Uau! L-am vazut pe Nae Lazarescu!!! De ce?!? Nu stim!!!!

text de natalia severin

La inceput, nasul i-a slujit din toate narile, ajutindu-l sa devina un comic usor de recunoscut. In foarte scurt timp insa, spectatorii au observat ca dupa acest nas proeminent si monumental se ascunde un tip care nu se tine cu nasul pe sus.

Cu o ora inainte de spectacol, imbracat in capot alb si boneta de medic, Nae Lazarescu arata suficient de pregatit si de“antiseptic”, ca sa se strecoare neobservat sub pielea spectatorului, pentru interventia care i-a adus faima - saga. Si acum, dupa culise, testa pe mine poantele sale si atita spiritele care circulau regulamentar pe coridoarele institutiei de culturalizare. E omul care a trecut prin viata. La cei peste 70 de ani, citi ii are, este mindru de cele citeva sotii pe care le-a avut si recunoaste, ca un barbat adevarat, ca a calcat cam strimb, ceea ce a dus la divorturi. Ce mai, a avut intotdeauna slabiciune pentru femei si acum i se mai inmoaie genunchii. Despre moldovence spune ca sint unicele femei in stare sa duca strainii pina la altar. Actorul are si o pasiune serioasa, pe care a alimentat-o de-a lungul anilor. Colectioneaza icoane. Nu accepta sa le primeasca in calitate de cadou, ci le cumpara.

-Nae Lazarescu&Vasile Muraru formeaza un cuplu atit de longeviv, incit ati inceput sa semanati cu niste gemeni siamezi. Cine pretinde a fi lider in acest cuplu?

-In general, noi impartim frateste si poantele, si glumele, asa ca nimeni nu se subordoneaza in cuplul nostru de creatie. Sigur, as putea sa ma dau tare, pentru ca am o experienta mai mare, dar smecherul de Vasile imi da intotdeauna senzatia ca ultimul cuvint imi apartine. La modul real insa, ne consultam obligatoriu. De 40 de ani sint numai la Tanase. Cind ne-am cuplat, hmmm, Muraru facuse vreo 40 de filme, are experienta cinematografica, dar la revista eu sint mai"invechit" (ridica degetul, semn ca isi aduce aminte de ceva). Cind aveam vreo 5 ani, locuiam in Cartierul Bellu din Bucuresti, chiar la vreo doua statii de troleibuz de renumitul... cimitir Bellu. Intr-o zi, impreuna cu tata, am asistat la inmormintarea lui Tanase, unde mintea mea de copil a surprins un fenomen neverosimil. Lumea ridea... nu realiza ca Tanase moare. Era ultimul spectacol al lui Tanase si cind l-au adus la cavou, lumea aplauda ca la teatru. Ma bucur ca s-a pastrat aceasta traditie si atunci cind moare cineva marcant, lumea aplauda. Ultimul - Stefan Iordache, fie iertat, un mare actor, un artist adevarat… Si Dem Radulescu, la fel.

-N-ati vrut sa divortati niciodata? De Vasile Muraru aveam in vedere...

-Pai, sintem doua zodii care se bat cap in cap. El este, cum ii spune, ptiu, Scorpion, astia sint tot timpul cu capsa pusa. Echilibrul vine de la mine, pentru ca sint Varsator si mai strecor cite un compromis. La urma urmei, nu ma mai enervez asa ca inainte. Am avut cinci neveste si dupa patru divorturi nu-mi ies din pepeni cu una - cu doua.

-E o gluma?

-S-o crezi tu. Am fost un om al riscului (zimbeste in semn de aprobare), dar am fost si nobil pina in aceeasi masura. Am plecat cu ce era pe mine de la fiecare dintre ele. Asta nu inseamna ca ele au facut greseli. Eu am facut. Am avut neveste bune, dar daca eu eram al naibii… Am avut si o perioada cam « umeda » in viata. Era o moda ca actorii sa bea. Stingeam si eu. N-am mai baut de 23 de ani, n-am mai avut cu cine. Toti betivanii mei - scriitori, actori, sint cam dusi. Erau betii frumoase - cintam, recitam…Era cu totul altceva, nu ca acum. Din grupul meu mai traieste Fanus Neagu si eu. S-au dus dincolo sa aranjeze turnee.

-In viata de la bloc cum este, ati accepta pe altcineva ca partener?

