Au venit la premiera! Premiera unui documentar! si au venit atit de multi, incit sala Uniunii Cineastilor, care pare mereu enorma (raportata la numarul spectatorilor care mai trec uneori pe aici), de data aceasta era cu totul neincapatoare, nenorocind, prin dimensiunile ei prea mici, pe majoritatea din cei veniti la premiera. Care nu au incaput nici in picioare, au decis sa ramina pe hol, ca sa auda macar coloana sonora a filmului documentar Aria – despre viata si activitatea Mariei Cebotari, Primadona Operelor din Dresda, Berlin si Viena. Un film de 82 de minute, in regia lui Vlad Druc, dupa scenariul lui Dumitru Olarescu.
in 1910, la Chisinau, in Basarabia ocupata de Imperiul Rus se naste Maria Cibotaru, care devine mai tirziu Maria Cebotari, o voce celebra a Europei, dar, pina nu demult aproape necunoscuta in Moldova, ba chiar neglijata cu buna stiinta in perioada sovietica.
– Dle Druc, de ce ati optat pentru Maria Cebotari?
– Maria Cebotari a fost un subiect tabu ani la rind. si daca ani in sir s-au facut filme despre tot felul de secretari de partid si presedinti de colhoz, a venit timpul sa facem un film si despre o interpreta de valoare – Maria Cebotari.
– Lucrind la acest film, ati calatorit prin Europa, cunoscând oameni care, la rindul lor, au cunoscut-o personal. Banuiesc ca multe au ramas in afara filmului. si, ca sa confirm opinia despre jurnalisti ca pe acestia i-ar interesa doar senzationalul si picanteriile din viata vedetelor va intreb: e adevarat ca a cântat in fata lui Adolf Hitler, fiind una din vocile lui favorite?
– N-am avut mai devreme ocazia s-o ascut, s-o vad in calitate de actrita in cele 10 filme in care a avut rolul principal. Citisem despre ea in revista Muzicalnaia Jizni din anii ‘70, cind eram student la Moscova. Atunci Uniunea Compozitorilor de la Chisinau a reactionat prompt, scriind la Moscova ca despre Maria Cebotari nu trebuie sa se scrie, deoarece ea a activat in Germania Nazista. si daca nu se intimplau evenimentele de acum 15 ani, poate nici azi nu stiam nimic despre Maria Cebotari. In istoria culturii multi artisti au creat pe timpul tiranilor si regimurilor ostile umanitatii. Dar regimurile si tiranii se perinda, mor si asta nu inseamna ca in aceste perioade artistii nu ar trebui sa creeze. Arta este vesnica, celelalte sint mai trecatoare. Am tinut neaparat sa accentuez in filmul meu aceasta nuanta. Cit despre Hitler si Cebotari… de obicei, toti tiranii sint si sentimentali. E posibil ca Hitler venea s-o asculte, dar nu era vorba de vreo relatie mai speciala intre ei. Ceea ce stiu cu siguranta e ca atunci cind Cebotari repeta cu Karl Bohm si Richard Strauss la Salomeea (libretul fiind scris de Stefan Zweig, evreu de origine), cenzura nazista a incercat sa stopeze acest spectacol si a cerut cu insistenta sa fie scos de pe afis numele evreului Zweig. Dar Maria Cebotari si Strauss au intervenit si premiera a avut loc.
– Biografia interpretei e absolut fabuloasa, paradoxala si pe alocuri aproape ireala. Fata religioasa, ce cinta cu evlavie in corul bisericii, se casatoreste la doar 17 ani fara voia parintilor cu un barbat de peste 50 de ani…
– in acel an, la Chisinau a venit o trupa de la Teatrul Mic din Moscova, in frunte cu Alexandr Virubov, actor si regizor. Maria Cebotari, studenta la Conservatorul din Chisinau, este invitata sa cinte din culise in piesa Cadavrul Viu de Tolstoi. Reuseste sa produca o impresie buna asupra trupei si mai cu seama asupra lui Virubov.
Se indragostise sau nu de Virubov, dar in 1927 pleaca cu trupa acestuia la Paris. Pentru ca spectacolele nu prea mergeau, trupa se intoarce la Moskova, iar Cebotari si Virubov ramin. intimplator, Virubov este invitat la studioul german „Universus film“ si aici s-a produs marea cotitura in viata ei. La Berlin a intilnit mai multi emigranti rusi, inclusiv pe saleapin, care la vremea ceea era deja destul de bine cunoscut in Europa. A fost recomandata de el unui profesor de la scoala Superioara de Muzica din Berlin. Tot din cercul emigrantilor rusi a fost recomandata si la Dresda. in 31 incheie un contract si debuteaza reusit in rolul lui Mimi din Boema lui Pucini. A placut si asa a inceput cariera ei.
– si daca nu pleca atunci, ce se intimpla cu Maria Cebotari?
– Poate ar fi ramas la Chisinau, continuind sa cinte la catedrala, pentru ca in acea perioada la Chisinau nu era Teatru de Opera. Ar fi venit rusii si ar fi inchis catedrala si Maria Cebotari poate n-ar mai fi cintat. Poate ajungea si sa stea cu mina intinsa pe scarile catedralei, poate s-ar fi alcoolizat, asa cum a fost destinul mai multor artisti de mare talent. Nu se stie…
– Nu e bine, e prea tragic… vorbind despre dimensiunea talentului, nu putea sa o sfirseasca asa…
– Da. Am auzit-o de atitea ori… si nu e vorba doar de voce, pe care o poti antrena ca sa reusesti sa cinti anumite arii, e vorba de dramatism, de suflet. A cintat cele mai tragice arii din cele mai renumite opere mondiale ale celor mai consacrati compozitori. Dar si viata ei este dramatica. A debutat in ’31 si a murit in ’49. si a cintat in scena pina in ultima luna a vietii. Doar 18 ani, dar nu exista opera clasica vestita din sec. al XIX-lea – inceputul sec. XX in care sa nu fi cintat Maria Cebotari in rolul titular. Doar in filmul Odessa in flacari Maria Cebotari poate fi auzita cintind o doina de jale Curge Nistrul lin la vale. si doar in acest film poate fi vazuta in ie, acompaniata de orchestra de muzica populara, sustinuta si de un ansamblu de dansatori. Nu vreau sa spun ca muzica populara este interpretata mai putin reusit, dar dupa ce o asculti cintind arii renumite, te simti putin jenat s-o asculti cintind muzica populara, chiar daca o cinta cu aceeasi pasiune si talent.
