Ne-am intilnit la o cafenea indatã dupa Rond. Cheianu a luat o bere, Nata – de toate, precum i se cuvine unei femei insarcinate. Nata Reloaded! (Sau poate Revolution?) Am vorbit despre tabu-uri avînd ca fundal þipete asurzitoare de copii rasfaþaþi, am vorbit despre vise erotice, fãcînd trandafirii urechile unei vechi cunoºtinþe ce venise sã mãnînce o prãjiturã cu noua iubitã. Am vorbit. A fost frumos. La un moment dat am simþit cã aº putea sã mã retrag ºi ei nici n-ar fi observat, atît de absorbiþi erau de discuþia dintre ei. ªi chiar m-am retras. Au observat?

–De ce v-ati combinat voi doi, ca tare diferiti mai sinteti?

Cheianu: Umblind prin America, Nata s-a putut convinge ca radio nu se face doar cu Dj-ei si Dj-ite tinerei si verzi, precum se intimpla si se intelege la noi, ci cu nenici destul de avansati in virsta, cu ceva experienta, ceva lecturi. Printre mai multe candidaturi la care s-a gindit a figurat si a mea. Parca asa a fost, Nata?…

Nata: Pai, pe linga podoaba virstei si a lecturilor Cheianu mai e un tip corect si responsabil. E una din calitatile pe care eu le respect la altii si mi le cultiv mie. Poate sa te doara burta, sa nu te simti bine, dar daca trebuie sa vii la timp – vii. Iar ceea ce ne-a solidarizat cu adevarat la Rond este sinceritatea, pe care o pretuiesc si o respect ca pe o dragoste fidela. Ipocrizia o simt si o miros de departe, ca pe o putoare dintre cele mai urite.

- Ce este show-ul vostru vazut din culise?

C.: Sint zile cind cele trei ore trec pe neobservate, cind totul merge bine – si tehnica, si mintea – iar reactia ascultatorilor este fantastica. Sint si altfel de zile, cind aproape nimic nu merge. Trei ore devin cit sase.

- V-a venit vreodata sa va paruiti, sa va stringeti papuselele in plina emisie?

C.: Nici chiar asa, dar, cum iti spuneam, s-a intimplat sa fiu suparat si sa vorbim pe un ton mai rece cu Nata. Ma uit insa ca la capatul unei jumatati de an de Rond… astfel de situatii sint din ce in ce mai putine.

N.: El m-a suparat intr-o zi atit de tare, din cauza ca nu mi-a raspuns jumatate de zi la apeluri telefonice disperate, incit noaptea am visat cum ne certam cumplit, el isi ia, cum zici tu, papusile, si pleaca. Sper sa ramina doar un vis urit.

– Sa va pun o intrebare care ma framinta de cite ori urc in masina si deschid radioul: de ce posturile noastre romanesti dau muzica atit de proasta? De ce este chiar atit de dispretuit ascultatorul, care nu vrea sa asculte numai “stiu ca ma vrei, hei hei”? Exista o gramada de muzica buna, inclusiv romaneasca, pe care poti sa o asculti numai daca iti cumperi un disc. Se raspunde intotdeauna: asa e formatul nostru sau asta se cere si asta dam. Mi se pare un cerc vicios fabricat artificial, pentru ca oamenii ar asculta si altceva daca s-ar da si, respectiv, ar cere altceva. De ce sa imbecilizezi cu buna stiinta dragul de ascultator?

N.: Daca mi-ai vorbi concret despre un post, o emsiune, un Dj, as fi in stare sa-ti raspund. In ce ne priveste, eu daca nu dau muzica pe care o asteapta ascultatorul, il pierd. Formatul emisiunii noastre, ca si a PRO FM-ului in ansamblu, presupune muzica cea mai recenta si mai buna din Romania, Moldova si din intreaga lume, minus muzica ruseasca.

– Voi ce muzica ascultati?

C.: Eu nu ascult muzica in mod special. Pentru ca muzica vine peste tine de peste tot, din maxi-taxi, de la televizor, din strada. Sint omnivor, consum cu aceeasi placere clasici, rock, pop. Recunosc cu jena ca ma amuza uneori sa ascult si cite o manea. Imi place sa savurez muzica in portii mici, pe furate. Daca indragesc tare ceva, nu ma grabesc sa fac rost de CD, pentru ca as asculta de zece ori la rind si m-as plictisi. (Acum mi-am dat seama ca, prin ceva, atitudinea mea fata de muzica se aseamana cu cea fata de femei.)

- Ia sa va pun o intrebare nelalocul ei, adica buna pentru un interviu unde se discuta si despre tabu-uri, dar rau plasata, caci s-ar cere mai spre desert: ati putea poza pentru Playboy?

N.: As putea, nu stiu daca as vrea.