-Pai, nu are rost. Eu pina la Vasile faceam monoloage. Am avut de la cine sa invat. Pe vremea uceniciei mele era o sumedenie de actori, unul mai bun decit celalalt. Si m-a surprins asemanarea fizica. El terminase clasa lui Dem Radulescu, eu jucam cu Dem Radulescsu intr-un specatcol -"Dai un biban, da face" la Tanase. L-a chemat sa vada cum joaca la revista.

Ma uit, unul cu nasul mare pe terasa la teatru, rusinos, moldovean de-al vostru, de prin Piatra. Nu indraznea sa vorbeasca cu nimeni. M-am dus eu linga el. De unde esti, ma? Cit mai ai pina termini? Si ra, ra, ra si ra, ra, ra. Ma astepta dupa spectacol. Ce, e greu, bre? La teatru ai un act la dispozitie, ca sa intri in pielea personajului, aici in trei minute s-a terminat piesa. A inceput sa-i placa si vad ca a prins. Acum, ce sa mai facem? Am implinit 20 de ani de cind sintem impreuna pe scena…Ori 21?

-Ati fost de 14 ori, cu turnee, in Israel. Dar in Moldova, pentru ca e mai aproape, de vreo 2?

-Nu, de vreo 5 ori. Cind am fost chemat. Am fost si inainte de revolutie si dupa. Au mai fost citeva cazuri cind nu s-a putut, ca m-au anuntat in al doisprezecelea ceas si nu am avut cum sa venim. E o frumusete, o poezie. Eu sint un mare admirator al lui Vieru, cu Urschi sint prieten bun. Este un actor de nota 100, nu de 10. Am cunoscut si citeva fete frumoase. Uh, sint fete superbe aici, nici nu-ti vine sa imbatrinesti…

-Aveti o stare mai speciala cind veniti sa evoluați in fata publicului de la Chisinau?

-Ma simt acasa. Dar sa ne intoarcem la moldovence. Ele sint foarte sufletiste spre deosebire de alte natii, de exemplu nemtoaica e fire practica, in melodiile lor de dragoste parca se injura de mama...Ich ....un latrat acolo, nimic mai mult. Cele moldovenesti pot fi ascultate. Chisinaul e un oras cu pretentii, cu teatru, cultura, n-are rost sa ne facem noi de bacanie… La Tel Aviv am dat o premiera "Idolii Femeilor". M-a inteles Arsinel. A bagat bani multi, cam vreo 7 miliarde de lei vechi. In Israel sint foarte multi care s-au nascut pe meleagurile astea, in special din Moldova au fost foarte multi. Uite ca au imbatrinit si ei. De fiecare data gasesc mai putini, tot mai putini. Am fost anul trecut in turneu si am nimerit la pomenirea unui prieten care a murit acum 2 ani. Pe mormintul lui scrie"Fa-ti din fiecare zi o sarbatoare ". Asta incerc si eu de vreo 70 de ani.

-Deci, urmati principiul asta?

-Asa e bine, ca se duce viata, nici nu stii cind. Stiti de musca betiva, care traieste citeva zecimi de secunda, timp in care se naste, creste, se inmulteste si moare. De unde sa stim noi ca lor nu li se pare mult?

-Evolutie spectaculoasa in premiera "Idolii Femeilor". De unde veni ideea?

-Eu abia venisem de la Paris si putin ametit dupa ce am vazut Moulin Rouge-ul, spectacolele de acolo, zic: « Hai, bre, sa facem si noi un spectacol de-o mare montare. Cit ar costa? » Cind a vazut Arsinel suma, l-a luat ameteala. A chemat-o pe contabila-sefa, am inceput sa socotim, sa ne fosaim. Anul trecut am venit la Chisinau cu sprijinul Primariei Bucurestiului. Au inteles ca noi, ca teatru independent, nu ne putem deplasa din cauza cheltuielilor enorme de transport si de cazare. Ne-au ajutat, ceea ce e un lucru bun. Am fost si in Spania de citeva ori, la cetatenii nostri care lucreaza pe acolo, apoi in Italia, in Israel… In Germania am prins zilele Nurenbergului. Piesa s-a jucat intr-o piata. De pilda, Maricica noastra era casatorita cu un neamt, si-i mai traducea din cind in cind. Ce-a mai prins de la el e ca, fetele noastre au cautare peste tot si in special moldovencele. Vin oameni de afaceri din strainatate, isi lasa nevasta, divorteaza si se casatoresc cu una ceva mai tinara, ca asta-i moda. S-a dus si vestea ca moldovencele fac niste parastase! (ride in hohote).