Cit despre omul Maria Cebotari, toti care au cunoscut-o spun ca nu a fost o fire care s-ar lamenta vreo data. Chiar daca o durea ceva, stia sa ascunda. Traia si muncea cu pasiune, era o fire vesela, senina si deschisa. Asta se vede si in pozele ei. Chiar si in ultima ei fotografie, facuta cu doua zile inainte de a muri, ea zimbeste. si pare atit de senin si vesel zimbetul ei, de parca chiar n-o durea nimic. Era rezistenta. La ultimul spectacol s-a prabusit in scena. stiind ca nu mai are mult de trait si ca boala o rapunea, ea continua sa cinte, fiind convinsa ca scena ii va lungi viata.
– Chiar daca nu s-au facut declaratii oficiale, zice lumea ca ati suparat-o mult pe Maria Biesu cu acest film.
– Paradoxal, caci Maria Biesu nu a vazut filmul. Nici nu prea inteleg de ce s-ar supara. E un film despre Maria Cebotari. Dar cineva i-a transmis ca muzicologul rus Vladimir Timohin spune in film: „Ca sa stiti, dupa parerea mea tara ei – Moldova – inca n-a apreciat-o dupa merit… Este o stea de marime internationala… Moldova, ca sa zicem asa, dupa Cebotari inca n-a nascut cintarete de rangul ei… Este incredibil ca intr-o familie saraca, fara traditii muzicale, sa creasca o fiinta atit de sublima… si anume acest lirism zguduitor, izvorind din vocea ei, te patrunde in suflet pentru toata viata… Ca sa stiti, dupa parerea mea, in secolul XX doar doua cintarete posedau aceste calitati… daca Cebotari avea in intonatie un lirism vibrant care te patrundea in suflet – Callas era dramatica in expresie, avea o nota nervoasa, era diferita…“
De fapt, Timohin are dreptate cind spune ca Moldova nu a mai dat lumii o artista de o asemenea valoare si succes. Eu nu contest in nici un caz talentul Mariei Biesu – cintareata de opera de performanta, dar Cebotari a fost si o actrita de mare talent. Ea nu a jucat doar in filme muzicale, dar a avut si roluri dramatice. Un destin tragic, un talent care a reusit sa se afirme si sa se impuna departe de casa, printre strain, lucru deloc usor. Sa cunosti bine atitea limbi si sa cinti cu atita usurinta si in italiana, si in germana, si in rusa… Este cu adevarat un fenomen. Nu fiecare copila talentata reuseste sa ajunga atit de departe si atit de sus.
Parerea lui Timohin este obiectiva si nu diminueaza prin nimic talentul Mariei Biesu. Fiecare artist este o personalitate. Aceasta problema este absurda din start, nici nu merita sa fie pusa in discutie.
– Care va fi soarta de mai departe a filmului?
– Nu prea stiu. in situatia actuala, cind spectatorul basarabean aproape ca lipseste din salile de cinema, dizolvindu-se in zecile de canale TV, e foarte greu sa stii sa afli ce-l mai intereseaza. Filmul meu e un document care poate fi pastrat intr-un safeu sau pe rafturile cinematecii pentru a fi pus la dispozitia celor care sint interesati de Maria Cebotari.
„Niciodata si in nici o imprejurare nu mi-a trecut prin cap sa spun altceva decit ca sunt românca din Basarabia sau, pur si simplu, – românca.“
Maria Cebotari, (Din presa vremii)
„N-am mai auzit o Salomeea cu o germana mai perfecta decit a Mariei Cebotari… la Berlin !.. Acest rol a fost scris pentru ea si nimeni in lume n-a reusit sa puna in acest rol atita caldura, atita coloratura… Era o mare lirica… Ea a fost unul din cei mai iubiti si onorati artisti pe care i-a avut vreodata Viena…Una din cele mai importante personalitati artistice, de neuitat !.. Maria Cebotari ramine una din solistele mele preferate, am cunoscut-o multumita lui Dumnezeu, am avut multe spectacole impreuna. Pentru mine a fost un dar, multumesc Bunului Dumnezeu pentru aceasta.“
Ernest Marzendorfer, dirijor la Opera din Viena
„Vocea ei n-a fost nimic altceva decât expresia tragismului existentei acestei fiinte…“
Antonio Mingotti, biograful Mariei Cebotari
„Pe scena Operei din Dresda au cintat multe voci-soprano bune, dar o asemenea cintareata ca Maria Cebotari, o asemenea previghetoare n-a mai zburat pe aici…“
Rolf Wollrad – directorul la Opera din Dresda
„Eu fac la radio emisiuni despre opera si o doamna m-a sunat si m-a intrebat de ce dau pe post numai solisti straini? – Va rog, dati si solisti germani, de exemplu, Peter Anders, Maria Cebotari, Helge Rossvengen…“
Klaus Thiel – Muzicolog si redactor la Radio Berlin