C.: Cit despre mine, daca ar fi de imaginat un Playboy intelectual, este tocmai ceea ce am facut eu in Totul despre mine! Eu vreau ca lumea sa fie mai libera, mai descuiata la minte, este ceea ce ne propunem si cu Nata la emisiune. De multe ori mergem pe muchie de cutit si in domeniul politic, si erotic, ne luam de tot felul de oameni importanti. Uneori ma intreb cit e de bine sa discuti despre sexualitate si erotism la o ora matinala.

N.: Dupa reactiile telefonice, am inteles ca oamenii sint mai mult decit pregatiti sa discute orice. Noi nu sintem pregatiti. De noi depinde cum abordam subiectul ca sa nu fie dezgustator si obscen. Eu cred, eu sper ca noi cu show-ul asta incercam sa facem o mica revolutie. Pentru ca e primul show pentru romani. Pentru un om care se trezeste dimineata si vrea sa asculte o vorba romaneasca, un banc cu poanta, o informatie despre tot ce se intimpla in orasul acesta.

- Aveti si niste intelectuali a caror opinie o respectati?

N.: Pentru mine relevant ca personalitate este Vasile Botnaru, pe care mi-i drag sa-l ascult si sa invat din felul lui de a se exprima. Am incredere in vorba pe care o scoate Cheianu din gura lui. Chiar daca spune uneori si niste lucruri care pot sa socheze, sint sigura ca e constient. La noi se mai intimpla sa se creada ca sint beton doar emisiunile la care vin Voronin, Rosca, Urecheanu. Radioul e considerat un fleac pe linga televiziune. In momentul cind o sa incepem sa transformam radioul intr-un mijloc serios de informare, nu un loc unde stau trei Dj tineri, netalentati si neinspirati si pun muzica, atunci lumea o sa inceapa sa tina cont de opinia noastra.

C.: Eu vreau sa inteleg de ce, de exemplu, la balul dat de Academia Catavencu vin toate personalitatile politice pe care revista le-a demolat tot anul si de ce la noi nu se intimpla asa ceva. Noi sintem foarte tandri in raport cu ceea ce face Academia Catavencu si uite ca oamenii nu prea vor sa apara intr-o emisiune a lui Cheianu.

– Cheianu, tu ai veni in propria ta emisiune sau ai fi suparat?

C.: As veni!

– Care a fost cel mai mare act de curaj pe care vi l-ati permis in afara de mediatizarea fantasmelor erotice?

C.: In virtutea situatiei politice si a libertatii mass-media din tara, se intimpla sa mergi mereu pe muchie de cutit. Imi este greu, avind un punct de vedere despre tot ce se intimpla in tara, sa o fac pe echidistantul si impartialul. Citiva colegi jurnalisti m-au si intrebat la un moment dat: “Inca nu v-au inchis?”

– Daca radioul ar deveni o putere, ce-ati face cu ea?

C.: As face ce fac si acum, as folosi puterea pentru a-mi ajuta compatriotii sa devina mai liberi. Dintr-un considerent egoist, pina la urma. Daca ei ar fi liberi, libertatea mea ar fi si mai mare, or asa, in loc sa ma ocup de libertatea mea, eu ma ocup de libertatea lor.

– Nata, ce ai schimba in formatul PRO-FM?

N.: Nimic.

– Aveti senzatia uneori ca muncesti in van, pentru ca oamenii a caror parere conteaza pentru tine de fapt nu te asculta?

C.: Am uneori senzatia aceasta. La un moment dat insa intilnesc oamenii despre care spui tu si, fiind sigur ca ei nu stiu nimic de emisiune, deodata ii aud spunindu-mi ca ne asulta ori de cite ori au posibilitate.

- Esti un om care se maninca pe dinauntru? Ce ai gasit bun de mincat acolo?

C.: O-ho, ce intrebare! Ar trebui sa scriu Totul despre mine-2, ca sa-ti pot raspunde. Exista ceva in natura fiecaruia din noi, un lucru pe care ai vrea sa-l schimbi si care nu se schimba in ruptul capului. As fi vrut sa fiu mai sigur de mine si de ceea ce fac, sa am mai multi prieteni si mai multi bani, sa fiu mai putin singuratic. Ce facem noi, oamenii, cu defectele pe care nu le putem schimba? Incercam sa le facem cit mai putin vizibile prin exacerbarea calitatilor. Ori le transformam si pe ele in surse de consolare si chiar de placere.

– Voi care ziceti ca apreciati atit de tare sinceritatea, cum va descurcati intr-o societate fatarnica?

N.: Nu pot sa spun ca ma inec intr-o mlastina de fatarnicie, dar detest ca oamenii cu care lucrez sa spuna minciuni. C.: Oricum, o doza anumita de minciuna e inevitabila. Toti ne prefacem cite putin. Este important sa nu mintim in situatii de principiu.

– In literatura, in teatru ce doza de minciuna acceptati?

C.: Toata literatura e minciuna, totul e fictiune. Arta adevarata se intimpla la hotarul dintre adevar si fictiune. Daca nu reusesti sa gasesti dreapta cumpana a acestora, atunci produci fie realism searbad, fie inventie fara viata.

...

Articolul complet va aparea peste o luna