-Cum v-a primit publicul cu aceasta piesa?

-Dupa ce am avut norocul sa ne ia publicul in brate, am avut si noi un cuvint de spus. Bine, si el bleg si eu bleg, la afaceri nu ne pricepem, cit o fi, ca nu-ti poate da Dumnezeu pe toate, nu?..

-Nae Lazarescum isi stie lungimea nasului?

-In teatru este un colectiv foarte omogen si foarte unit, nici nu avem cui sa zicem director. Sintem colegi si prieteni. E un lucru foarte bun. Nu exista situatii cind te-ar chema cutare sau cutare la directie, sa-ti faca o critica tovaraseasca.Te critica unde e cazul, dar prieteneste.

-Teatrul umple o mare parte din viata dvs. Ce mai face actorul Nae Lazarescu in afara de teatru?

-Imi place sa umblu, sa umblu mult, mi-a intrat in singe. In concedii ma duc sa vad locuri unde, pot sa jur, ca am mai fost in alta viata, Dumnezeu stie. Umblu, ma uit. Imi place sa studiez istoria. Istoria trebuie cunoscuta, ca sa te feresti peste ani sa faci aceeasi greseala. Am fost in insula Rodos, am descoperit mormintul lui Banu Maracine in biserica San Giovani. Stiam ca s-a dus voluntar sa lupte de partea cruciatilor, stiam ca a murit la asediul Rodosului, cind i-a asediat flota turceasca… E extraordinar. De aceea imi place sa citesc mult. Chiar daca nu stiu prea bine greaca, ma indaratnicesc sa buchisesc in carti de istorie cite jumatate de noapte.

-Icoanele de unde provin?

-Am peste o suta. Am luat vreo doua din Kiev, am luat si de la Moscova, demult prin anii '72. Din Grecia am cumparat foarte multe, de la manastirile de pe Meteora, acolo sint niste ateliere celebre de icoane. Mai am una de pe muntele Athos. La noi de cite ori trec pe la o manastire, imposibil sa nu iau vreo icoana. Si se aduna…

-Unde le pastrati pe toate?

-Tablourile nu le pun pe pereti, le tin la conservare. Sint doar vreo 4, 5 la vedere. Le mai rotesc in miini din cind in cind, pentru ca sa captez dispozitia creatorului. Restul – la racoare, le-am impachetat bine, pentru ca se depreciaza culoarea de la soare. Nu am o casa mare, pentru ca averi din arta nu se fac, nici in afara tarii. Celebrele sume care se vehiculeaza prin ziare, nu prezinta nici pe departe realitatea. Eram la profesorul Zmultea, la San Francisco, el e presedintele tuturor rominilor... Il tot vedeam pe vecinul lui si am intrebat gazda:

“ Cine-i negrul asta batrin?” Va dati seama, era Harry Bellafonte. Am ramas stupefiat cind mi-a spus ca are 3 mii de dolari pensie si e foarte fericit. “Cum, cind dumneata ai vreo 16 discuri de platina?”- nu ma lasam eu. A dat doar din umeri.

A doua zi noi plecam la Los Angeles, a mers si el cu noi si m-a dus la… cimitir, ptiu doamne fereste, la caminul actorilor saraci de la Holywood. Acolo, l-am vazut pe Mikey Rooney, am vazut-o pe Olivia De Haven, pe Edward Robinson, care e de origine romina pe Tony Curtis. Nume sonore, oameni celebri, ajunsi la batrinete sa traiasca din mila oamenilor, din banii comunitatii.

-Actorul Nae Lazarescu ce are din arta?

-O leafa. Leafa mea e asa cum se spune si in bancul ala, o mica atentie din partea directiei. Fac si eu ca dvs, mai scriu cite un foileton, il mai vind, il semneaza altcineva, nu ma intereseaza. Mie imi da banul. Mai pictez si eu, mai vind, ca au aparut acum bogatasii astia de dupa '89, care n-au nici un fel de gusturi si s-au gindit sa faca copii dupa tablourile celebre. Doamne, cit imi e sa copiez Anemonele lui Luchian? Sigur, ca nu e platit la adevarata calitate si cantitate a muncii…

- Mai si semnati, in gluma?

- Asta, nu. Ii pun pe ei, ca falsuri nu fac. Dar imi pare bine ca nu mai merge cu carpeta pe perete, cu rapirea din serai… Gata, s-a terminat.

-Fierbe ambitia chiar si la virsta cind ati vazut multe in viata?

