la cite funii avem la morga.

 

 

- Credeti in existenta duhurilor, stafiilor, spiritelor?

- Posibil sa si existe... Dar atita timp cit n-a fost demonstrat stiintific, e greu sa ma pronunt. Este ca si credinta in Dumnezeu – sau crezi in el sau nu. Dar totusi exista lucruri inexplicabile. Senzatiile omului sint limitate – noi auzim un anumit spectru de sunete, vedem un anumit spectru de culori, simtim un anumit spectru de mirosuri, deci tot ceea ce percepem noi in lumea inconjuratoare se afla in anumite limite. Noi nu vedem undele magnetice, dar ele exista. Nu auzim ultrasunetul, dar el este. Astfel pot sa existe multe fenomene in jurul nostru pe care nu le simtim. Poate ca e spre binele nostru.

 

 

- Ati visat vreodata cosmaruri cu cadavre?

- Nu prea. De fapt, eu cred ca daca iti faci corect si cinstit meseria, atunci nici cosmaruri nu ai. Iar despre spiritele care ar putea incurca viata oamenilor, cred ca ar putea fi din cauza dorintei lor de a li se face dreptate pe care n-au avut-o in viata aceasta.

 

 

- Credeti in existenta sufletului? Ce opinie aveti despre ideea principala din filmul „20 de grame”, unde se spune ca in momentul mortii corpul pierde 20 de grame si e posibil sa fie sufletul?

- Nu cred in existenta sufletului. Ideile despre suflet vin din timpuri stravechi, cind omul nu putea explica anumite procese care au loc in organism. Exista multe notiuni depasite, dar care se mai folosesc din traditie. Iata, spre exemplu, noi si astazi folosim termenul „asfixie”, cu toate ca el este unul gresit. Traducerea mot-a-mot ar fi „lipsa de puls” (din greaca, „a” – negatie „sphygmos”- puls). Si aceasta vine din credinta grecilor ca prin vene, artere, circula aerul, de aceea atunci cind omul se sufoca, dispare pulsul.

Despre acelea 20 de grame, ce sa va spun?! Ar putea fi urmarea deshidratarii organismului dupa moarte. Sau, poate fi o alta explicatie – incercati sa trageti un piept plin de aer, sa va cintariti si dupa aceasta sa expirati pe cit de deplin posibil si veti vedea, poate aici sint cele 20 de grame? Dar, in general, cine a spus ca sufletul ar putea fi masurat, cintarit?

 

 

- Ati avut in experienta Dvs. cazuri cind se intimplau lucruri inexplicabile sau cind va aduceau corpuri gen „X-files”?

- Privim orice fenomen ca pe ceva obisnuit si incercam sa-i gasim explicatia. Pentru o persoana din afara, s-ar parea ceva iesit din comun, pentru noi face parte din munca. La noi aduc cadavre la diverse stadii de putrefactie – batrini singuratici care au murit in apartament si au stat saptamini intregi, corpuri gasite pe cimpuri mincate de animale si viermi, vagabonzi care mureau de ger, fiindca hipotermia e la fel o moarte violenta… Cu cit experienta e mai mare, cu atit ramine mai putin loc pentru mirare.

 

 

- Priviti filme de groaza?

- Cadavrele in sine nu sint strasnice, mai inspaimintatoare este survenirea mortii, clipa despartirii de corp.. Filmele de groaza le privesc cu ironie. Observ de obicei trucurile rau montate.

 

 

- Se spune ca lucratorii de la morga nu sint chiar intruchiparea sensibilitatii, ar putea pastra mincarea in frigiderele unde se pastreaza cadavrele sau le transforma in depozite pentru banane...

- N-am auzit de asemenea cazuri. Dar nici nu cred ca sint adevarate. In primul rind acest lucru nu este igienic. Am mai spus ca materialul cadaveric poate contine patologii, impuritati.

Am mai auzit si vorbe ca legistii nu intra in morga pina nu beau 100 de grame si astfel, treptat, devin alcoolici. Aici e ca si in cazul altor profesii, exista specialisti buni si prosti.

 

- Exista diverse povestiri despre persoane care cazusera in somn letargic si erau aduse in morga...

- Din experienta mea cunosc doar un caz iesit din comun. O persoana transporta un cadavru la morga si atunci cind l-a adus, din cauza unei defectiuni tehnice s-a deconectat electricitatea. La inceput omul respectiv nu s-a speriat prea tare dar, cind a incurcat directia spre iesire si se lovea in pereti, a intrat in panica.

De fapt, conditiile in care noi lucram acum, s-au imbunatatit. Cind am venit sa lucrez la morga, in 1997, exact dupa universitate, podeaua era deja betonata. Dar inainte de aceasta se spune ca era acoperita cu linoleum si acolo se ascundeau larvele mustelor. Iar atunci cind mergeai pe linoleum, facea, uneori, „Scirt! Scirt!”.

 

 

- Credeti in viata de apoi?

- Intelegeti, in profesia noastra, ca si in oricare alta, exista oameni diferiti. Eu sint mai materialist. Cred ca viata de apoi nu exista, acestea sint mai mult idei cu caracter religios. N-am nimic impotriva religiei, care promoveaza o conceptie clara despre comportamentul persoanelor. Daca oamenii n-ar crede in pedeapsa divina va inchipuiti ce „bespredel” ar fi? Oamenii se tem mai mult de Dumnezeu decit de organele de drept. Fiindca organele de drept le mai poti cumpara, da pe Dumnezeu - nu.

 

 

- Va temeti de propria moarte?

- Moartea e una pentru toti. Ar fi un lux sa fie una a ta – personala. De fapt, este o evolutie fiziologica inevitabila si fiecare vrea sa evite acest proces. Noi am vrea cit mai mult timp pentru a reusi cit mai multe in viata, in special daca ti-ai ales deja calea, stii ce doresti de la ea…

 

 

Sotia mi-am cunoscut-o la morga...

 

- Cum ati facut cunostinta cu sotia?

- In morga (ride cu pofta). Tocmai terminasem Universitatea, iar ea deja lucra aici.

 

 

- Cum se impaca doi legisti in familie?

- Este o vorba – ne batem, pe urma ne examinam. Dar daca e sa vorbim despre certuri din cauze profesionale, pai nu o facem. Stiti, morga si maternitatea sint astfel de institutii care vor avea mereu de lucru.

In familie, de obicei, nu prea vorbim despre serviciu, copiii aud si inteleg totul. Cind era feciorul meu de un an, se intimpla sa il legan in brate si sa ii dictez sotiei acte legate de cadavre (ride). Acum asa ceva nu mai facem.

 

 

- Ce le-ati spune copiilor, daca ei ar dori sa aleaga aceasta profesie?

- Daca vor alege calea pe care am mers eu, ma voi bucura. Pentru ca ii voi putea ajuta. Stiti, fiecare specialist are secretele lui, pe care nu le destanuie oricui.

 

 

- Ce au zis parintii, rudele, despre alegerea Dvs.?

- N-am spus nimanui cind am intrat la scoala de medicina, nici macar mamei. In primul rind din cauza ca ma temeam ca as putea pica. Stiti cum e in sat – cind pleaca cineva la studii, se trimbiteaza peste tot, iar daca nu reusesti... Toate alegerile pe care le-am facut, le-am facut de unul singur. Iar rudele, unora le interesant cu ce ma ocup, altii nici nu inteleg.