Monodrama „Alb pe alb”, dupa romanul lui Jose Saramago „Orbirea”, prezentata de teatrul „Rondo” din Polonia este, in primul rind, un spectacol al expresivitatii discursului dramatic. Actrita Wioleta Komar, protagonista one-man show-ului, a interpretat mai multe roluri, linia de subiect a piesei derulindu-se in jurul situatiei disperate a unui oras in care toti locuitorii orbesc. La Chisinau, piesa s-a jucat in limba poloneza, iar o parte din public (vorbitori de limba româna si rusa) a ales sa iasa din sala in timpul spectacolului. Cei care au avut rabdare au ramas, in schimb, incintati de autenticitatea, diversitatea si simpletea artistica a Wioletei Komar.

 

-Wioleta, cum a fost sa joci un rol intr-o limba pe care foarte putini spectatori o inteleg?

-O parte din public vorbea, totusi, poloneza, eram inteleasa. in mare, nu a fost atit de complicat. Dar, desigur, a fost o noua experienta pentru mine.

-Te-a deranjat faptul ca anumiti spectatori au iesit din sala inainte de sfirsitul monodramei?

-Nu a fost o problema pentru mine. Cind sint pe scena, sint doar eu cu personajele mele, cu lucrurile mele si nu ma afecteaza ceea ce se intimpla in sala.

-Te specializezi in jocul de monodrama? Ce te atrage la acest gen de spectacole?

-Nu cred ca am niste motive exacte. Este un gen specific de teatru, cu un singur actor. in monodrama esti singur, nu ai nici-un ajutor. Pe scena esti doar tu, costumul tau si publicul. Este un gen frumos de teatru, foarte intim. Am proiecte in cadrul mai multor companii de teatru, in spectacole cu o distributie de multi actori, dar si in monodrame.

Ce ma fascineaza la monodrame este faptul ca un singur actor poate interpreta multe personaje diferite, dar acest lucru nu se poate obtine fara o serie lunga de repetitii, pas cu pas ajungem la ceea ce se vede din sala.

-Ai realizat si adaptarea dramatica a textului lui Saramago „Orbirea”, pentru one-man-showul „Alb pe alb”. De ce ai ales acest text?

-Este un text complicat si cu o exceptionala forta a exprimarii, cu multe situatii groaznice, inspaimintatoare in el. Exista o traducere in poloneza a textului si am decis sa o adaptez pentru teatru. Despre Saramago stiu ca a luat premiul Nobel. Am in repertoriu o alta monodrama, o adaptare a unui text de Mauriac, iarasi un laureat al premiului Nobel. „Orbirea” este o lucrare interesanta si, din punct de vedere al teatrului, putem extrage multe situatii dramatice.

-De ce nu alegi piese? De ce transpui proza in dramaturgie?

-Nu exista multe texte bune pentru monodrama. Mie imi place mai mult sa citesc romane si sa extrag de acolo scene teatrale, imi place sa fac asta de una singura. Este distractiv pentru mine sa iau o carte mare, din care sa las 10-15 pagini de text puternic.

-Spui ca nu exista piese de teatru bune la ora actuala. Ne confruntam oare cu o criza a dramaturgiei?

-Da, poate, cel putin pentru monodrame. in Polonia s-au scris putine monodrame. De obicei, dramaturgii nu se concentreaza asupra acestui gen de texte.

-„Alb pe alb” este un spectacol simplu, auster, fara decor. Este minimalismul o tendinta generala a teatrului contemporan din Polonia?

-Nu, exista foarte multi oameni, diverse directii, actori. in spectacolele mari, ai de toate, ai actori – 10, 12, 20, costume, decor, dar specificul monodramei este ca exista doar actorul. Asta imi place mie.

-Teatrul „Rondo” este o institutie privata sau publica? in Polonia se manifesta vadit diferenta intre teatrul independent si cel public?

-Teatrul „Rondo” este intr-adevar independent. Cea mai mare diferenta intre aceste doua genuri de institutii, consta in faptul ca noi, cei din teatrele independente, sintem liberi. Nu trebuie sa jucam un spectacol la indicatia cuiva. Jucam ce ne place: Saramago, Witkacego, autori francezi. Avem finantare de la Ministerul Culturii, de la primaria orasului, nu sint multi bani, dar in schimb sintem liberi sa facem ce dorim. Nu sintem obligati sa facem 10 spectacole pe an, noi lucram atunci cind vrem.

-Ce stii despre teatrul de limba româna? Ai auzit de monodrama Nicoletei Esinencu „Fuck you, Eu.ro.pa.”?

-Nu am vazut prea multe, cred ca aveti modalitati deosebite de a face teatru. imi place muzicalitatea limbii, e o muzica incintatoare, dar nu inteleg prea multe. Am auzit vorbindu-se la Chisinau despre Nicoleta, dar nu stiam ca textul ei e o monodrama. Ar fi interesant sa citesc aceasta piesa.

-Una dintre replicile cheie ale monodramei „Alb pe alb” este „Mi vidjimi”. Cum se traduce aceasta propozitie din poloneza si ce semnificatii comporta?

-inseamna „Noi vedem”, personajul din spectacol rosteste replica, atunci cind isi recapata vederea, dar desigur ca textul nu se refera doar la vedere ca si simt fizic, sensul replicii e mai adinc, in sens mult mai larg. Atunci cind lucram, incercam sa gindim foarte pragmatic, dar cind vedem ce iese, este diferit, are mai multe sensuri.