-Pai, daca te-ai multumi, te culci cu fundul pe camasa si unde-i ambitia? Sau nu te apuca. Cum au facut facultati in ultimii ani foarte multi babani. Au intrat bou si au iesit vaca din universitati. Si pe urma ce? Era si un banc. Vine Sfintul Petru la Dumnezeu: “Dumneata ai spus: cresteti si inmultiti-va. Dar s-au inmultit mult, vai de mine, multi de tot. Cum sa facem ca nu ajunge creier? Nu-mi ajunge creier ca sa le dau la toti”. Dumnezeu a raspuns sec: “Bine, atunci da-le diplome”.

-Daca tot scrieti texte, in ce masura se face simtita cenzurarea lor pe alocuri?

-Autocenzura e foarte buna, cel putin sa mai adaogi cite ceva, pe urma sa scoti ce nu merge. Nu poti sa dai drumul la toate nenorocirile pe tipar sau pe scena. Nu se face, pentru ca rominul are decenta, indiferent ce categorie sociala este.

Facusem cu Vasile un text despre homosexuali. Poanta de poanta. N-a ris nimeni. N-au ris. In acceptiunea rominilor nu intra chestia asta. In America m-am dus sa vad Hamlet. Iese intii un actor si povesteste piesa spectatorilor, se asaza pe scaun si arata: “Aici e unchiul lui Hamlet, el l-a omorit pe taica-sau ca sa-i ia nevasta si tronul"... Bla, bla, bla…

Rominul, de unde ar fi el, din creierul muntilor, din Delta, de unde-l iei - vine sau nu vine, ii place sau nu-i place. Dar nu trimite un actor ca sa le explice ce-o sa vada acolo. Rominul are decenta. Tanase, stiti cum facea vizionare? Avea un masinist, l-am prins si eu, avea vreo 80 si ceva de ani, Frantz, un sas. Prost, nu s-a nascut pe lume om mai prost ca ala. Tanase il punea pe Frantz in sala, pe coana Virginica, sotia lui Tanase, linga el cu textul in mina si dadea tot spectacolul, ca la premiera, in fata lui Frantz. Unde ridea Frantz, taia.

- Ce va inspira?

-Din pacate, viata e asa de ciufuta in ultimul timp ca n-as mai avea inspiratie. Sint lucruri, de la care sta pisica in coada cum se spune, peste tot, nu numai la noi. Lumea asta cam de vreo 100 de ani e condusa de oameni bolnavi, care mai calca si in strachini, nu? Calca, oameni sintem, cine e perfect? De la cine vrei si pina unde vrei? De la Bush, care urca beat pe tribuna si cade de acolo pina la Sarcozy care se piteste dupa coloana si o sperie pe Angela Merkel- Bau! A scapat geanta din mina, saraca… (ride).

Acum ma tin de capul lui Urschi, are el o piesa faina. E un mare fan al lui Ion Creanga. A facut o piesa superba despre viata lui Ion Creanga. Prima data mi-a povestit-o regretatul Aldea-Teodorovici, ne invitase intr-o padure de aici, din apropiere, la frigarui. Mi-a povestit-o la iarba verde. Am ramas socat si m-am tot tinut de capul lui: “Mai, monteaz-o la noi , vino si joaca si tu!” Doamne, si seamana cu Ion Creanga, pe cuvint de onoare. Ei, sa vedem, poate-l convinge Arsinel.

-Cum se numeste piesa?

-"Ion Creanga". E foarte frumoasa, extraordinara. Avem roluri cam toti. Bine, nu apare Eminescu, ca Eminescu e mai mult un simbol. Sta pe prispa bojdeucii si i se vede numai umbra, iar Creanga se afla in prim-plan, in lumina. Foarte frumos.

-Ati mai colaborat cu Gheorghe Urschi?

-Nu, ne-am cunoscut prin Aldea-Teodorovici si ne-am potrivit imediat. Cum naiba, toti plini doldora de vise, macar sa dea Dumnezeu sa se implineasca o parte din ele. Le doresc la toti spectatorii ceea ce imi doresc si mie. In primul rind, sa fie pace si sa se inteleaga lumea asta. Am auzit ca a murit Patriarhul ortodox, Alexei. Sa stiti ca biserica a facut mult. Popii astia betivi si curvari cum sint, au tinut neamul ca sa nu se imprastie in cele patru vinturi. Un om fara credinta, nu pui baza pe el, indiferent daca credinta este musulmana, ortodoxa sau catolica…